Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1267/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze
cu minori și de familie, de
conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.1267/ DOSAR NR-
Ședința publică din 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif judecător
- - - judecător
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "" - prin sucursala Regională B împotriva sentinței civile nr.886/M din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților. Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 20 octombrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 27 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.886/M/2009 a Tribunalului Brașova fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ de FERATE "CFR" SA - prin Sucursala Regională B în contradictoriu cu pârâtul ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că pârâtul a fost angajat al societății reclamante până în data de 01.01.2008, când raporturile de muncă au încetat, în temeiul dispozițiilor art. 55 lit. b din Codul Muncii.( copie carnet de muncă - filele 13 - 29 dosar).
Conform înscrisurilor depuse la dosar ( filele 52 - 57 ) pârâtul a efectuat în anul 2007, un număr de 20 de zile din concediul legal de odihnă aferent anului 2007, deși din contractul individual de muncă ( fila 49 dosar), rezultă că acesta era îndreptățit la 31 de zile de concediu legal de odihnă, anual.
Cum în anul 2007, pârâtul a fost angajatul societății reclamante pe întregul an calendaristic, instanța apreciază că acesta nu avea cum să uzeze de concediu de odihnă în plus,în condițiile în care conducerea unității nu putea aproba efectuarea unui număr mai mare de zile de concediu de odihnă decât cel la care avea dreptul pârâtul.
Susținerile reclamantului în sensul că au fost evidențiate absențe nemotivate ale pârâtului de la locul de muncă în cursul anului 2007, după ce a fost transferat la o altă stație, fiind întocmit un raport de cercetare disciplinară depus la fila 61 dosar, nu are relevanță în cauză, întrucât, din mențiunile efectuate în carnetul de muncă al pârâtului rezultă că raporturile de muncă ale acestuia cu societatea au încetat la data de 01.01.2008, cu aceeași dată fiind confirmată cerea formulată de către pârât.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta arătând în esență că instanța nu s-a pronunțat asupra textului art.55 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă, însă se pronunță asupra altui text deși nu a fost invocat în cerere. Se arată că pârâtul a uzat în plus 11 zile de concediu de odihnă fiind obligat să restituie sumele încasate necuvenit.
Recursul nu este fondat.
În susținerea recursului s-a invocat motivul prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă arătându-se că instanța nu s-a pronunțat asupra unui text din Contractul Colectiv de Muncă dar a analizat pe altul.
Fără a discuta nerealitatea susținerii că instanța s-a prevalat de textul art.3.21 din Contractul Colectiv de Muncă, dovadă fiind considerentele hotărârii, este de reținut că motivul de modificare arătat în art.304 pct.8 Cod procedură civilă își găsește aplicare numai dacă actul de drept material dedus judecății a primit o altă interpretare ce a determinat schimbarea naturii lui, nu și în cazul când instanța nu s-a pronunțat asupra unui text de lege. Oricum instanța nu este ținută de norma legală invocată de părți, ci de cauza acțiunii, textul legal constituind temeiul de drept al cererii și al considerentelor hotărârii, cum dispune art.261 pct.5 Cod procedură civilă.
Nici motivul de nelegalitate (art.304 pct.9 Cod procedură civilă) nu are incidență în speță, prima instanță motivând fără echivoc soluția de respingere pe considerentul lipsei dovezii din care să reiasă uzarea în plus a concediului de odihnă.
Din cartea de muncă, singurul act ca dovadă deplină a încetării raporturilor de muncă, reiese că pârâtul a încetat activitatea începând cu data de 1.01.2008 și deci a lucrat în întregime anul 2007 pentru care trebuia să beneficieze de 31 zile lucrătoare, din care a uzat 20. Rezultă o diferență de 11 zile de care pârâtul nu a beneficiat și nu cum se afirmă în cererea de chemare în judecată în sens invers, iar lipsa de la serviciu nu a constituit un motiv în acțiunea introductivă de instanță pentru a putea statua asupra pretențiilor reclamantei, care de altfel nu au fost dovedite nici în recurs.
Față de considerentele expuse, curtea reține că recursul nu este fondat, urmând ca potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă să-l respingă, menținând sentința recurată ca legală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Compania Națională de Ferate "" - prin Sucursala Regionala B împotriva sentinței civile nr.886/M din 11.05.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
- - - - - -
GREFIER,
Red. /10.11.2009
Dact. /26.11.2009
- 4 exemplare -
Jud. fond -
-
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
