Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 319/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.319
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și, împotriva deciziei civile nr. 860 din 10.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat STATUL ROMÂN PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, având ca obiect prestație tabulară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru reclamanții recurenți și consilier juridic în reprezentarea pârâtului intimat Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat, pentru reclamanții recurenți a depus chitanța nr. 0110 din 13.02.2009 - cu care face dovada plății onorariului avocațial și totodată a depus și practică judiciară în materie
Nemaifiind de formulat alte cererii instanța a acordat cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat pentru reclamanții recurenți a pus concluzii de admitere a recursului, modificarea în tot a deciziei Tribunalului Timiș, menținerea hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată, arătând că imobilul a fost trecut în proprietatea Statului Român fără titlu și deține hotărâri irevocabile în acest sens.
Consilier juridic în reprezentarea pârâtului intimat Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T pune concluzii de respingere a recursului ca netemeinic și nelegal, menținerea deciziei Tribunalului Timiș.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr.12639/325/23.08.2007 reclamanții, și au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T, să se dispună restabilirea situației anterioare de CF prin radierea dreptului de proprietate al Statului Român și întabularea reclamanților, conform cotelor deținute, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr.7254/2003 a Judecătoriei Timișoara, definitivă și irevocabilă, s-a constatat a imobilul situat în T,-, jud.T, înscris în CF nr.166 T, nr.top.431 a trecut în proprietatea statului R fără titlu valabil, constatându-se nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor din imobil încheiate de către Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T, omițând a se pronunța cu privire la repunerea părților în situația anterioară.
În drept au fost invocate dispozițiile Legea nr.7/1996 și Decretul-Lege nr.115/1938.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Tas olicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, netemeinică, și nelegală pe motiv că, în prezent, cererea reclamanților este în curs de soluționare pe cale administrativă și că instanțele nu s-au pronunțat asupra repunerii în situația anterioară întrucât acest aspect nu s-a solicitat.
Prin sentința civilă nr.1007/30.01.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanții, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului
S-a dispus rectificarea cărții funciare nr.166 T, nr.top. 431, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului Statul Român de sub B4 și restabilirii situației anterioare de carte funciară.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra cotei de 2/3 din imobilul înscris în CF nr.166 T, nr.top.431 sub B2, B3 cu titlu de moștenire după proprietarii tabulari și soția (ns.), în următoarele cote în cota de 1/3, în cota 1/12, în cota de 1/12, în cota de 1/12, în cota de 1/12.
A fost obligat pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T sa plătească reclamanților suma de 19,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.7254/2003 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.1329/2004 a Curții de Apel Timișoara și irevocabilă prin decizia civilănr.336/2006 a Curții de Apel Timișoara, s-a constatat că imobilul situat în T,-, jud.T, înscris în CF nr.166 T, nr.top. 431 trecut în proprietatea Statului Român prin Consiliul Local al Municipiului T, fără titlu valabil, anulându-se și contractele de vânzare cumpărare subsecvente.
Potrivit CF nr.166 T, nr.top. 431, proprietarii imobilului situat în T,-, format din casa cu 2 etaje și curte, anterior naționalizării în temeiul decretului 92/1950, au fost, și soția (ns.).
Prin sentința civilă nr.6850/2007 a Judecătoriei Timișoaras -a admis cererea formulată de către, moștenitorul proprietarului tabular, dispunându-se rectificarea CF nr.166 T, nr.top. 431 și revenirea la situația anterioară, iar apoi, pe cale de consecință, întabularea acestuia asupra cotei de 1/3 din imobil cu titlu de moștenire.
Reclamanții sunt succesorii proprietarilor tabulari și soția (ns.) în calitate de beneficiari ai unor moșteniri succesive.
S-a considerat că apărările pârâtului legate de existența în curs a unei cereri administrative, nu sunt de natură a împiedica dreptul reclamanților la tranșarea acestei situații pe cale la judecătorească, în condițiile în care soluționarea acesteia a fost trenată din anul 2001.
În consecință, față de cele reținute, văzând și prevederile art. 34 din Legea nr.7/1996, instanța de fond a admis acțiunea și a dispus rectificarea cărții funciare nr.166 T, nr.top. 431, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului Statul Român de sub B4 și restabilirii situației anterioare de carte funciară și întabularea reclamanților conform cotelor deținute, respectiv în cota de 1/3, în cota 1/12, în cota de 1/12, în cota de 1/12, în cota de 1/12.
În baza art.274 Cod procedură civilă, a obligat pârâtul la plata sumei de 19,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată avansate de către reclamante.
Împotriva sentinței civile nr.1007/30.01.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a declarat recurs, calificat ulterior de instanță ca fiind apel, pârâtul Statul Român prin Consiliul Local T, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca fiind inadmisibilă, netemeinică, nefondată și nelegală.
În motivare, s-a arătat că, prima instanță nu a ținut cont de faptul că, pentru repunerea în situația anterioară, ca efect al constatării nulității contractelor și a restituirii imobilului, plenitudine de competență o are Comisia de aplicare a Legii 10/2001, iar nu instanța de judecată, așa cum prevăd dispozițiile Legii nr.10/2001.
Reclamanții au depus notificările nr.3019/31.05.2001, nr.485/30.07.2001 și nr.797/14.08.2001 în baza Legii nr.10/2001, formându-se dosarul administrativ nr.286, nr.756 și nr.1046.
S-a susținut că, prima instanță nu a avut in vedere faptul că legea nu permite să se opteze între dreptul comun și legea specială (Legea nr.10/2001) cu privire la retrocedarea imobilelor, iar reclamanții trebuie să aștepte finalizarea procedurii administrative, respectiv soluționarea dosarului administrativ constituit în baza Legii nr.10/2001 prin emiterea dispoziției primarului.
In drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.860 din 10.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost admis apelul declarat de pârâtul recurent Statul Român prin Consiliul Local T, împotriva sentinței civile nr.1007/30.01.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și,
A fost schimbată în tot sentința civilă nr.1007/30.01.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- și în consecință:
A fost respinsă acțiunea.
Au fost obligați intimații să plătească apelantului suma de 4,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că în mod nelegal prima instanță a dispus rectificarea cărții funciare prin radierea dreptului de proprietate al Statului Român și intabularea dreptului de proprietate al reclamanților, cu titlu de moștenire deoarece aceștia au formulat notificare potrivit Legii nr.10/2001 prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului și au declanșat ulterior, separat, acțiune pentru desființarea titlului obținut de subdobânditor, tocmai pentru că au dorit ca restituirea imobilului să se facă în natură.
Potrivit dispozițiilor art.46 alin.2 (fost 47 alin.2) din Legea nr.10/2001, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunilor formulate în temeiul art.45 și 47, procedura de restituire este suspendată, ori, intenția legiuitorului nu a fost aceea a creării unor căi paralele pentru cel îndrituit la restituirea imobilului preluat de stat, respectiv o cale necontencioasă și, paralel cu aceasta, o cale contencioasă.
Potrivit dispozițiilor art. 46 alin.2 teza a II-a din acest act normativ, persoana îndreptățită trebuia să înștiințeze de îndată persoana notificată, potrivit art.22 alin.1.
C îndreptățit, în cazul în care obține o hotărâre judecătorească prin care se desființează titlul de înstrăinare, ca urmare constatării nulității absolute a acestuia, are obligația ca, potrivit art.21 alin.1 din lege, să reia procedura necontencioasă, notificând noua situația creată de hotărârea judecătorească irevocabilă.
Rațiunea Legii nr.10/2001 este aceea obligativității declanșării procedurii necontencioase și, ulterior acesteia, creează posibilitatea celui îndrituit de a cere desființarea actelor juridice de înstrăinare a imobilului, tocmai pentru ca, după reluarea procedurii, să fie posibilă restituirea în natură.
După intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, rectificarea intabulării nu este admisibilă decât în sensul reînscrierii dreptului de proprietate al statului, pentru ca apoi persoana juridică căreia i-a fost adresată notificarea în temeiul art.21 alin.1 din lege să poată dispune restituirea în natură, cu consecința reintabulării dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite (sau a moștenitorilor acesteia).
În speță, prin sentința civilă nr.7254/2003 a Judecătoriei Timișoara, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1329/2004 a Curții de Apel Timișoara și decizia civilă nr.336/2006 a Curții de Apel Timișoaras -a constatat că imobilul a trecut in proprietatea statului fără titlu valabil, constatându-se și nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare apartamentelor din imobil, înstrăinate în baza Legii nr.112/1995.
Reclamanții au notificat unitatea deținătoare la 31.05.2001, 30.07.2001, respectiv 14.08.2001, procedura administrativă nefiind încă finalizată.
Prin urmare, aceștia trebuie să reia procedura administrativă, pentru ca unitatea deținătoare să dispună restituirea în natură a imobilului.
Ca urmare a desființării contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între stat și chiriași, în baza Legii nr.112/1995 consecința logică este aceea a reînscrierii dreptului de proprietate al vânzătorului (Statul Român) asupra imobilului, nicidecum a dreptului de proprietate al reclamanților, deoarece nu s-a dispus restituirea în natură a imobilului către aceștia, aspect ce urmează a fi făcut în procedura administrativă, de către unitatea notificată.
Împotriva deciziei civile nr. 860 din 10.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, au declarat recurs reclamanții, și, criticând hotărârea pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile în sensul respingerii apelului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului au arătat că, deși sunt titularii unor hotărâri judecătorești irevocabile prin care s-a constatat că imobilul proprietatea antecesorilor lor a trecut în proprietatea Statului Român fără titlu valabil și prin aceiași hotărâre a fost constatată nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de stat cu foștii chiriași, nu-și pot valorifica aceste hotărâri deoarece nu s-a dispus restabilirea situației anterioară actului ilegal de naționalizare în sensul radierii dreptului de proprietate al statului și intabulării dreptului de proprietate al reclamanților.
Au arătat că același demers procedural a fost urmat de numitul, proprietar tabular al aceluiași imobil în cotă de 1/3 părți care a reușit să-și intabuleze, în baza hotărârii irevocabile, dreptul de proprietate în cartea funciară.
Recurenții susțin că instanța de apel a încălcat dispozițiile cuprinse în art. 34 și 36 din Legea nr. 7/1996, text potrivit căruia o astfel de cerere poate fi formulată de orice persoană interesată dacă înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, iar din perspectiva hotărârilor judecătorești irevocabile imobilul în litigiu a trecut ilegal, fără titlu valabil în proprietatea Statului Român.
Trimiterea recurenților la procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, este considerată de aceștia ca o încălcare a dreptului la un recurs efectiv în sensul prevederilor art. 13 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, coroborat cu dispozițiile art. 6 din Primul Protocol Adițional la CEDO, care vorbește despre garantarea dreptului de proprietate și dreptul părților la un proces echitabil.
Liberul acces la justiție este consacrat și de art. 21 al. 2 din Constituție, iar existența unei proceduri administrative, deficitare ca durată, nu poate paraliza dreptul justițiabililor de a se adresa instanțelor judecătorești.
A fost invocată și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție care, în decizia nr. 4092 din 18 iunie 2008, stabilește că din moment ce s-a reglementat controlul de legalitate a deciziei sau dispoziției de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură la instanțele judecătorești, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție, este evident că instanța poate să dispună ea însăși restituirea în natură a imobilului ce face obiectul litigiului.
Concluzia a fost aceea că nici o dispoziție legală nu poate limita dreptul celui care se consideră neîndreptățit de a se adresa instanței ci acest drept este consfințit de art. 21 al. 2 din Constituția României, care prevede că nici o lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.
Ca urmare recurenții au solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cu trimitere la art. 36 al. 1 din Legea nr. 7/1996, admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă,Curtea constată că recursul reclamanților este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în cele ce urmează.
Reclamanții -, -, și, sunt beneficiarii unei hotărâri judecătorești, prin care s-a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului înscris în CF nr.166 T, nr. cadastral 431 și nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare, prin raportare la dispozițiile Legii nr.10/2001.
Faptul că prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr.23557/2002 al Judecătoriei Timișoara, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.7254/11.09.2003, nu s-a solicitat și prin urmare nu s-a dispus și restabilirea situației anterioare de carte funciară, nu le paralizează reclamanților calea unei acțiuni în rectificare de carte funciară bazată pe dispozițiile art.34 din Legea nr.7/1996 republicată.
Prin urmare, în mod greșit instanța de apel a respins acțiunea reclamanților, câtă vreme prin hotărâre judecătorească irevocabilă și anume prin sentința civilă nr.7254/2003 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.1329/2004 a Curții de Apel Timișoara și irevocabilă prin decizia civilănr.336/2006 a Curții de Apel Timișoara, s-a constatat că imobilul situat în T,-, jud.T, înscris în CF nr.166 T, nr.top. 431 trecut în proprietatea Statului Român prin Consiliul Local al Municipiului T, fără titlu valabil, anulându-se și contractele de vânzare cumpărare subsecvente, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 34 pct.1 din Legea nr.7/1996 republicată, pentru rectificarea cărții funciare.
În mod greșit Tribunalul Timiș i-a îndrumat pe reclamanți să reia procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, în condițiile în care reclamanții beneficiază de hotărâri irevocabile privind restituirea imobilului.
Prin analogie se poate constata că atâta vreme cât instanțele judecătorești pot să exercite controlul de legalitate a deciziilor, respectiv dispozițiilor prin care se soluționează notificările persoanelor îndreptățite; că aceleași instanțe pot dispune, direct, restituirea în natură a imobilelor revendicate, atunci când unitatea deținătoare nu se pronunță asupra cererii de restituire în natură, cu atât mai mult, în condițiile existenței unei hotărâri irevocabile,(ca în situația din speță) instanța judecătorească poate dispune, în temeiul art. 34 și 36 din Legea nr. 7/1996, rectificarea cărții funciare în sensul intabulării dreptului de proprietate al reclamanților.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin.3 Cod procedură civilă, art.304 pct.9 Cod procedură civilă rap.la art.34 din Legea nr.7/1996, Curtea va admite recursul declarat de reclamanții -, -, și, împotriva deciziei civile nr. 860 din 10.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Consiliul Local
In consecință, va modifica în totalitatea hotărârea atacată, în sensul că va respinge apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Consiliul Local T, împotriva sentinței civile nr.1007 din 30.01.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul intimat să plătească reclamanților recurenți suma de 2022 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, și, împotriva deciziei civile nr. 860 din 10.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică decizia civilă recurată în sensul că respinge apelul pârâtului.
Obligă pârâtul intimat să plătească reclamanților recurenți suma de 2022 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /23.04.2009
Tehnored /23.04.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: C,
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcăriță
