Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 320/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.320
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile de apel nr. 764/A/11.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, -A și COMUNA PRIN PRIMAR, având ca obiect plângere împotriva încheierii de CF.
La apelul nominal, făcut în ședință publică,se prezintă avocat, în substituirea avocatului pentru reclamanții recurenți și, lipsă fiind pârâții intimați, Comuna prin Primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat pentru reclamanții recurenți și pune concluzii de admitere a recursului, modificarea în tot a celor două hotărâri, întrucât sunt netemeinice și nelegale și rejudecând în fond solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulat și să se dispună modificarea suprafeței de teren aferente nr. top 489, înscris în CF 4095 - de la suprafața de 655. cât este înscris în prezent, la suprafața reală de 955. conform expertizei tehnice întocmite în cauză.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr-, reclamanții și în contradictoriu cu pârâții, și Comuna reprezentată de Primar au solicitat instanței să dispună modificarea terenului înscris în CF nr. 4095, de la suprafața de 655. la 872. cât este suprafața reală.
În motivare, reclamanții au arătat că suprafața terenului asupra căruia sunt proprietari este mult mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară, aspect rezultat din măsurătorile efectuate recent de către persoane fizice autorizate să execute lucrări de cadastru.
În drept, s-a invocat art. 33 din Legea nr. 7/1996, art. 89 alin 5 și 6 din Ordinul nr. 633/2006 și art. 19 din Ordinul 634/2006.
Prin sentința civilă nr. 5723 din 29.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoara respinge cererea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții, și Comuna reprezentată de Primar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept că potrivit extrasului de CF nr. 4095 nr. cadastral 489, reclamanții au un drept de proprietate asupra imobilului, constând în casă cu teren în suprafață de 655.
Instanța a administrat proba cu expertiza în specialitate topografie și în raport de expertiza efectuată în cauză de către expert se reține că terenul în litigiu, înscris în CF nr. 4095, are suprafața reală de 955.
Prima instanță constată că obiectul acțiunii îl constituie modificare a cărții funciare, suprafața fiind un aspect tehnic iar schimbarea solicitată neafectând dreptul care poartă asupra imobilului în cauză.
Legea nr. 7/1996(cu modificările ulterioare) reglementează la art. 33 instituția rectificării cărții funciare, precum și cea a modificării acesteia. Astfel, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară. Prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate.
Procedura de modificare a cărții funciare este una necontencioasă și extrajudiciară, titularul dreptului trebuind să se adreseze în acest sens biroului de carte funciară competent.
Motivele invocate de reclamant în susținerea admisibilității unei astfel de acțiuni nu pot fi primite, deoarece legiuitorul, reglementând cele două instituții, aceea a rectificării precum și aceea a modificării cărții funciare, a prevăzut în mod expres că rectificarea cărții funciare se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. De asemenea la art. 34 din Legea nr. 7/1996, se prevăd situațiile în care se poate promova acțiunea în rectificarea cărții funciare. În schimb, modificarea cărții funciare nu este prevăzută cu o acțiune în justiție, ci ca o simplă procedură administrativă.
De altfel, reclamanții recunosc caracterul necontencios al modificării cărții funciare, arătând că au chemat în judecată pârâții doar pentru opozabilitate, fără a urmării valorificarea unui drept al lor împotriva acestora, ceea ce în sine lipsește acțiunea de suport legal, deoarece pârâta poate fi doar o persoană față de care se pretinde respectarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații juridice iar nu opozabilitatea unei hotărâri.
Reclamanții au mai invocat incidența dispozițiilor art. 19 din Regulamentul nr. 634 din 13.10.2006 privind conținutul și modul de întocmirea documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, unde se prevede că documentația pentru înscrierea modificării suprafeței imobilului cuprinde- hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă sau declarație autentică de voință și proces-verbal de vecinătate cu semnăturile vecinilor. Se susține că din aceste dispoziții reiese că actul normativ lasă la latitudinea proprietarului dacă înțelege să solicite modificarea suprafeței imobilului prin hotărâre judecătorească sau pe cale administrativă.
Această interpretare a dispozițiilor legale sus-menționate nu poate fi primită, deoarece prin hotărâre judecătorească nu se înțelege cea solicitată de reclamant în prezenta acțiune, fără o indicare expresă din partea legiuitorului în acest sens, care ar transforma o procedură administrativă în una judiciară iar reglementarea aspectelor tehnice ale imobilului, prin modificarea de carte funciară, se poate face numai prin procedura expres prevăzută de către legiuitor, procedură ce trebuie urmată de către proprietar.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând în esență că reclamanții prin actiunea promovata sunt in cazul de modificare a cartii funciare si nu de rectificare, întrucât schimbarea mentiunilor referitoare la suprafata terenului reprezinta un aspect tehnic care nu afecteaza esenta dreptului intabulat in cartea funciara. Arata ca disp.art. 19 alin. 1 lit. din Regulamentul privind continutul si modul de întocmire a docuementatiilor cadastrale in vederea inscrierii in cartea funciara, aprobat prin Ordinul 634/2006 al Directorului general al ANCPI-publicat in 1048/2006, prevăd ca piesă componentă a documentatiei necesare înscrierii modificarii suprafetei imobilului, hotarârea judecătorească definitiva si irevocabila sau declaratie autentica de vointă și proces-verbal de vecinătate cu semnaturile vecinilor-conform Anexei nr. 18. In consecinta, actul normativ aratat mai sus lasa la latitudinea proprietarului daca intelege sa solicite modificarea suprafetei imobilului prin hotarare judecătoreasca sau pe cale administrativa, alegand calea actiunii in justitie pentru respectarea art. 25 din Ordinul 634/2005 si pentru respectarea alin.2 lit.B din acelasi act normativ, diferenta de suprafata fiind mai mare de 5%.
Mai arata ca experiza de specialitate intocmita in cauză a stabilit ca reclamantii folosesc suprafata de 955 mp, fata de suprafata inscrisa in CF, care este de 655 mp, calea de urmat considerand ca este un demers judiciar.
Prin decizia civilă nr. 764/A/11.11.2008, pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - respinge ca fiind nefondat apelul formulat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr.5723/29.04.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații parati, și Comuna reprez. de Primar.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut esențialmente, în fapt și în drept că potrivit disp.art 33 din Legea 7/1996 prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate."
Potrivit art. 89 alin 5 din Ordinul nr. 633 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, "prin modificarea de carte funciară se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului înscris asupra acelui imobil", astfel încât mărirea suprafeței de teren deținute nu poate fi încadrata intr-o schimbare referitoare la aspectul tehnic al imobilului, schimbare care sa nu afecteze esența dreptului de proprietate.
Cu atât mai mult, modificarea se poate face doar la cererea titularului dreptului, in baza actelor doveditoare, printr-o procedura grațioasă, tocmai pentru ca ea nu afectează esența dreptului de proprietate(de exemplu in situația modificărilor structurale aduse unei construcții, prin adăugarea unui nivel sau prin demolarea unei parți din imobil).
Pentru înscrierea modificării suprafeței de teren, art. 19 lit k din Ordinul nr. 634 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară prevede ca este necesară prezentarea unei hotărâri judecătorești definitivă și irevocabilă sau declarație autentică de voință și proces-verbal de vecinătate cu semnăturile vecinilor.
Sub aspectul interpretării art.19 lit k, din ordinul mai sus arătat, Tribunalul Timiș achiesează la punctul de vedere al Judecătoriei Timișoara, in sensul ca hotărârea judecătoreasca data in soluționarea cererii de modificare a suprafeței de teren, nu poate fi cea apta sa conducă la soluționarea, chiar si in procedura grațioasa, a unei astfel de cereri.
A interpreta altfel disp.art 19 lit k, ar însemna sa se ajungă la concluzia ca este prin ea însăși "actul doveditor al dreptului de proprietate" prin care sa se justifice dobândirea in proprietate a suprafeței de teren deținuta in plus, ceea ce nu este posibil. Cata vreme o astfel de cerere se poate soluționa chiar printr-o procedura necontencioasa, "în baza actelor doveditoare",așa cum prevăd disp.art 89 alin 6 din Ordinul 633 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, înseamnă ca acest "act doveditor" trebuie sa fie un înscris preexistent cererii de modificare a suprafeței de teren.
De asemenea, prin interpretarea gramaticala a disp.art 19 lit k precitat rezulta ca textul de lege cere întrunirea a doua condiții cumulative (hotărâre judecătoreasca sau declarație autentica de voința) si proces-verbal de vecinătate cu semnăturile vecinilor - conformanexei nr. 18; observându-se ca prima condiție se prezintă sub forma alternativă - hotărâre judecătoreasca ori declarație autentica de voința. Cum cel care face cererea trebuie sa fie doar titularul dreptului si cum poziția proprietarilor vecini se exprima prin procesul verbal de vecinătate, prevăzut in anexa 18, rezulta ca prima condiție se refera exclusiv la petent, potrivit alin 6 din art. 89 al Ordinului 634/2006, nefiind necesar ca titularul cererii sa se judece in contradictoriu, tocmai pe considerentul ca dreptul sau la modificarea suprafeței este deja tranșat, prin actul doveditor al dreptului sau de proprietate, pe care trebuie sa-l atașeze cererii, necomportând alte discuții contradictorii. O alta interpretare ar duce la lipsirea de eficienta a disp.art 89 alin 5 si 6 din Ordinul nr. 634 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară.
In condițiile in care cererea se judeca in procedura necontencioasa, cu condiția întrunirii condițiilor prevăzute de dispozițiile legale mai sus arătate, se impune concluzia că la concursul justiției, intr-o asemenea împrejurare, s-ar ajunge atunci când, deși petentul face dovada întrunirii tuturor condițiilor impuse de lege, in mod nejustificat unul dintre proprietarii vecini nu semnează procesul verbal de vecinătate (pentru ipoteza respingerii ei de către biroul de carte funciara fiind prevăzută procedura plângerii).
In speță, suprafața deținuta in plus de reclamanți este de 300 mp, suprafața pentru care reclamanții nu au făcut in nici un fel dovada dreptului de proprietate. Deși au depus la dosar o sentința civila (prin care arata ca au dobândit proprietatea asupra numărului top 489 din CF 4095 prin uzucapiune), nici cu ocazia judecării acelui litigiu nu s-a pus problema dobândirii unei suprafețe mai mari decât era înscrisa in cartea funciara.
Pentru aceste considerente, se apreciază ca in mod corect Judecătoria Timișoaraa respins acțiunea, concluzionând ca in speța nu sunt întrunite condițiile pentru a se solicita instanței modificarea suprafeței de teren.
Împotriva acestei decizii civile de apel au declarat recurs, în termen legal, reclamanții și, solicitând modificarea ei, în tot, în sensul admiterii acțiunii și în consecință modificarea suprafeței de teren de la 655. la 955. invocând în drept art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, în motivarea scrisă a recursului reluându-se practic, cuvânt cu cuvânt, textual, exact aceleeași motive invocate și în apel și reproduse în mod identic, aliniat cu aliniat ( 4 - 7 dosar apel și respectiv 3 - 5 dosar recurs).
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, în raport de motivele de recurs invocate, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al reclamanților este nefondat, urmând ca în temeiul dispozițiilor art, 312 al. 1 Cod procedură civilă, să fie respins ca atare, deoarece bine și cu temei a fost respins și apelul acelorași reclamanți.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prev. de art. 33 din Legea nr.7/1996, privind cadastrul și publicitatea imobiliară, precum și art. 19 lit. k coroborat cu art. 89 al. 5 și 6 din Ordinul nr. 633 din 13.10.2 2009 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, când a confirmat soluția primei instanțe, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul reclamanților, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite în întregime și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs fiind neîntemeiate.
Astfel, din studiul probelor de la dosar, Curtea stabilește că în raport de incidența textelor legale sus-indicate, primul motiv de recurs invocat, prev. de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă - nu este întemeiat și nu poate avea aplicabilitate în dosar, întrucât ambele instanțe anterioare nu au interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nici nu a schimbat natura ori înțelesul neîndoielnic al acestuia ci dimpotrivă, dând dovadă de rol activ, au hotărât numai asupra obiectului cererii deduse judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 129 al. 5 și 6 Cod procedură civilă, pronunțând în mod just respingerea acțiunii reclamanților.
De asemenea, Curtea constată că nici cel de al doilea motiv de recurs, invocat prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, nu este incident în speță, întrucât hotărârile judecătorești anterioare, supuse prezentului control judiciar, nu sunt lipsite în nici un mod de temei legal și nici nu au fost date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, câtă vreme toate probele administrate în dosar fac convingerea instanțelor - inclusiv a celei de recurs - că într-adevăr în prezenta speță nu sunt întrunite condițiile legale precitate, care să conducă la soluția admiterii acțiunii reclamanților, având ca obiect modificarea suprafeței de teren, în sensul majorării ei, de la 655. cât este înscrisă în prezent în cartea funciară, la suprafața de 955. întrucât pentru această suprafață în plus de 300. pretinsă de reclamanții recurenți, aceștia nu au administrat în dosar nici un fel de probă-legală, concludentă și pertinentă - a dreptului lor de proprietate.
De altfel, Curtea observă că reclamanții nu au formulat motive de nelegalitate, proprii, în recursul lor, ci le-au reprodus mecanic și identic, pe exact cele invocate și în calea de atac a apelului, la care instanța de apel - prin decizia civilă recurată - a răspuns în mod legal, temeinic și amplu motivat, considerând just că aceste motive de apel nu sunt fondate și în consecință bine a dispus respingerea apelului reclamanților.
Este deci corect stabilit în dosar că recurenții au invocat în mod formal doar motivele prev. în art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, pe care nu le-au dezvoltat, (așa cum pretinde art. 302/1 al. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, sub sancțiunea nulității recursului), și nu le-au fundamentat cu o susținere concretă și detaliată și cu argumente separate, ci s-au mulțumit doar să reproducă generic, textual, aceleași motive ca și cele indicate în apelul lor, care motive au fost însă examinate just de către instanța de apel, prin decizia civilă recurată.
Așadar, Curtea conchide că modificarea unei suprafețe de teren se poate face doar la cererea titularului dreptului și în baza actelor justificative doveditoare și printr-o procedură grațioasă, adică necontencioasă, tocmai datorită faptului că prin această modificare nu este afectată esența dreptului lui de proprietate (ca de pildă, supraedificarea unui etaj al unui imobil, ori construirea unei mansarde), prin modificare înțelegându-se, deci orice schimbare de natură tehnică imobilului, care schimbare nu afectează însăși esența dreptului care poartă asupra acelui imobil, așa cum prevede art. 33 din Legea nr. 7/1996, privind cadastrul și publicitatea imobiliară, prin raportare și la art. 89 al. 5 din Ordinul nr. 633/13.10.2006, pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare de birourilor de cadastru și publicitate imobiliară.
Or, în speță, datorită faptului că reclamanții solicită prin acțiunea lor, mărirea suprafeței de teren deținută, Curtea consideră că o astfel de acțiune a acestora nu poate fi încadrată în mod legal, într-o schimbare referitoare doar la aspectul tehnic al imobilului, căci prin această schimbare, în realitate se afectează esența dreptului lor de proprietate, în sensul și în înțelesul dispozițiilor legale precitate.
De asemenea, Curtea stabilește că este eronată susținerea recurenților reclamanți, conform cu care ar avea latitudinea să solicite modificarea suprafeței de teren, fie printr-o hotărâre judecătorească, fie pe cale administrativă, potrivit art. 19 al. 1 lit. k din citatul Regulament, căci, sub aspectul interpretării acestui text de lege, instanțele anterioare au hotărât, în mod corect că o hotărâre judecătorească dată în soluționarea cererii de modificare a suprafeței de teren nu poate fi - ea, însăși - cea aptă să conducă la soluționarea unei astfel de cereri(chiar în procedură grațioasă), întrucât - este evident - că acest act doveditor, în sensul de mai sus, trebuie să fie un înscris preexistent, (anterior adică), cererii de modificare a suprafeței de teren, o altă interpretare, contrară prevederilor legale mai sus reproduse, nefiind posibilă și legală.
Că este așa, rezultă în mod clar și din interpretarea logico-sistematică și gramaticală a art. 19 lit. k precitat, care pretinde întrunirea în mod cumulativ, a două condiții și anume: hotărârea judecătorească sau declarația autentică de voință, precum și procesul-verbal de vecinătate, cu semnăturile tuturor vecinilor, fiind deci evident că prima condiție se referă exclusiv la reclamanți, căci aceștia trebuie să facă cererea, în calitatea lor de titulari ai dreptului de proprietate, nefiind, așadar, necesar ca ei să se judece în contradictoriu, tocmai datorită considerentului că dreptul lor - vizând modificarea suprafeței de teren - este deja reglementat, adică tranșat, prin chiar actul doveditor al dreptului lor de proprietate, act ce trebuie anexat cererii de modificare, pe cale administrativă, fără a se impune alte chestiuni în contradictoriu, orice altă interpretare nefiind posibilă, căci s-ar încălca și ar lipsi de efecte juridice, dispozițiile arătate în art. 89 al. 5 și 6 din Ordinul nr. 633/13.10.2006, pentru aprobarea Regulamentului vizând conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale, în vederea înscrierii în cartea funciară.
Toate aceste argumente conduc la concluzii că bine a fost respinsă acțiunea reclamanților, cu motivarea că nu sunt întrunite cerințele legale referitoare la modificarea suprafeței de teren, în sensul solicitat de reclamanți.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să facă admisibil acest recurs și să influențeze soluția pronunțată în cauză, de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al reclamanților, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele administrare în dosar și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific, în sensul rezolvării prezentului litigiu în limitele investirii instanței, recurenții nedovedind incidența în cauză a motivelor de recurs, invocate, prev. de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg de
Nu s-au cerut cheltuieli de judecată, în recurs, de către intimații.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile de apel nr. 764/A/11.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /21.04.2009
Tehnored /23.04.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: C și
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcăriță
