Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 122/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - acțiune în răspundere patrimonială
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 122
Ședința publică din data de 5 februarie 2008
PREȘEDINTE: Bârsescu Nicolae
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Andrianu Virgil
Grefier: - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta - - S, cu sediul în S,-, județul B, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1004 din 8 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, dosar nr-.
La apelul nominal au răspuns pentru reclamanta recurentă administrator și pârâta intimată.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul reclamantei recurente, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, motivele de casare fiind cele prevăzute de art. 304 pct. 6, 9 Cod proc. civilă, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata sumelor precizate în memoriul de recurs.
Pârâtul intimat, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea introductivă de instanță, înregistrată sub nr-, reclamantul - - Sac hemat în judecată și personal la interogator pe pârâtul pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata următoarelor sume:
a) 864.000 lei, reprezentând plusuri și minusuri în gestiune;
b) 5432,60 lei reprezentând venituri nerealizate pe luna septembrie 2005;
c) 1100 reprezentând pretenții bănești pentru parcarea pe timp de noapte a autoturismului proprietate personală a pârâtului și asigurarea pazei acestuia.
d) 1400 lei reprezentând contravaloarea taxei pentru obținerea permisului de conducere categoria B de către copiii pârâtului.
e) 1536 lei reprezentând contravaloarea transportului soției și a copiilor pârâtului cu autobuzele societății.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că pârâtul a fost încadrat ca șofer cu gestiune la - - S și prin neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, cât și prin abuzuri a cauzat societății daunele enumerate în petit.
În drept a invocat dispozițiile art. 270 din Codul muncii.
Pârâtul prin întâmpinare a invocat excepția autorității de lucru judecat în legătură cu primul capăt de cerere arătând că pentru aceste pretenții părțile s-au mai judecat.
Cu privire la cheltuielile de școlarizare pentru copii, pârâtul a invocat lipsa calității procesuale pasive și prescripția dreptului la acțiune.
Referitor la celelalte capete de cerere pârâtul a susținut că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 271 alin. 1 din Codul muncii pentru a-i atrage răspunderea patrimonială și că pentru pretențiile invocate nu sunt dovezi concludente care să contureze producerea de către el a vreunui prejudiciu.
La termenul din 2.09.2007 pârâtul a arătat că renunță la excepția autorității de lucru judecat, întrucât litigiile soluționate între părți nu au vizat și pretențiile rezultate din inventarierea gestiunii, iar pretențiile legate de școlarizarea copiilor pârâtului nu au fost localizate în timp încât excepția prescripției a fost unită cu fondul.
Având în vedere că în cauză se impunea analiza unor raporturi conexe în legătură cu desocotelile dintre angajat și angajator instanța a unit excepția cu fondul cauzei și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 1004 din 8 octombrie 2007, Tribunalul Botoșania respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta - - S în contradictoriu cu pârâtul.
După analiza materialului probator administrat în cauză prima instanță a reținut că în cauză nu sunt întrunite cerințele răspunderii contractuale patrimoniale prevăzută de art. 270, 271 alin. 1 din Codul muncii.
Potrivit art. 287 din Legea nr. 53/2003, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
În ceea ce privește suma de 864 lei reprezentând lipsuri în gestiune, prima instanță a reținut că prejudiciul nu a fost stabilit cu certitudine în referatul întocmit de administratorul societății nu are suficientă opozabilitate nefiind semnat de pârât.
În legătură cu aceeași sumă prima instanță a reținut că rezultatele inventarierii nu au fost înregistrate în contabilitate, iar martorul audiat în cauză nu a confirmat susținerile reclamantei.
Referitor la suma de 5432, 6 lei reprezentând venituri realizate în luna septembrie 2005, prima instanță a reținut că nerealizarea nu are la bază culpa pârâtului, din declarațiile martorilor rezultând că pe aceeași S-I circulau și alte mijloace de transport cu program apropiat de cel al autobuzului reclamantei, iar condițiile de conform al societăților concurente erau superioare față de cele asigurate de reclamantă.
În legătură cu pretențiile privind parcarea și paza autoturismului proprietate personală a pârâtului instanța de fond a constatat că nu a existat nici un contract sau convenție între părți din care să rezulte vreo răspundere.
În ceea ce privește școlarizarea copiilor pârâtului pentru obținerea permisului de conducere, în cauză nu s-a dovedit că pârâtului i s-au predat bani, pentru a plăti taxa de școlarizare.
Referitor la pretențiile reclamantei asupra sumei de 1536 lei, reprezentând transportul membrilor pârâtului, instanța de fond a reținut din întreg probatoriul administrat în cauză că reclamanta nu și-a dovedit pretențiile în acest sens. Nu a rezultat din probatoriu că pârâtul și familia sa ar fi călătorit cu autobuzul proprietatea reclamantei fără tichete de călătorie.
Cum nici unul dintre capetele de cererea nu a fost dovedit, sarcina probei revenind angajatorului, acțiunea a fost respinsă.
Împotriva sentinței a declarat recurs - - S pe care a criticat-o sub aspectul netemeinicie invocând ca motiv de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că societatea reclamantă și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 270 pct. 1 și 272 pct. 2 din Legea nr. 53/2003, așa cum a fost modificată și completată cât și în baza art. 32 pct. 1 și art. 34 pct. 2 din Regulamentul intern.
Cu privire la primul capăt de cerere, recurenta a arătat că și-a îndeplinit cerințele prevăzute de art. 287 din Legea nr. 53/2003, dovedind cu martori că pârâtul a refuzat să recunoască în scris că nu a eliberat bilete călătorilor dar și pentru transportul bagajelor, aspect pe care instanța de fond l-a ignorat.
Nu a fost luată în considerare nici nota organelor de control și nici dovada cu borderoul de decontare care au fost recunoscute de pârât și care atestau în mod cert producerea de prejudicii.
Din mai multe declarații de martori, rezultă indubitabil că pârâtul încasa sume de bani de la diferiți clienți fără a elibera bilete de călătorie ori bilete pentru transport bagaje, ori aceste probe nu au fost însușite de instanța de fond.
De asemenea, s-au făcut dovezi certe că în luna septembrie 2005, pârâtul nu și-a făcut planul, înregistrând pierderi substanțiale, iar instanța de fond s-a limitat a lua în considerare apărările pârâtului în sensul că, nerealizările s-au datorat concurenței altor firme.
De asemenea au fost respinse și pretențiile privind contravaloarea parcării autoturismului proprietate personală a pârâtului la sediul societății reclamante deși în acest sens s-a dislocat spațiu și a fost asigurată și pază.
Greșit i s-au respins și pretențiile privind costul școlarizării copiilor pârâtului, pentru obținerea permisului de conducere categoria și pentru transportul membrilor familiei sale, întrucât pretențiile sale au fost dovedite iar pârâtul nu a contracarat probatoriul reclamantei.
Verificând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs, probatoriul administrat în cauză și prevederile legale în materie curtea constată că recursul nu este fondat.
La prima vedere se constată că recursul reclamantei vizează mai mult aspecte de netemeinicie și nu de legalitate deși instanța de recurs este investită cu prioritate a soluționa cel de-al aspect.
Chiar și în aceste condiții reclamanta nu a depus dovezi clare și certe din care să rezulte că în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 270, 272 din Codul muncii.
Reclamanta a încercat să-și dovedească acțiunea mai mult pe prezumții decât pe probe concludente și pertinente încât în mod corect instanța de fond a înlăturat susținerile acesteia.
Probele depuse în recurs, constând în declarații de martori, proces-verbal, extrase din regulament, fotografii, nu sunt înscrisuri noi de natură a schimba soluția primei instanțe, acesta fiind valorificate cu ocazia cercetării fondului.
Cum soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 Cod proc. civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - - S, împotriva sentinței nr. 1004 din 8 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
tehnored.
jud. fond
ex. 2/3.03.2008
Președinte:Bârsescu NicolaeJudecători:Bârsescu Nicolae, Pungă Titus, Andrianu Virgil
