Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 163/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - acțiune în răspundere patrimonială
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 163
Ședința publică din data de 12 februarie 2008
PREȘEDINTE: Bârsescu Nicolae
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Andrianu Virgil
Grefier: - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta - RADIO SRL R, cu sediul în municipiul R,-, județul S, împotriva sentinței nr. 1034 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă în dosarul nr-.
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 februarie 2007, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, potrivit art. 260 cod procedură civilă, s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 12 februarie 2007.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin decizia nr. 6 din 18 ianuarie 2007, emisă de directorul general al - SRL R, angajaților - și li s-a imputat fiecăruia câte 16.979 lei, cu titlu de lipsă la inventar.
Această decizie a fost atacată cu contestație.
Prin întâmpinare și cerere reconvențională, - SRL Ras olicitat respingerea contestației și, osebit, obligarea contestatorilor la plata sumelor constatate ca fiind imputabile întrucât se fac vinovați de <<de manipularea defectuoasă a mărfurilor>>. Mai susține că repararea prejudiciului <<pe fiecare salariat nu s-a putut face în concret>> deoarece <<este imposibil de determinat la data inventarului răspunderea fiecărui manipulant în degradarea produselor respective>>.
Tribunalul Botoșani - secția civilă, prin sentința nr. 1034 din 12 octombrie 2007, a admis contestația introdusă de contestatorii - și, a constatat nulă decizia de imputare nr. 6/2007 și totodată, a respins ca nefondată cererea reconvențională.
Pentru a hotărî astfel, în esență, prima instanță a reținut că art. 107 din Legea nr. 10/1972 a fost abrogat. Codul muncii în vigoare (Legea nr. 53/2003) a abrogat acest instrument - decizia de imputare.
Pe de altă parte, unitatea n-a făcut dovada existenței unui prejudiciu cert; listele de inventar se referă și la mărfuri refuzate la inventar, necorespunzătoare, degradate, cu termen de garanței depășit. Or, depășirea termenului de garanție nu are nici o legătură cu atribuțiile de manipulare. În plus, deși i s-a pus în vedere intimatei, în mod repetat, să depună la dosar înscrisuri privind situația mărfurilor, anume în ce constă degradarea fiecărui bun și dacă marfa respectivă a intrat în gestiunea contestatorului, precum și copia acordului de angajare și a celorlalte persoane, fiind vorba de o gestiune colectivă, ea (unitatea) nu s-a conformat. A mai reținut prima instanță că a fost încălcat art. 8 din Legea contabilității nr. 82/1991 și pct. 3 din Normele de aplicare aprobate prin Ordinul nr. 1753/2004, întrucât în anul 2005 nu s-a efectuat inventarierea gestiunii respective. În fine, procesul-verbal de inventariere nu cuprinde toate elementele prevăzute de pct. 47 din aceleași norme.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs unitatea - SRL
Ea pretinde că decizia de imputare a fost corect emisă și că, actualul cod al muncii, n-a abrogat această instituție.
Mai susține că cererea reconvențională ar fi trebuie admisă, deoarece a făcut dovada existenței și întinderii prejudiciului. Pe de altă parte, susține că nu i s-a încuviințat proba cu martori, expertiză și cercetare la fața locului.
Confirmă că gestionarul nu și-a dat acordul scris la angajarea <<celor doi contestatori>>, însă arată că o asemenea împrejurare nu-i absolvă de răspundere. De asemenea, susține că neefectuarea inventarului în 2005 nu-i exonerează de răspunderea patrimonială. Dacă procesul-verbal nu cuprinde toate elementele nu înseamnă că inventarul nu s-a realizat corect, iar lipsa unora dintre ele nu este sancționată cu nulitate absolută. În final, invocă plus petita și lipsa interesului, în sensul că instanța n-ar fi trebuit să anuleze întreaga decizie, ci numai în ce privește pe contestatori.
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, Curtea reține că sunt nejustificate criticile unității recurente, iar recursul acesteia este nefondat.
Instanța n-a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
Prin decizia nr. 6 din 18 ianuarie 2007, emisă de directorul general al - SRL R, contestatorului - i s-a imputat suma de 16.979 lei; totodată, aceeași sumă s-a imputat și contestatorului.
Sub acest aspect, respectiv decizia de imputare a fost atacată de contestatori, care justifică interesul de aoa taca în justiție.
Așa cum a reținut prima instanță, acest instrument juridic prevăzut de art. 107 din Legea nr. 10/1972, a fost abrogată odată cu intrarea în vigoarea a noului cod al muncii.
În cadrul juridic actual, răspunderea patrimonială a salariaților se stabilește în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, potrivit art. 270 (1) din Legea nr. 53/2003.
Prin urmare, emiterea unei decizii de imputare, după intrarea în vigoare a noului cod, este lovită de nulitate absolută.
Cât privește cererea reconvențională. Este de subliniat că, în speță, prejudiciul total, pretins de unitatea recurentă, ar fi cuantum de 1.105.270,16 lei și el derivă dintr-o gestiune colectivă în fapt.
Recursul constituie o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia sunt examinate exclusiv chestiuni de nelegalitate.
Potrivit art. 287 din Codul muncii, sarcina probei revine angajatorului.
Or, în cauza dedusă judecății, unitatea recurentă n-a făcut dovada existenței unui prejudiciu cert cauzat de contestatori, în legătură cu munca lor, cu încălcarea vreunei atribuții de serviciu.
Este de menționat că prima instanță a reținut că deși în mod repetat a pus în vedere unității respective, prin reprezentant, atât la termenul de judecată din 4 iulie, cât și la cel din 12 septembrie și 26 septembrie 2007, să depună la dosar înscrisuri privind situația mărfurilor avute în vedere la emiterea deciziei respective: în ce constă degradarea fiecăreia în parte, dacă acestea au intrat în unitate în perioada avută în vedere - procesul-verbal de valorificare a penultimului inventar, copia acordului de angajare, dat de gestionarul în subordinea căruia au lucrat contestatorii, precum și precizarea motivului pentru care nu s-a efectuat inventar și în anul 2005, cât și persoana ce ar fi trebuit să-l efectueze, recurenta nu a înțeles a se conforma.
Pe de altă parte, neefectuarea inventarierilor la termen și în condițiile legii precum și efectuarea defectuoasă a acestora, care face cu neputință determinarea întinderii pretinsului prejudiciu patrimonial, constituie obligații de serviciu care nu cad în sarcina contestatorilor, care au lucrat din dispoziția comitentului în subordinea unui gestionar fără acordul scris al acestuia.
Așa încât, în mod justificat prima instanță i-a respins ca nefondată cererea reconvențională.
Cum criticile, din considerentele expuse sunt nejustificate,
Văzând și prevederile art. 3041Cod proc. civilă,
Constatând nefondat recursul - SRL R, în temeiul art. 312 din același cod, acesta urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - RADIO SRL R, împotriva sentinței nr. 1034 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
tehnored.
jud. fond
ex.2/12.02.2008
Președinte:Bârsescu NicolaeJudecători:Bârsescu Nicolae, Pungă Titus, Andrianu Virgil
