Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1148/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 1148
Ședința publică din data de 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta - - B, cu sediul în municipiul B,--3, jud. B împotriva sentinței civile 235 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul pârât, cu domiciliul în municipiul B, Cartier 3, str. -, - etaj 9,.37, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul reclamant, reprezentat de avocat din Baroul, conform contractului de asistență juridică nr. 16 din 14 mai 2009, lipsind recurenta reclamantă - -.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, dup care:
Avocat pentru intimatul pârât depune la dosar concluzii scrise și chitanță fiscală nr. 30 din 14 mai 2009 reprezentând onorariu apărător în valoare de 1000 lei, după care având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având din nou cuvântul pentru intimatul pârât în combaterea recursului, arată că instanța de fond, pe baza probelor administrate a reținut că pârâtul nu se face vinovat de crearea pretinsului prejudiciu. A rezulta în mod vădit că prăjinile utilizate la sondă datorită caracteristicilor tehnice se pot defecta, că lucrarea de demontare acestora fost efectuată în zilele de 29, 30, 31, octombrie 2007 și respectiv 4 noiembrie 2007, fiind coordonată de inginerii cu sarcini de serviciu clare, aceștia nesemnalând nimic conducerii cu privire la deteriorarea bunurilor. În perioada 31.10 - 2007 - 07.11.2007 bunurile închiriate au fost restituite proprietarului, respectiv - SRL. Faptul că această societate solicitat recurentei să trimită un delegat pentru constatarea defecțiunilor, iar societatea nu a dat curs cererii formulate, nu înseamnă că intimatul are vreo culpă, atâta vreme cât acesta nici nu a fost încunoștințat despre această situație de fapt, nu i s- comunicat starea prăjinilor, nu i s- comunicat și nici nu i s- arătat corespondența purtată cu cele două societăți.
Intimatul nu avut cunoștință de această situație, drept dovadă stă faptul că directorul societății este cel care s- deplasat personal la sediul societății - SRL, iar corespondența purtată nu fost înregistrată în registrul de intrare ieșire al societății și nici nu i- fost repartizată spre soluționare intimatului.
Față de toate probele administrate, motivul invocat nu este întemeiat, nefăcându-se dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 270 din Codul muncii.
Fapta ilicită trebuie stabilită concret și nu la modul general " nu a supravegheat salariații din subordine pentru preveni fapte de provoca daune societății", așa cu se motivează în recurs.
În concluzie se arată că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Codul muncii pentru angajarea răspunderii materiale intimatului, situație față de care se solicită respingerea recursului ca nefondat, iar în conformitate cu disp. cu art. 274 Cod proc.civilă, obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Buzău, reclamanta - - Bac hemat în judecată pe pârâtul, solicitând să fie obligat la plata sumei de 59.928 lei.
Reclamanta a menționat că pârâtul Turciu a fost salariat al societății până la data de 03.12.2007 când a încetat activitatea conform art.55 lit.b din Codul muncii, prin decizia nr. 123/03.12.2007. Pârâtul a produs o pagubă societății în perioada cât a fost salariat, în cuantum de 59,928 lei, stabilită de comisia de cenzare.
Prejudiciul se datorează neîndeplinirii corespunzătoare a sarcinilor de serviciu conform fișei postului. Astfel conform notei întocmite de Compartimentul economic, rezultă că în ziua de 06.02.2007 reprezentanții Gărzii Mediului și ai Direcției Apelor B - I au constatat deversarea unor fluide de foraj provenite din zona Merei. Pentru fapta comisă, Direcția Apelor Romane și Garda de Mediu au sancționat contravențional cu plata sumei de 30.000 lei.
În urma verificărilor s-a constatat că în ziua de 04.02.2007, din dispoziția inginerului conducătorul auto de pe auto B 19 aparținând societății reclamante, a deversat apa murdară din cisternă pe un drum lateral din Merei, ce a condus la infestarea apei locuitorilor.
Fapta a fost sancționată cu 30.000.lei, sumă achitată de societate însă AGA a apreciat că suma să fie pusă în sarcina pârâtului, din a cărei dispoziție s-a produs fapta. Restul sumei de 29.928 lei reprezintă contravaloarea a 5 bucăți prăjini PF 5 205, ca urmare a deșurubării defectuoase la 573.
Suma s-a achitat conform facturii nr.-/07.12.2007, în baza Hotărârii Administratorului Unic dată ca urmare a Raportului Comisiei de Cenzori, sumă ce apreciat reclamanta că urmează a fi recuperată tot de la pârât, care a mușamalizat fapta, crezând că în funcția pe care o deține ca Director Tehnic se poate trece cu vederea. S- apreciat că pârâtul în calitate de director tehnic nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu specificate la punctul "d" din Fișa postului care prevede că directorul tehnic" răspunde de păstrarea întregului patrimoniu, de buna gestionare a bunurilor, ia măsuri preventive contra degradării - deteriorării acestora."
Pârâtul a invocat excepția de necompetentă materială a Judecătoriei, invocându-se dispozițiile art.284 alin 1 din Codul muncii coroborat cu art.2 alin.l lit.c Cod procedură civilă.
Judecătoria Buzău, prin sentința civila nr.5574/22.10.2008 a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău complet specializat litigii de muncă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precizând ca nu se face vinovat de producerea vreunui prejudiciu.
Astfel, pârâtul arătat că a fost angajatul societății reclamante în funcția de inginer șef foraj. În ziua de 04.02.2007, șoferul a deversat apa murdară din cisternă pe un drum lateral din localitatea Merei. Reprezentanții Direcției Apelor Romane și ai Gărzii de Mediu B, în urma unor sesizări, apreciind că apa potabila din zona este infestată au aplicat amenda contravențională societății prin încheiere de proces verbal de contravenție din 6 și respectiv 07.02.2007. Urmare acestui fenomen și apreciindu-se că apa potabilă din zona a fost infestată, a fost întocmit dosar penal nr.677/P/2007 pe numele conducătorului auto, în care s-a pronunțat soluția de neînceperea urmăriri penale, întrucât s-a constatat, pe baza analizelor efectuate că apa potabilă nu a fost infestată așa cum susține reclamanta în cerere. Cu ocazia cercetărilor efectuate în dosarul penal, conducătorul auto a dat o declarație în care a expus situația de fapt, cea reala și total diferită de cea din declarația anexata cererii, nedatată și în care se face referire la un alt incident, respectiv unul din anul 2008.
S- arătat că la momentul producerii acestuia, nu era în zona respectivă și nu putea da o dispoziție unui conducător auto.
Deși reclamanta a motivat că o comisie de cenzori a stabilit că pârâtul se face vinovat de producerea pagubei în cuantum de 59928 lei, fără a depune înscrisul despre care se face vorbire, de altfel, din adresa transcrisă prin fax la 16.02.2007, rezultă că, comisia numită în baza deciziei nr.9/07.02.2007 nu a putut identifica persoanele implicate.
Referitor la suma de 29928 lei reprezentând contravaloarea celor 6 bucăți prăjini 105, achitată în baza Hotărârii Administratorului unic către SRL, pârâtul a susținut că nu se face vinovat de deprecierea acestora cum susține reclamanta în cererea de chemare în judecată.
S- arătat că aceste prăjini sunt utilizate în cadrul procesului tehnologic de forare, lucrări executate de sondori, care sunt supravegheați, îndrumați și controlați de ingineri, pe fiecare echipă în parte. Chiar din nota de constatare întocmită de consilierul economic, rezultă că lucrările au fost efectuate în zilele de 29, 30 si 31 10.2007 și respectiv în noiembrie 2007, în doua schimburi, de echipe formate din câte 4 muncitori, iar lucrările au fost coordonate de inginerii G, G și. Nu se face nici o referire privitoare la vinovăția sa, la încălcarea atribuțiilor de serviciu si doar se menționează faptul că răspunde de păstrarea integrității întregului patrimoniu, de buna gestionare a bunurilor, de luarea măsurilor contra degradărilor acestora.
Pârâtul arătat că nu a avut cunoștința de aceasta situație de fapt, așa cum rezulta chiar din nota de constatare.
În rapoartele zilnice întocmite de inginer G și
pentru zilele de 29, 30, 31/10.2007 și pentru 04.11.2007 nu se face nici o referire
asupra deteriorării celor 6 prăjini. Cei care trebuiau să urmărească modalitatea de folosire a acestor prăjini și să informeze ierarhic situația de fapt sunt alți angajați, cu atribuții clare în acest sens.
mai arătat pârâtul că nu a avut cunoștința nici de corespondenta cu SRL, întrucât nu figurează în registrul de corespondenți și nu se ocupă cu primirea corespondentei și nici cu repartizarea acesteia și deci, nu a putut să procedeze la stabilirea cauzelor care a determinat deteriorarea bunurilor si stabilirea persoanelor vinovate de cauzarea prejudiciului, conducerea societății reclamante având însă cunoștința despre aceasta situație întrucât directorul acesteia s-a deplasat la sediul - SRL și a încheiat un proces-verbal de conciliere, fără a preciza punctul de vedere al debitorului.
Prin sentința civilă nr. 235 din 25 februarie 2009 Tribunalul Buzău a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta - - B, obligând-o pe aceasta la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta - - Bac hemat în judecata pe pârâtul pentru a fi obligat la plata sumei de 30.000 lei ce reprezintă amenda aplicată societății de către Direcția Apelor Romane și Garda de Mediu prin procesele verbale nr.Cl 1519/05.03.2007 si nr.0106/07.02. 2007 pentru că s-a deversat fluidul de foraj în ziua de 04.02.2007, din dispoziția pârâtului, pe un drum lateral din comuna Merei ce a condus la infestarea apei locuitorilor.
Conform art.270 din, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractante, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si în legătură cu munca lor.
Din analiza prevederilor art.270 din CM. rezulta că pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitatea de angajat al societății reclamante păgubite, fapta ilicită și personala a salariatului săvârșită în legătura cu munca sa, prejudiciu cauzat patrimoniului societății, raportul de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu, vinovăția salariatului.
S- apreciat de instanța de fond că aceste condiții pentru angajarea răspunderii patrimoniale nu sunt îndeplinite avându-se în vedere că reclamanta nu a făcut dovada existenței faptei ilicite a pârâtului și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Din actele de cercetare efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău în dosar nr.677/P/2007 atașat la prezentul dosar rezultă că numitul, angajat șofer la - - B la data de 04.02.2007 a încărcat în autovitanja diluție urmând a fi transportată la o firma de tratare din G cu care societatea avea contract încheiat. Șoferul a sesizat pe drum existenta unor defecțiuni la sistemul de frânare și a oprit autovehiculul și a evacuat diluția în apropierea drumului, iar în zona respectivă se afla doua drenuri de captare a apei folosite de locuitorii din comuna Merei.
Din declarațiile date de șoferul ( fila 6 dosar penal) a pârâtului ( fila 12 dosar penal) cât și a celorlalți angajați audiați, nu rezultă că pârâtul i-ar fi dat ordin să deverseze diluția pe terenul comunei Merei, ci dispozițiile acestuia au fost clare ca în ziua respectivă sa tragă în autovidanja, dintru-un rezervor special, lichid de sondă. Rezultat în urma limpezirii soluției de foraj( diluție) pe care să-1 transporte la o dezafectată din aval în scopul spălării unor rabe metalice iar soluția rezultată urmând să fie transportată cu mijloace speciale la o firma de tratare a acesteia din Județul
Se reține astfel că pârâtul nu a dat nici un ordin șoferului de a deversa diluția în zona. Cum răspunderea patrimonială este o răspundere personală bazată pe culpa, nu este admisibilă răspunderea pentru fapta altuia.
Tribunalul nu a luat în considerație declarația dată de șoferul aflată la fila 12 dosar nr- înregistrat pe rolul Judecătoriei Buzău, deoarece din conținutul său rezultă că este data " pro cauza", nedatată si neînregistrată la societate, făcând vorbire de data din 04.02.2008 și nu 04.02.2007, și diferită de cea dată la urmărirea penală, aceasta din urma a stat la baza pronunțării ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a acestuia.
Cât privește celălalt capăt de cerere privind angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru suma de 29.928 lei reprezentând contravaloarea a 6 bucăți prăjini 105, ca urmare a deșurubării defectuoase la 573, Tribunalul apreciat că aceasta este nefondat, reclamanta nefăcând dovada faptei ilicite și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Reclamanta a motivat răspunderea pârâtului prin aceea că în calitate de director tehnic numit prin decizia nr.91/01.09 2007 nu și-a îndeplinit sarcinile specificate la punctual d) din postului care prevede ca directorul tehnic, răspunde de păstrarea întregului patrimoniu, de buna folosire a bunurilor, ia masuri preventive contra degradării - deteriorării acestora.
In speță, Tribunalul a constat că prejudiciu a fost cauzat de muncitorii care au deșurubat defectuos la 575, echipa de muncitori fiind condusă și supravegheată direct de un șef de echipa și un inginer de foraj.
Paratul a fost numit director tehnic prin decizia nr.91/01.09 2007 și a încetat contractul conform art.55 lit.b din CM. prin Decizia nr. 123/03.12.2007, deci în aceasta funcție nu a activat decât 3 luni.
Directorul tehnic nu răspunde pentru fapta altora ci pentru faptele proprii, în calitate de persoana cu funcție de conducere, respectiv, conform fisei postului, pentru darea unei îndrumări greșite, a unei dispoziții neconforme cu legea, neasigurarea condițiilor de securitate sau a asistentei tehnice solicitate.
Reclamanta nu a dovedit fapta ilicită săvârșită de directorului tehnic, care a condus la deteriorarea a 6 prăjini, închiriate de la firma - SRL Tg.
Din nota de constatare aflata la fila 21 dosar rezultă că s-au făcut rapoarte de lucrări zilnice ale sondei 573 în care se menționează că lucrarea de demontare s-a făcut în două schimburi în zilele de 29, 30 si 31.10.2007 și 04.11.2007 lucrare coordonată de 4 ingineri G, G și. Aceștia nu a semnalat nimic conducerii cu privire la deteriorarea bunurilor. În perioada 31.10.-07.11.2007 bunurile închiriate au fost restituite firmei - SRL.
Acesta din urma, cu adresa nr. 1060/14.11.2007 a făcut cunoscut societății reclamante - - - B, ca în termen de 10 zile să trimită delegat pentru a constata deteriorarea celor 6 prăjini, însă societatea nu a dat curs solicitărilor și că ulterior, s-a revenit la 30.11.2007 cu adresa nr.1288 pentru trimiterea unui delegat, si întrucât nici de această dată invitația nu a fost onorată, la data de 07.11.2007 s-a întocmit și expediat factura nr.- în valoare de 38.125,51 lei din care 29.928 lei contravaloarea celor 6 bucăți prăjini + TVA aferent.
Așa cum rezultă din nota de constatare, această corespondență expediată de SRL nu a fost înregistrată în registrul de corespondență și nu se poate determina repartizarea acestora pe persoane responsabile de rezolvarea și soluționarea cazului.
Societatea reclamantă a considerat că se poate angaja răspunderea pârâtului pentru prejudiciul creat întrucât nu a informat în scris conducerea firmei de deteriorarea celor 6 prăjini si nici nu a stabilit persoanele vinovate, în vederea luării măsurii administrative menite de a recupera contravaloarea pagubei produse.
Cele reținute în sarcina pârâtului, nu constituie cauza directă a deteriorării bunurilor, iar tragerea la răspundere a persoanelor vinovate de producerea prejudiciului se face în termen de 3 ani conform art.283 alin.l lit.c din CM, astfel că reclamanta mai este în termen să stabilească vinovăția persoanelor directe implicate în cauzarea prejudiciului.
Numai dacă recuperarea pagubei nu mai era posibilă de la persoanele vinovate, deoarece s-a depășit termenul legal de recuperare, atunci societatea se putea îndrepta împotriva persoanelor responsabile pentru neluarea măsurilor de recuperare a pagubei în termenul legal.
Împotriva sentintei pronuntata de instanta de fond a declarat recurs reclamanta, - - B criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând modificarea în tot a acesteia și pe fond admiterea actiunii așa cum a fost formulată.
n susținerea recursului, reclamanta arată că instanța de fond a dat o apreciere eronata probelor dosarului atunci când a stabilit că în cauză nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 270 din Codul muncii pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Din actele depuse la dosar, susține reclamanta recurenta, rezultă că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 270 din Codul Muncii, în sensul că paratul avea calitatea de angajat al societății la data producerii prejudiciului, inițial ca inginer șef și începând cu data de 01.09.2007 ca director tehnic: fapta ilicită a constat in nesupravegherea salariaților din subordine, nu a depus interes pentru soluționarea litigiului ivit cu SRL Tg. J în ceea ce privește repararea celor 12 bucăți de prăjini, ceea ce a dus la plata de către societate a sumei de 29.928 lei și încercarea de mușamalizare a faptelor față de conducerea societății care a luat cunoștință despre aceasta situație din adresa emisa de - SRL.
Curtea analizand sentinta pronuntata de instanta de fond prin prisma criticilor formulate de reclamantă având în vedere actele dosarului și dispozitiile legale in materie constata ca recursul este nefondat urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente.
Din motivele de recurs formulate de reclamanta, rezultă ca aceasta critica sentinta instantei de fond numai sub aspectul neretinerii raspunderii patrimoniale a pâratului cu privire la suma de 29.928 lei reprezentand c/valoarea a 6 bucati prajini 105 care sau deteriorat ca urmare a folosirii lor la 573 Boldesti.
În cauză recurenta invocă gresita apreciere data de instanta de fond probelor dosarului in raport cu conditiile raspunderii patrimoniale impuse de art 270 din Codul muncii.
Potrivit art 270 din Codul muncii - Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Pentru a exista răspunderea patrimonială potrivit dispozițiilor suscitate este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții; calitatea de salariat a persoanei care a produs prejudiciul, fapta ilicită a salariatului să fie săvârșită în legătură cu munca sa. Pentru stabilirea răspunderii patrimoniale, caracterul ilicit al faptei se analizează în raport cu obligațiile de serviciu, ce decurg din contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern. Un reper esențial este, din acest punct de vedere, fișa postului. Unitatea trebuie să facă dovada sarcinilor de serviciu ale salariatului a căror neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare au cauzat prejudicii. Salariatul răspunde personal pentru fapta proprie;. O alta condiție este existenta prejudiciului și a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat.
Vinovăția este o alta condiție a răspunderii patrimoniale fără de care aceasta nu există si care constituie elementul esențial al răspunderii.
In cauza așa cum a stabilit si instanța de fond,prin actele depuse la dosar reclamanta nu a reușit să facă dovada îndeplinirii condițiilor impuse de art. 270 din Codul muncii pentru reținerea răspunderii patrimoniale a paratului.
Din nota de constatare întocmita la data de 14 mai 2008 depusa la dosar,cu privire la lucrările zilnice efectuate la 573 nu rezulta ca paratul a avut atribuții de serviciu în ceea ce privește modul de desfășurare si supraveghere a acestor lucrări, care să implice si răspunderea acestuia pentru prejudiciile produse la acest punct de lucru.
Susținerea recurentei cu privire la neîndeplinirea sarcinilor de serviciu de către parat constând în nesupravegherea si prevenirea degradării lor, nu poate fi reținută ca o baza a vinovăției salariatului pentru stabilirea răspunderii patrimoniale a acestuia.
Vinovăția salariatului în cadrul răspunderii patrimoniale trebuie sa fie concreta si nu generala,fapta proprie sa fi produs prejudiciul cauzat societății.
Or, in cauza atâta timp cât a rezultat ca paratul nu a participat direct la producerea prejudiciului, lucrarea fiind supravegheată de către alți salariați nu se poate reține vinovăția acestuia.
Culpa pârâtului nu se poate reține nici in ceea ce privește lipsa de diligență în a soluționa conflictul ivit cu proprietarul prăjinilor deteriorate sau mușamalizarea acestui incident,așa cum susține recurenta, deoarece nu s-a făcut dovada ca a primit aceste atribuții de serviciu și nu s-a preocupat de soluționarea lor. Corespondența primită de la - SRL, nu rezultă că fost înregistrată în registrul de corespondență al societății recurente și a fost repartizată spre rezolvare pârâtului.
Față de toate aceste considerente Curtea, în raport cu dispozițiile art. 312 alin 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamantă, sentința instanței de fond fiind legala și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta - - B, cu sediul în municipiul B,--3, jud. B împotriva sentinței civile 235 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul pârât, cu domiciliul în municipiul B, Cartier 3, str. -, - etaj 9,.37, jud.
Obligă recurenta reclamantă - - B la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
AU
Tehnored. AU/MD
2 ex/09.06.2009
dosar fond - al Trib.
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
