Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1842/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1842/R/2009
Ședința publică din data 6 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 3: Traian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul pârât împotriva sentinței civile nr. 1000 din 13 aprilie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanta intimată E SRL, având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pârâtul recurent personal, lipsind reprezentantul reclamantei intimate.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin serviciul registratură al instanței, la data de 5 octombrie 2009, fost înregistrată întâmpinare formulată de reclamanta intimată. I se comunică recurentului un exemplar al acestui act și întrucât reclamantul declară că nu are cereri de formulat în probațiune, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului său întrucât în fața instanței de fond a arătat că nu este de acord cu admiterea acțiunii dar nu a fost întrebat asupra argumentelor pentru care nu este de acord cu acest lucru. I s-a pus doar în vedere să formuleze întâmpinare iar la termenul următor când s-a soluționat cauza nu a fost prezent, fiind plecat din țară. Apreciază că dreptul său de apărare a fost încălcat cerându-i-se doar un punct de vedere, nemaifiind întrebat de alte detalii vizând caracterul acțiunii.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1000 din 13 aprilie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, s-a admis acțiunea înaintată de reclamanta E SRL, împotriva pârâtului și în consecință a fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 2313,21 lei reprezentând prejudiciul patrimonial, sumă reactualizată cu rata dobânzii la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâtul a fost încadrat la societatea reclamantei în funcția de conducător auto până la data de 218.07.2008, când i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă. În data de 04.02.2008 el a ridicat cu titlu de avans cursă suma de 1200 lei, din care a rămas un rest nedecontat de 1193,98 lei în vederea acoperirii cheltuielilor necesare efectuării unui transport. În cursul lunii martie al aceluiași an, efectuând un transport intern, a pierdut marfa încărcată, ajungând la destinație cu lipsuri, fapt ce rezultă din procesul-verbal încheiat în data de 03.04.2008.
A mai rezultat din acte că pârâtul a deteriorat semnalizatorul autovehiculului cu care lucra, trebuind să fie înlocuit, producând un prejudiciu societății în cuantum de 199,97 lei, conform facturii depuse la dosar.
De asemenea, a mai rezultat din actele depuse la dosar că pârâtul a utilizat telefonul de serviciu cu depășirea cotei alocate aferent lunii octombrie 2007, producând în acest fel un prejudiciu societății în sumă de 63.84 lei.
În cursul lunilor februarie-martie 2008, pârâtul a semnat angajamente de plată prin care s-a angajat să plătească întregul prejudiciu cauzat societății.
Având în vedere starea de fapt rezultată, s-a constatat că acțiunea înaintată este întemeiată, motiv pentru care în baza art. 270 si art. 272 Codul Munciia fost admisă și pârâtul a fost obligat la plata sumei de 2313,21 lei reprezentând prejudiciu patrimonial cauzat societății, sumă ce a fost reactualizată cu rata dobânzii la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, cu motivarea că în data de 13.04.2009 nu a putut fi prezent la ședința publică fiind plecat din țară.
În legătură cu transportul de marfă din luna martie 2008, aceasta a fost adusă de un alt coleg de la B și descărcată la firmă, de unde a fost preluată de pârât. La destinație s-a constatat lipsa a 20. de stâlpi de aceleași dimensiuni și repere, respectiv 10. de alte dimensiuni și repere.
Având în vedere că toată marfa era ambalată câte 8. pe dimensiuni și repere diferite, era imposibil ca acea marfă să dispară în timp transportului efectuat de el, ci lipsa a fost de la Recunoaște că nu a verificat marfa încărcată, dat și de alte dăți a procedat la fel, s-a mers pe încredere între acesta și gestionar și nu au fost probleme. În plus, au fost cazuri în care a avut plusuri la încărcare sau descărcare, a anunțat firma și s-a făcut factura de recepție pe diferența de marfă. A dat telefon de la SC și a vorbit cu dl., planerul de la firma, i-a comunicat situația, iar acesta i-a spus că o să ia legătura cu firma din B, iar pârâtul să semneze procesul verbal de constatare a lipsei, urmând a se remedia situația. Acest lucru putea fi confirmat de magazionerul depozitului și de dl..
Legat de depășirea cotei alocate de utilizare a telefonului de serviciu în luna octombrie 2007, aceste convorbiri le-a efectuat în interesul firmei.
auto de la mașina cu nr. - a fost achitat de pârât, scăzându-i-se din diurna care i se cuvenea, cu toate că a atașat procesul verbal emis de poliție, în care era consemnat că s-a spart acel semnalizator, iar mașina era asigurată CASCO.
Pârâtul a avut concediu medical în luna mai și nu i-a fost plătit, iar drepturile salariale pe luna aprilie și mai nu i-au fost achitate. De asemenea, a avut o cursă de G care nu i-a fost plătită.
neacordate față de firmă se ridică la 950 lei, a ridicat suma de 1200 lei și a restituit 250 lei.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 5 octombrie 2009, reclamanta Eas olicitat respingerea recursului ca nefondat și netemeinic.
În fapt, pârâtul fost angajatul societății în funcția de conducător auto până la data de 28.07.2008 când i-a fost desfăcut disciplinar contractul individual de muncă. Pârâtul a ridicat în data de 04.02.2008 suma de 1.200 lei, cu titlu de avans cursă, din care a rămas un rest nedecontat de 1.193,98 de lei. Sunt elocvente în acest sens situațiile avansurilor ridicate întocmite de către Departamentul contabilitate al societății reclamante și depuse la dosarul cauzei.
În luna martie 2008, pârâtul a efectuat un transport intern în cursul căruia a pierdut din marfa încărcată.
Explicațiile sale legate de pierderea stâlpilor în discuție sunt total nefondate, ținând cont și de faptul că ar fi avut posibilitatea de a nu semna procesul verbal de recepție în condițiile în care ar fi avut rezerve cu privire la cele constatate în cuprinsul acestuia.
Cât privește deteriorarea semnalizatorului, din evidențele contabile rezultă cu claritate faptul că prejudiciul constând în contravaloarea semnalizatorului nu a fost reparat până în prezent.
Întrebarea este de ce a semnat angajamentul de plată nr.732 din 17.03.2008 care reprezintă o recunoaștere clară a vinovăției.
Raportat la utilizarea telefonului de serviciu cu depășirea cotei alocate lunii octombrie, pârâtul a semnat angajamentul de plată prin care a recunoscut prejudiciul creat.
Sub aspectul concediului medical neplătit, se arată că pârâtul a lipsit nemotivat începând cu data de 21.04.2008, ulterior nepunându-se problema unor drepturi salariale cuvenite și neachitate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis, pentru considerentele următoare:
cauzei în primă instanță s-a făcut cu încălcarea dreptului pârâtului la un proces echitabil, prin nerespectarea garanțiilor dreptului la apărare al acestuia.
Pârâtul a fost prezent la primul termen de judecată, dar din încheierea ședinței publice din data de 2 martie 2009 nu reiese că acestuia i s-ar fi acordat dreptul de a-și spune opinia raportat la acțiunea intentată împotriva sa; încheierea nu cuprinde nici o poziție procesuală a pârâtului, ci doar faptul că i s-a cerut din partea instanței să depună un script prin care să răspundă punctual la fiecare petit.
Ședința de judecată are un caracter public și oral potrivit prevederilor art. 121 alin. 1 și 127.proc.civ. părțile având dreptul de a susține poziția lor procesuală înaintea judecătorilor. . mare a instanțelor nu trebuie să aneantizeze acest drept al părților.
Pe de altă parte, dreptul instanței de a cere explicații în scris unei părți, raportat la art. 129 alin. 4.proc.civ. nu semnifică posibilitatea de a substitui procedurii orale un schimb de scripte între părți și instanță. Aceste explicații orale sau scrise pot fi cerute în completarea dezbaterilor orale. Prin urmare, instanța are obligația de a solicita părții prezente la primul termen de judecată, dacă aceasta nu solicită amânarea cauzei pentru angajarea unui apărător, să prezinte poziția sa procesuală, care va fi consemnată în încheierea de ședință, abia apoi, asupra chestiunilor delicate și punctuale, putându-se solicita un punct de vedere în scris.
Este puțin probabil ca partea să se prezinte la termen și să nu dorească să arate care este poziția sa față de pretențiile formulate împotriva sa.
În speță, neluându-se poziția procesuală a pârâtului la prima zi de înfățișare și acesta neputându-se prezenta la cel de-al doilea termen pentru a-și depune scriptul solicitat de instanță, practic pârâtul a fost total lipsit de posibilitatea de a-și face auzită de instanță opinia asupra temeiniciei cererii oponentului său, fiind astfel lipsit de beneficiul dublului grad de jurisdicție și de garanțiile unui proces echitabil în sensul dat de art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, mai precis, de jurisprudența creată în jurul acestuia.
Față de aceste considerente, observând și prevederile art. 118 alin. 3.proc.civ. care stipulează că în cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, președintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfățișare, să arate excepțiile, dovezile și toate mijloacele sale de apărare despre care se va face vorbire în încheierea de ședință, Curtea urmează a admite recursul și a dispune, potrivit prevederilor art. 312 alin. 1 și 3.proc.civ. casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se asigura dublul grad de jurisdicție față de ambele părți.
Se reține în acest sens că recurentul a invocat în cererea sa faptul că nu s-a putut prezenta la ședința publică din data de 13.04.2009, considerând că recursul poate substitui acest neajuns.
În aceste condiții, Curtea nu va cerceta celelalte motive de recurs și apărări, urmând ca prima instanță să facă o apreciere a stării de fapt și prin considerarea acestora, suplinind probațiunea conform poziției părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1000 din 13.04.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecare, la același tribunal.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red.T/.
4 ex./06.11.2009
Jud.fond: și
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gîrbovan, Traian
