Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1141/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 1141
Ședința publică din data de 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură, cu sediul în municipiul C, str. - -, -. 1,. 7, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 650 din 13 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-pârâtă SC "" SA B reprezentată de avocat din Baroul Prahova, lipsind recurentul reclamant .
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul reclamant în cuprinsul motivelor de recurs solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat depune la dosar concluzii scrise, după care având cuvântul pentru intimata pârâtă, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având din nou cuvântul pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova ca temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza
lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru ca prin reprezentanții săi legali să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea unei cote anuale de gaze naturale-4000 mc-începând cu luna octombrie 2005, conform art.187 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze precum și contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim brut pe ramură, conform art.176 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, pentru anii 2005-2006-2007- sume care să fie actualizate cu indicele inflației la data efectivă a plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a fost salariat al societății pârâte, calitate în care avea dreptul, potrivit art.187 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze, la suplimentarea drepturilor salariale reprezentând un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale de 4000 anual,iar în temeiul art.176 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate la contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă, care trebuiau achitate în luna octombrie a fiecărui an și care nu i-au fost plătite în perioada anilor 2005, 2006 și 2007 astfel că se impune admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
În dovedirea acestor susțineri, reclamantul depus copia carnetului său de muncă (filele 12-15).
Societatea pârâtă, legal citată a formulat întâmpinare (filele 21-47) la care a atașat înscrisuri (filele 49-80) și prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului și a prescripției dreptului material la acțiune.
În susținerea acestora, pârâta a arătat pe de o parte, că drepturile pretinse de reclamant au fost negociate între patronat și sindicat, astfel că numai acesta din urmă putea invoca nerespectarea clauzei contractuale referitoare la contravaloarea cotei anuale de gaze și a aprovizionării toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim brut pe ramură, conform art.178 și respectiv art.176 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze iar nu salariații care nu sunt parte în respectivul contract.
Pe de altă parte, pârâta a mai susținut că dreptul material la acțiune este prescris în raport de incidența dispozițiilor art.283 lit.e din codul muncii.
În fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată deoarece drepturile salariale revendicate de reclamant au fost incluse în salariul de bază începând cu anul 1997.
Reclamantul și-a precizat acțiunea (filele 82-83) în sensul că valoarea totală a ajutorului reprezentând cota de gaze pentru anii 2005-2007 este de 17239,30 lei, iar a celei pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă este de 2780 lei.
Reclamantul a formulat și depus note scrise prin care a cerut respingerea celor două excepții ca neîntemeiate și admiterea acțiunii sale precizate (filele 85-88).
Prin sentința civilă nr.650 pronunțată la 13 martie 2009, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiate ambele excepții invocate de pârâtă dar și acțiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost salariatul societății pârâte, așa cum rezultă din copia carnetului său de muncă și că în această calitate avea dreptul la plata suplimentărilor salariale prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze pentru perioada 2005-2007.
Tribunalul a constatat că între persoana reclamantului și titularul dreptului dedus judecății există identitate, în condițiile în care salariatul are dreptul de a pretinde angajatorului plata tuturor drepturilor derivând din raporturile de muncă, inclusiv cele solicitate prin acțiunea de față, astfel că excepția lipsei calității procesual active, așa cum a fost invocată de pârâtă, a fost respinsă.
Prima instanță a respins și cea de-a doua excepție, referitoare la prescripția dreptului material la acțiune, reținând că acțiunea vizează un conflict de muncă, pentru care sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din codul muncii, iar nu cele ale art.283 alin.1, lit. e din același cod, invocate de societatea pârâtă.
Sub aspectul fondului dreptului, tribunalul a reținut că potrivit art.176 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze pentru perioada 2005-2007 în luna octombrie salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă, urmând ca în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare să se stabilească condițiile și criteriile concrete de acordare iar negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii acestui adaos vor începe cu minim 15 zile înaintea evenimentului pentru care se acordă, dacă nu s-a convenit introducerea acestor drepturi în salariile de bază ale angajaților.
Prima instanță a mai reținut că în mod similar, în conformitate cu art.178 din același contract, salariații agenților economici din industria petrolieră vor primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea a 2500-4000 de gaze naturale, or câtă vreme din probele dosarului nu rezultă dacă s-au încheiat sau nu contracte de muncă la nivele inferioare care să prevadă condițiile și criteriile de acordare și nu au avut loc negocieri pentru stabilirea valorii concrete a drepturilor solicitate de reclamant, acțiunea precizată a acestuia a fost găsită neîntemeiată și drept consecință, a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a exercitat recurs reclamantul (filele 4-5) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând prevederile art.3041cod pr.civ, recurentul a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că soluția s-a întemeiat numai pe afirmațiile făcute de pârâtă care a susținut că drepturile revendicate au fost incluse în salariul său dar nu a depus la dosar ștatele de plată și nici alte dovezi justificative ale acestei apărări.
Pentru aceste motive, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea acțiunii sale.
În ședința dezbaterilor de astăzi, intimata a formulat și depus concluzii scrise la care a atașat înscrisuri (filele 12-32) solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, dar pentru considerentele care succed:
Reclamantul a fost salariat al societății pârâte SC SA B, M-astfel cum rezultă din copia carnetului său de muncă anexat acțiunii.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze nr.288/2006 și art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate din 1997 iar cel referitor la ajutorul material constând într-o cotă anuală de gaze naturale, este stabilit prin art.187 alin.1 și 2 din același contract, el acordându-se numai în măsura în care acest drept nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Potrivit art. 176 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 1997 s-a stabilit că ajutorul material constând în contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost compensat, fiind inclus în salariul de bază al angajaților în anul 1997.
Din clauzele contractuale sus-citate rezultă că voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, prin excepție, urmând ca plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază sau compensat în salariul de bază-pentru ajutorul reprezentând cota anuală de gaze naturale.
În acești termeni, cum recurentul a susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă și cea reprezentând cota de gaze nu au fost incluse în salariul său, la dosar neexistând dovezi în acest sens, iar pârâta s-a apărat susținând contrariul, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic că acțiunea reclamantului privind plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2005, 2006 și 2007 este neîntemeiată, astfel cum a hotărât instanța de fond.
Intimata a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar atât la instanța de fond cât și în recurs că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale reclamantului-recurent, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 (denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta (filele 49-50 dosar fond) s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998 (filele 51-52).
Acest înscris emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alt (fila 53) stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 (filele 54-55) dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În privința dreptului reprezentând ajutorul material ce constă într-o cotă de gaze naturale, acesta a fost stabilit prin art.187 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze nr.288/2006, în alin.2 din același articol stipulându-se că de acest drept beneficiază salariații numai în cazul în care nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Astfel cum a susținut intimata-pârâtă atât la instanța fondului cât și în recurs, prin art.176 din s-a stabilit că " ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost compensat prin contractul colectiv de muncă al nivel de unitate pe anul 1997".
Curtea reține că însuși recurentul-reclamant a recunoscut prin acțiune compensarea dreptului la cota de gaze naturale prin salariu încă din anul 1997 dar a susținut nulitatea respectivei clauze contractuale, fără a indica motivul pentru care art.176 din contract nu și-a produce efectele în condițiile în care a reprezentat și semnat 1997 pentru salariați.
În concluzie, pentru considerentele care preced, Curtea constată că recursul este nefondat deoarece prima instanță, chemată să interpreteze și aplice clauzele contractelor încheiate de părți, a stabilit în mod legal și temeinic pe baza înscrisurilor depuse că acțiunea precizată formulată de reclamantul-recurent este neîntemeiată și a respins-o ca atare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul, cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură, cu sediul în municipiul C, str. - -, -. 1,. 7, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 650 din 13 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
2 ex/22.06.2009
dosar fond - al Tribunalului Prahova
R
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
