Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 370/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 370/
Ședința publică din 13 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
JUDECĂTOR 3: Maria Petria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL, jud.B împotriva deciziei civile nr.40/05.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, având ca obiect prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă - SRL, jud.B, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termenul legal și este legal timbrat cu suma de 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.40/05.02.2009 pronunțată în dosarul nr.6052/2005, Tribunalul Arada constatat perimat apelul declarat de către reclamanta - AGRICOLA SRL A împotriva sentinței civile nr.634 din 22 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.3352/2005 al acestei instanțe.
Tribunalul a constatat că prin sentința civilă nr.634/22.06.2005 pronunțată în dosarul nr.3352/2005, Tribunalul Arada declarat nulă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta - SRL împotriva pârâților - SRL, - CASA SRL O și pârâții - persoane fizice a
S-a constatat în primă instanță că cererile introductive de instanță ale reclamantei sunt extrem de confuze și nu pot fi valorificate în mod direct și explicit față de un pârât anume, întrucât nu sunt menționate și individualizate imobilele ce aparțin fiecăreia dintre părțile litigante (câteva zeci), nu este indicat raportul juridic existent între reclamant și pârâta - CASA SRL O, după cum nu sunt arătate obligațiile asumate și neexecutate de către părți, ce ar justifica rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr.1680/09.10.2003.
În acest context, instanța de fond a concluzionat că reclamanta și-a ignorat obligațiile menționate de art.129 alin.1 pr.civ. respectiv de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului, de a întocmi actele de procedură în formă legală, de a-și proba pretențiile și mai mult, fără să se prezinte în fața instanței de judecată, cu toate că a fost legal citată.
Față de lipsurile semnalate, pârâtele au formulat excepția nulității cererii de chemare în judecată, pe care prima instanță a constat-o ca fiind întemeiată în raport cu disp.art.133 pr.civ. dat fiind că cererea de chemare în judecată nu îndeplinește condițiile impuse de art.112 pr.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - SRL, iar prin Încheierea nr.202/23.09.2005 dată în dosarul nr.10277/2005 al Curții de Apel Timișoara, în baza art.2 pct.2 din Legea nr.219/2005 de modificare a Codului d e procedură civilă, cauza a fost retrimisă Tribunalului Arad, pentru competenta soluționare a apelului.
Cauza s-a înregistrat la Tribunalul Arad în dosarul nr.6052/2005, iar judecata apelului reclamantei a fost suspendată la data de 3.11.2005 în baza disp.art.243 pct.1 pr.civ. constatându-se că intimații-pârâți, și sunt decedați, impunându-se astfel ca reclamanta să identifice și să indice instanței de apel pe moștenitorii pârâților defuncți, în vederea citării lor și introducerii în cauză.
S-a constatat că reclamanta-apelantă a fost citată special cu această mențiune, dovada de îndeplinire cu aceasta a procedurii de citare existând la fila 176 din volumul 1, care s-a realizat exact la adresa pe care reclamanta a indicat-o în cererea de apel, și mai mult decât atât, citația a fost ridicată de către funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, respectiv de către domnul, care s-a legitimat cu seria - nr.-, a semnat pentru primirea actului comunicat și a menționat că nu este în posesia ștampilei unității citate.
Ulterior, și încheierea de suspendare a judecății în baza art.243 pr.civ. a fost comunicată reclamantei-apelante la data de 18.11.2005, la aceeași adresă indicată de însăși apelanta, dovada de primire și procesul verbal de predare-primire aflându-se la fila 278 volumului 1, și în acest caz corespondența fiind ridicată de către același domn, care a semnat de primire, și-a menționat actul de identitate cât și calitatea sa de contabil.
Tribunalul a mai constatat că prin cererea înregistrată la data de 24 martie 2006, aflată la fila 426 - volumul I, apelanta a solicitat eliberarea unei copii legalizate a încheierii de suspendare a judecății în cauză, pe cerere existând mențiunea primirii încheierii de suspendare în data de 29 martie 2006. Astfel, potrivit înscrisului de la fila nr.427 - vol.I, copia încheierii de suspendare din 03.11.2005 a fost înmânată în baza împuternicirii avocațiale pe care apelanta a acordat-o domnului avocat din Baroul Arad, la fila 428 - vol.I regăsindu-se și chitanța de plată a taxei judiciare de timbru, având aplicat și timbrul judiciar, pentru eliberarea copiei încheierii solicitate.
S-a mai reținut că datorită faptului că de la suspendarea cauzei, apelanta nu a mai solicitat repunerea acestei cauze pe rol, deși s-au îndeplinit corect atât procedurile de citare, cât și cele de comunicare și pentru că încheierea de suspendare a judecății în baza art.243 pr.civ. nu a fost atacată cu recurs, instanța de apel a dispus din oficiu citarea părților, pentru a se pune discuție excepția de perimare a apelului reclamantei.
Ca urmare, s-a format volumul II și s-a fixat termen de judecată pentru 27 martie 2007, după ce în prealabil, la data de 21 martie 2007, pârâtul - intimat a invocat excepția de perimare.
S-a constatat că la termenul de judecată din 27 martie a fost îndeplinită corect procedura de citare cu reclamanta-apelantă, conform dovezii existente la fila 498 - vol.II, însă instanța nu s-a putut pronunța asupra excepției de perimare, întrucât pe lângă defuncții, și s-a mai constatat că au decedat și pârâții și și nici în cazul acestora nu au fost indicați moștenitorii.
Drept urmare, tribunalul a dispus din nou suspendarea judecății la acest termen din 27 martie 2007, dar această încheierea de suspendare a fost recurată de către apelanta-reclamantă, căreia i s-a admis recursul prin decizia civilă nr.1132/13.11.2008 a Curții de Apel Timișoara, cauza fiind retrimisă la Tribunalul Arad, în vederea continuării judecății.
În considerentele deciziei de casare s-a constatat că, deși în recurs nu s-a putut realiza procedura de citare cu toate părțile litigante, continuarea judecății și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil profită tuturor părților litigante.
Pentru continuarea judecății, tribunalul a format și volumul III la prezentului dosar și cum excepția de perimare nu fusese soluționată, deși fusese invocată atât din oficiu de către instanța de apel, cât și de către intimatul la data de 21 martie 2007, și s-a procedat la soluționarea excepției de perimare.
Din această perspectivă, tribunalul a reținut că excepția perimării este reglementată prin norme cu caracter imperativ, fiind o excepție de ordine publică deoarece ea privește buna administrare a justiției și fiind o excepție absolută, poate fi invocată din oficiu oricând în cursul judecății.
Astfel fiind, faptul că suspendarea dispusă printr-o încheiere ulterioară împlinirii termenului de perimare a fost desființată de către instanța de control judiciar nu poate acoperi lipsa de diligență a părții din vina căreia cauza a rămas în nelucrare peste perioada permisă de lege.
Tribunalul a constatat că în fapt, apelanta-reclamanta nu a solicitat repunerea pe rol a cauzei după suspendarea dispusă prin încheierea de ședință din 3 noiembrie 2005, deși a fost legal citată pentru acel termen de judecată însă nu s-a prezentat, iar încheierea de suspendare i-a fost comunicată și totodată, acea încheiere nu a fost atacată cu recurs.
În acest context, tribunalul a reținut că în perioada 3 noiembrie 2005 și până la 27 martie 2007, când instanța de apel a repus cauza pe rol din oficiu pentru a analiza excepția de perimare, cauza a rămas în nelucrare din vina exclusivă a apelantei-reclamante. În opinia tribunalului, împlinirea termenului de perimare prev. de art.248 alin.1 pr.civ. este cu atât mai evidentă cu cât, în afara comunicării din oficiu a încheierii de suspendare, care s-a petrecut în mod legal la data de 18.11.2005, apelanta-reclamanta a mai primit oad oua copie a aceleiași încheieri și la data de 29 martie 2006, de la reprezentantul său și cu toate acestea, nu a înțeles să își îndeplinească în termen obligațiile procesuale.
Tribunalul a concluzionat în acest sens că disp.art.243 alin.1 pct.1 pr.civ. prevăd suspendarea de drept a cauzei ca urmare a decesului uneia dintre părți, afară de cazul în care partea interesată cere termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor cunoscuți. Or, apelanta-reclamanta a dovedit lipsă de diligență întrucât nici nu s-a prezentat la judecată și nici nu a cerut termen pentru identificarea, indicarea și introducerea în cauză a moștenitorilor părților decedate, nefiind astfel respectate de către reclamantă disp.aret.129 alin.1 pr.civ.care îi impuneau să contribuie în mod activ la desfășurarea și finalizarea procesului civil.
Împotriva acestei decizii de constatarea perimării a formulat recurs, în termen, reclamanta - AGRICOLA FRÎUL SRL din localitatea, jud. B, indicând ca motive de recurs disp.art.304 pct.5 și 9.pr.civ.
În acest context, recurenta a susținut că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit disp.art.129 alin.1 în detrimentul art.129 alin.4 și 5 și că a ignorat disp.art.131 pr.civ. și 132.pr.civ. în sensul că nu a avut rol activ, nu a încercat împăcarea părților și nu a acordat reclamantei un termen pentru întregirea și modificarea cererii de chemare în judecată.
În al doilea rând, recurenta a susținut că s-a încălcat procedura de citare cu aceasta întrucât citațiile au fost expediate în trei locații diferite, respectiv în localitățile, jud. B, S, jud. O, astfel că s-au încălcat disp.art.87 și 100.pr.civ.
În cauză au formulat întâmpinări doar intimatele și, care au solicitat respingerea recursului reclamantei.
Curtea, analizând recursul reclamantei, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.299 și urm. pr.civ rap. la art.312 pr.civ. va constata că acesta este neîntemeiat, în cauză nefiind incidente motivele de casare prev. de art.304 pct.5 pr.civ în asociere cu motive de modificare prev. de art. 304 pct.9 pr.civ. în ipotezele susținute de către recurentă.
Astfel, Curtea va constata în primul rând că disp.art.129 pr.civ. reglementează modul în care trebuie să se desfășoare procedurile judiciare în caz de judecată civilă și fără a ignora principiul rolului activ al instanței atât în aflarea adevărului, cât și în desfășurarea procedurilor într-un termen rezonabil, totuși nu poate exclude primatul principiului disponibilității și diligenței de care trebuie să dea dovadă reclamantul, adică chiar inițiatorul unei proceduri judiciare, căruia i se stabilesc un set de obligații minimale în ceea ce privește modul de concepere și de redactare a cererii de chemare în judecată, pentru a putea face posibilă judecata.
În această ordine de idei, Curtea va înlătura susținerile recurentei potrivit cărora principiul rolului activ al judecătorului, consacrat de disp.art.129 alin.4 și 5 ar trebui să primeze în raport cu principiul disponibilității și diligenței, care le sunt impuse părților litigante de primele 3 alineate ale art.129 pr.civ. care trebuie interpretate sistematic și logic, nicidecum într-o rodine aleatorie, așa cum afirmă recurenta.
Din acest punct de vedere, Curtea va constata că primele două instanțe au întreprins toate demersurile necesare pentru a facilita desfășurarea și finalizarea prezentului litigiu, însă au întâmpinat lipsa de diligență minimală a reclamantei-recurente.
În același context, Curtea va constata că nu se poate imputa primelor două instanțe că ar fi ignorat disp.art.131 și art.132 pr.civ. câtă vreme reclamanta nu s-a prezentat la judecată, în ciuda numeroaselor citații adresate acesteia, atât în faza judecății în primă instanță, cât și în apel, ocazie cu care clarificările instanțelor legate de respectarea cerințelor impuse de art.112 și urm. pr.civ. au rămas fără efect, din vina reclamantei.
Lipsa de diligență a reclamantei s-a manifestat și în ceea ce privește identificarea și indicarea moștenitorilor pârâților decedați pe parcursul desfășurării litigiului, motiv pentru care instanța de apel a dispus în mod justificat aplicarea disp.art.243 pct. 1.pr.civ. și în acest context, a constatat ulterior în mod corect că în cauza a operat perimarea întrucât s-au întrunit condițiile prevăzute de art.248 alin.1 pr.civ. raportat la art.250 alin.2 pr.civ. în condițiile în care reclamanta nu a făcut nici un efort și nu a depus dovezile cu privire la existența unor moștenitori ai pârâților care au decedat, respectiv, și, alături de și.
În același context, Curtea va mai constata că tribunalul a aplicat corect disp.art.248 pr.civ. raportat la art.250 alin.2 și art.243 pct.1 pr.civ. și că nu a fost încălcate disp.art.87 și 100.pr.civ. în sensul indicat de către recurentă, câtă vreme aceasta a fost citată și încunoștințată despre obligațiile sale procesuale atât prin preluarea corespondenței instanței atât de către propriul ei angajat, cât și de către avocatul angajat în cauză, cursul perimării calculându-se de la data de 03.11.2005 și nu de la data de 27 martie 2007 ori 10.04.2007, așa cum susține recurenta.
Aceasta întrucât incidentul procedurala care a dus la suspendarea judecății s-a născut la data de 3 noiembrie 2005 și cauzele acelui incident nu au fost stinse nici până la această dată, reluarea judecății putându-se face numai după îndeplinirea obligației de indicare a moștenitorilor defuncților pârâți, și, alături de și, obligație care incumbă evident reclamantei-recurente și care nu a fost îndeplinită în termenele stabilite de Codul d e procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul prev. art.312 pr.civ. raporat la art.304 pct.5 și 9.pr.civ. va respinge va neîntemeiat recursul declarat de reclamanta - AGRICOLA FRÎUL, jud.B împotriva deciziei civile nr.40/05.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 pr.civ. întrucât intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL, jud.B împotriva deciziei civile nr.40/05.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 aprilie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.: /06.05.2009
Dact. // 2 ex./ 07.05.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Cristian Pup, Maria Petria
