Jurisprudenta Legea 10/2001. Încheierea /2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 10/2001
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
INCHEIERE
Ședința publică de la 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul prin mandatar, domiciliat în comuna, județul împotriva sentinței civile nr. 794 din 24 mai 2007 a Tribunalului Suceava (dosar nr-).
La apelul nominal au răspuns mandatarul apelantei și consilier juridic, pentru pârâta intimată - R -, lipsă fiind apelantul și reprezentantul pârâtei intimate Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, fiind întrebat mandatarul apelantului arată că singura notificare a fost formulată la 23 martie 2001, prin executorul judecătoresc de pe lângă Judecătoria Rădăuți. Pentru că nu a primit nici un răspuns cu privire la teren, a revenit cu adresă la 25 septembrie 2005, după apariția Legii nr. 247/2005. Acesta a depus la dosar copia notificării formulate la data de 23 martie 2001 și a adresei din septembrie 2005, adresate pârâtei - R -; copia adresei nr. 2063 primită de la - R - și copia cererii adresate Judecătoriei Rădăuți la 23 martie 2001. Solicită amânarea judecării apelului pentru când se va putea prezenta în instanță și domnul avocat, care susține o cauză la o altă instanță.
Reprezentantul pârâtei intimate confirmă cele susținute de mandatarul apelantului, arătând că prin adresa nr. 2063 din 18 iulie 2001 a îndrumat reclamantul să adreseze notificarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului Din dosarul tribunalului au aflat că apelantul s-a adresat la B, instituție care a emis dispoziția nr. 269 din 30 aprilie 2004.
Instanța, constatând apelul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul pârâtei intimate - R -, jud. S, solicită respingerea apelului ca nefondat, arătând că va depune concluzii scrise, în cazul în care se va amâna pronunțarea.
Mandatarul apelantului solicită amânarea pronunțării în vederea formulării de concluzii scrise.
CURTEA
Având în vedere cererea formulată de mandatarul apelantului, văzând și disp. art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 20 februarie 2008.
Pronunțată în ședința publică de la 13 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
Dosar nr- - Legea 10/2001
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 21
Ședința publică de la 20 februarie 2008
Președinte - -
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul prin mandatar, domiciliat în comuna, județul împotriva sentinței civile nr. 794 din 24 mai 2007 a Tribunalului Suceava (dosar nr-).
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 13 februarie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, când, după deliberare,
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 26 septembrie 2006, reclamantul, prin mandatar, a chemat în judecată pe pârâtele - "" R și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, solicitând să i se restituie în natură Fabrica de și, fostă Întreprinderea "" din satul și comuna, județul S, precum și terenul aferent acesteia, în suprafață de 10 ha, cu clădiri, curte și împrejmuiri.
În motivarea cererii a arătat că imobilele au aparținut tatălui său, și au trecut în proprietatea statului conform listei anexă nr. XXIV la Legea nr. 119/11.06.1948.Atât el, cât și tatăl au fost nevoiți să părăsească România. Tatăl a decedat în anul 1993, iar el este singurul moștenitor, conform certificatului nr. 1897(20 decembrie 1993 eliberat de Notarul Public din
A notificat prim-pârâta, însă fără răspuns și a înțeles să se îndrepte și împotriva B, deoarece acesta a vândut activele societății. Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005 se consideră îndreptățit a primi imobilele în natură, în starea în care acestea se află.
Prin întâmpinare, Baa rătat că obligația de restituire în natură revine unității deținătoare, ea neavând vreo competență în acest sens.
La rândul său, " " R s-a opus acțiunii, arătând că s-a privatizat în condițiile legii, încât reclamantul este îndreptățit la măsuri reperatorii în echivalent, drept recunoscut, de altfel, prin decizia civilă nr. 223 din 17 noiembrie 2004 a Curții de APEL SUCEAVA.
Prin sentința civilă nr. 794/24 mai 2007, Tribunalul Suceavaa respins acțiunea ca nefondată, cu motivarea că prin sentința civilă nr. 416/2006 a aceleiași instanțe, irevocabilă, s-a respins cererea reclamantului de restituire în natură a acelorași imobile, stabilindu-se că este îndreptățit la despăgubiri în echivalent.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal reclamantul criticând-o pentru nelegalitate. A arătat că în speță nu este dată excepția autorității de lucru judecat, întrucât în primul dosar nu a solicitat și restituirea terenului aferent clădirilor și că modificările aduse Legii 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 îi sunt favorabile, deoarece fosta fabrică este în prezent doar o ruină, fiind mai avantajoasă pentru pârâte restituirea acesteia în natură.
Prin întâmpinări, pârâtele s-au opus apelului.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de probatoriul administrat în cauză, curtea constată neîntemeiat apelul.
Astfel, la data de 23 martie 2001, reclamantul s-a adresat cu notificare "" R, solicitând " restituirea în natură a Întreprinderii "", actuala Fabrică de și Glucoză, situată în satul, comuna, județul S, precum și a terenului aferent, înscris în actele de preluare " (fila 43 dosar apel).
Cu adresa nr. 2063 din 18 iulie 2001, unitatea notificată i-a răspuns reclamantului, îndrumându-l să se adreseze APAPS B, întrucât bunurile solicitate au făcut obiectul privatizării (fila 45 dosar apel).
Cum rezultă din dosarul nr. 5526/2004 al Tribunalului Suceava (atașat), reclamantul s-a conformat, adresând notificarea APAPS la 3 august 2001, iar prin decizia nr. 269 din 30 aprilie 2004 aceasta i-a respins-
Decizia a fost contestată în dosarul sus-menționat, iar prin sentința civilă nr. 416 din 26 mai 2005 a Tribunalului Suceavaa fost anulată, stabilindu-se că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent. Sentința a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 55 din 4 aprilie 2006 a Tribunalului Suceava și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1304 din 12 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin urmare, pretențiile reclamantului au format obiect de cercetare judecătorească, fiind soluționate prin sentința civilă nr. 416/2005 a Tribunalului Suceava, intrată în puterea lucrului judecat.
Este real că în cuprinsul notificării reclamantul nu a precizat întinderea suprafeței de teren, iar în cuprinsul deciziei emise de APAPS B nu s-au făcut referiri exprese la teren, ci la "fosta Întreprindere ". Aceste aspecte nu sunt însă de natură a forma convingerea instanței privind limitele diferite ale obiectului investirii, cu atât mai mult cu cât pretinsa rezolvare doar în parte a pretențiilor expuse în notificare, prin decizia contestată, nu a fost invocată în fața instanței în dosarul nr. 5526/2004 al Tribunalului Suceava.
De altfel, în prezenta cauză reclamantul nu contestă vreo decizie/dispoziție emisă de pârâte în procedura prealabilă obligatorie reglementată de dispozițiile Legii 10/2001. Cum rezultă din chiar cuprinsul acțiunii introductive, cât și din înscrisul atașat acesteia (fila 3 dosar fond), după apariția Legii nr. 247/2005 reclamantul, la 12 septembrie s-a adresat din nou prim-pârâtei, în temeiul acestui act normativ, pentru restituirea în natură a imobilelor, precizând că a formulat notificare la 23 martie 2001 și nu ar fi primit vreun răspuns.
Or, cererea din notificarea formulată în termenul legal a fost irevocabil soluționată, cum s-a arătat în precedent, iar termenul de decădere instituit prin dispozițiile art. 21 alin. 1 (actualmente 22) din Legea 10/2001 nu a fost modificat prin Legea nr. 247/2005.
În atare situație, curtea, constatând că nu este dat în cauză motivul invocat de reclamant și nici motiv de nulitate a hotărârii ce pot fi invocate din oficiu,
Văzând și dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul prin mandatar, domiciliat în comuna, județul împotriva sentinței civile nr. 794 din 24 mai 2007 a Tribunalului Suceava (dosar nr-).
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
5ex/13.03.2008
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Plăcintă Dochița
