Expropriere. Speță. Decizia 63/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - expropriere -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 63
Ședința publică din 20 februarie 2008
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Dumitrașcu Veronica
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională Drumuri și Poduri, cu sediul în mun. I,-, jud. I, împotriva sentinței civile nr. 1356 din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal a răspuns consilier juridic, pentru pârâta recurentă, lipsă fiind reclamanții intimați și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta recurentei precizează că hotărârea instanței de fond a fost comunicată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și nu Direcției Regionale Drumuri și Poduri Solicită repunerea în termenul de recurs.
Instanța, admite cererea de repunere în termenul de recurs și constatând recursul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurentă, a cerut admiterea recursului, așa cum a fost formulat.
Procurorul a pus concluzii de respingerea a recursului, ca nefondat, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 12 iulie 2006, reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, au solicitat modificarea Hotărârilor nr. 2 din 22 mai 2005 și nr. 3-1 din 22 mai 2005, în sensul majorării despăgubirilor pentru terenul expropriat la suma de 26.640 Euro, în lei la cursul din ziua plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii au arătat că sunt proprietarii tabulari a suprafeței de 1.757 teren expropriat, pentru care li s-au acordat despăgubiri de 4.400,76 lei, prin Hotărârea nr. 2 din 22 mai 2005, pentru parcelele 526/610, 527/514 și 527/515, iar prin Hotărârea nr. 3-1 din 22 mai 2006 s-au aprobat despăgubiri de 174,46 lei pentru parcela nr. 526/611. Mai arată reclamanții că sumele acordate sunt în cuantum redus față de prețurile cu care se vând terenurile cu aceeași categorie de folosință, sume ce sunt vădit disproporționate în raport cu valoarea de circulație a terenului, făcându-se o încălcare a disp. art. 482 Cod civil, art. 41 din Constituția României și art. 1 din Legea 33/1994.
Prin întâmpinare, pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Ias olicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că, pe de o parte, reclamanții nu justifică cu documente corectitudinea pretențiilor bănești cerute, iar pe de altă parte oferta de despăgubire a statului în calitate de expropriator, a fost stabilită cu respectarea prevederilor legale.
Prin sentința civilă nr. 1356 din 13 noiembrie 2007 Tribunalul Suceavaa admis în parte cererea, a anulat Hotărârea nr. 2 din 22 mai 2005 și Hotărârea nr. 3-1 din 22 mai 2005 și a constatat că reclamanții au dreptul la despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafață de 1,757, identic cu parcelele funciare nr. 526/611, 526/610, 527/514 și 527/15 situate în, județul S, în sumă totală de 25.008 lei (în loc de 4.575,22 lei), obligând expropriatorul - pârât să plătească reclamanților suma de 1.400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în speță incidența disp. art. 481 cod civil și a disp. art. 26 din Legea 33/1994 coroborate cu prevederile art. 20 și 11 din Constituție și respectiv art. 1 din Protocolul 1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a avut în vedere evaluarea efectuată de primii doi experți pentru stabilirea unei despăgubiri corecte, raportată la valoarea reală a terenului expropriat și respectiv lipsa de folosință a proprietarului asupra acestui teren.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională Drumuri și Poduri I, care a criticat soluția ca fiind nelegală, invocând disp. art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă și a solicitat modificarea acesteia în sensul diminuării valorii stabilite de prima instanță.
Dezvoltând motivele de recurs pârâta a arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut că imobilul în litigiu s-ar afla într-o zona turistică, de vreme ce s-a dovedit că satul, din comuna nu îndeplinește condițiile specificate în Anexa 1 din HG867/2006, localitatea nefiind atestată ca stațiune turistică de interes local și nu este evidențiată în Anexa 3 din același act normativ, terenul aflându-se la limita periferică cu județul B - N și nicidecum în zona mediană a localității.
Precizează pârâta recurentă faptul că instanța nu a fost investită și cu recuperarea daunelor ce ar fi fost cauzate proprietarului prin aplicarea procedurii de expropriere, reclamantul nefăcând nici o dovadă cu privire la existența acestor daune și a ignorat înscrisurile depuse de pârâtă referitoare la valorile terenurilor situate în aceeași zonă.
Pe de altă parte, raportul de expertiză efectuat de expertul cuprinde valori destul de mari raportat la terenul ce face obiectul exproprierii, în ceea ce privește forma și suprafața acestuia, nefiind aplicate criteriile obiective referitoare atât la scopul pentru care urmează a fi utilizată parcela expropriată, cât și caracteristicile acesteia.
Examinând recursul prin prisma probatoriului administrat și a motivelor invocate ce vor fi încadrate în disp. art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că nu este întemeiat.
Astfel, prin Hotărârea nr. 3-1 din 22 mai 2005 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii 198/2004 și HG659/2005 s-a aprobat acordarea de despăgubiri în valoare de 174,46 lei pentru suprafața de 67 identică cu parcela cadastrală 526/611 (provenită din starea veche 526/600 din 831 a com. cad. ), în favoarea persoanelor expropriate și, iar prin Hotărârea nr. 2 din 22 mai 2005 s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat constând în suprafața de 1.690 identică cu 526/610 de 343, 527/514 de 660 și 527/515 de 687 în sumă totală de 4.400,76 lei.
Reclamanții, proprietari ai terenurilor ce face obiectul exproprierii, contestă valoarea acestor despăgubiri, instanța de judecată fiind astfel chemată să aplice dispozițiile Legii privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică nr. 33/1994, care asigură cadrul legal adecvat procedurilor de expropriere și stabilire a despăgubirilor, cât și apărarea dreptului de proprietate privată, garantat și ocrotit de Constituția României și Codul civil care reliefează caracterul de excepție al cedării acestui drept pentru lucrări care servesc unor utilități publice.
Potrivit art. 1 din lege "exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire ", Curtea constatând că această despăgubire "se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite" conform art. 26 al. 1 din lege.
Analizând conținutul lucrărilor de specialitate efectuate în cauză se rețin constatările expertului, care a stabilit valoarea terenului în litigiu între 4,3 și 4,5 Euro/, în considerarea aspectelor vizând tranzacțiile imobiliare efectuate în zonă și caracteristicile terenului, care este situat într-o zonă montană cu un potențial turistic deosebit, frontul acestuia la drumul național este foarte mare, permițând edificarea mai multor construcții pe acest amplasament situat în intravilanul localității, spre deosebire de experta - care, de exemplu, reținut că în zona respectivă s-ar desfășura doar activități agricole - deși s-a dovedit că nivelul economic al localității crește în mod constant și prin prestarea serviciilor de turism - și nu a făcut referire la întinderea prejudiciului cauzat reclamanților prin cedarea de către proprietari a unei părți din terenul lor, pentru efectuarea lucrărilor de utilitate publică.
Dispozițiile art. 27 al. 2 din Legea 33/1994 impun ca valoarea despăgubirii acordate să nu fie mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat, în speță reclamanții, astfel că în mod legal instanța de fond a reținut în speță implicit incidența disp. art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, care prevede că o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
În considerarea celor reținute, apreciind că soluția atacată este legală, prin aceea că despăgubirea acordată păstrează acel echilibru între valoarea reală a terenului și prejudiciul cauzat proprietarilor, Curtea în baza art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă va respinge recursul pârâtei ca nefondat și va lua act că reclamanții intimați nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională Drumuri și Poduri, cu sediul în mun. I,-, jud. I, împotriva sentinței civile nr. 1356 din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Ia act că reclamanții intimați și nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Dact.
Ex. 2
20.03.2008
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Surdu Oana, Dumitrașcu Veronica
