Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 437/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- acțiune în răspundere patrimonială
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 437
Ședința publică din 16 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Apetroaie Eufrosina
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta REGIA NAȚIONALĂ ROMSILVA - prin Direcția Silvică B, cu sediul în municipiul B,-, județul B, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 126 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, au răspuns: consilier juridic pentru reclamanta recurentă și pârâta, lipsă fiind pârâții intimați, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, s-a învederat instanței că avocat pentru pârâții intimați, a depus la dosar o cerere prin care a solicitat strigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare a cauzei, instanța a constatat recursul în stare de judecată, și a acordat cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta reclamantei recurente, dezvoltând pe larg motivele invocate în scris la dosar, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței cu obligarea pârâților la plata sumei de 2537 lei, cu aplicarea art. 271 Codul muncii, respectiv: 816 lei de către, 817 lei către, 558 lei de către, respectiv 346 lei de către și restabilirea situației anterioare executării sentinței în conformitate cu prevederile art. 4041alin. 1 și art. 4042alin. 1 Cod proc. civilă prin restituirea de către fiecare a sumei de 600 lei.
Pârâta intimată, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, conform notelor de concluzii depuse la dosar.
După terminarea ședinței de judecată, s-a prezentat în instanța avocat, care a depus la dosar note de concluzii scrise și 3 chitanțe reprezentând onorariu avocat, solicitând cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani - Secția comercial și de contencios administrativ nr. 4655/40 din 12.08.2008, reclamanta ROMSILVA PRIN Direcția Silvică Bas olicitat obligarea pârâților, și la plata sumei de 2537 lei cu titlu de daune.
Motivând acțiunea, reclamanta a arătat că prejudiciul produs unității a fost constatat de către Camera de Conturi B la controlul efectuat la 7 noiembrie 2005, aceasta reținând prin procesul-verbal încheiat, faptul că în perioada februarie 2001 - iulie 2005 din casieria direcției ar fi fost efectuate plăți în numerar, în avans, în sumă totală de 316.786.803 ROL, imobilizându-se astfel în mod nelegal fondurile bănești ale unității pe perioade cuprinse în 1 și 61 zile. Mai mult, pentru aceste sume plătite în avans nici nu s-au calculat, evidențiat în contabilitate și încasat penalitățile de 0,5% pe zi prevăzute de art. 38 din Decretul 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului operațiunilor de casă, în sumă totală de 25.366.725 lei, solicitând angajarea răspunderii patrimoniale conform dispozițiilor art. 271 din Codul muncii și a dispozițiilor Legii contabilității, nr. 82/1991.
Prin întâmpinare formulată pârâții au invocat lipsa excepției necompetenței materiale a secției comerciale și de contencios administrativ, a prescripției dreptului la acțiune susținând că nu au calitate de funcționari publici, precum și excepția nulității cererii de chemare în judecată întrucât aceasta a fost formulată de Regia Națională a Pădurilor Romsilva, dar semnată de directorul Direcției Silvice B fără a se atașa dovezi privind existența unui mandat special în acest sens.
A fost invocată excepția prescrierii dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei au solicitat respingerea pretențiilor deoarece procesul verbal întocmit de Camera de Conturi nu ar putea justifica existența vreunui prejudiciu, susținând inexistența acestuia, nefiind emisă o decizie de imputare de către Camera de Conturi, invocând și nulitatea actului de constatare, semnat de persoane care nu aveau calitatea de reprezentant legal al unității angajatoare, plățile fiind în realitate făcute din fondurile, neavând aplicabilitate dispozițiile Decretului nr. 209/1976.
Tribunalul Botoșani - Secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea din 29.10.2008 a admis excepția de necompetență materială a instanței, motivat de faptul că pârâții nu au calitatea de funcționari publici, competența de soluționare aparținând instanței specializate în soluționarea conflictelor de muncă.
Cât privește excepția nulității cererii de chemare în judecată, prin încheierea de ședință din 14.01.2009, s-a reținut că potrivit art. 9 alin. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare a - Romsilva aprobat prin HG1105/2003 - cât și pct. 19 cap. IV al Regulamentului privind organizare, funcționare, atribuțiile și limitele de competență ale organelor de conducere ale unităților din structura, conferă directorilor direcțiilor silvice un mandat general de a formula acțiuni în justiție în numele, împotriva salariaților direcțiilor în legătură cu raporturile de muncă al acestora.
A fost respinsă de instanța de fond și excepția prescripției dreptului la acțiune, pe considerentul că procesul verbal de constatare a prejudiciului a fost înlocuit la 7.11.2005, instanța de fond sesizată - la data de 12.08.2008 în cadrul termenului de prescripție de 3 ani stabilit conform art. 283 alin. 3 din Codul muncii.
Tribunalul Botoșani prin sentința civilă nr. 126 din 28.01.2009 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru considerentele enunțate dar și acțiunea reclamantei, ca nefondată.
Pe fondul cauzei prima instanță a reținut că pentru angajarea răspunderii patrimoniale pentru suma de 2537 lei, s-a invocat prin procesul verbal al Camerei de Conturi B din 7.11.2005, că paguba ar fi fost creată în intervalul februarie 2001 - iulie 2005, perioadă în care pârâta a deținut funcția de economist șef, iar ulterior director economic al direcției, pârâta a avut funcția de contabil șef, urmată de cea de director economic, a deținut funcția de economist, iar pe aceea de casier-magaziner.
Au fost enunțate dispozițiile art. 270 din Codul muncii: conform cărora salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, respectiv condițiile răspunderii patrimoniale care privesc existența unui prejudiciu cert și a culpei salariaților.
S-a reținut că aceste cerințe nu sunt dovedite în cauză, din moment ce constatările efectuate de Camera de Conturi nu au fost finalizate printr-o decizie emisă de președintele secției de control financiar ulterior, conform Hotărârii nr. 33 din 27.02.2003 a Plenului Curții de Conturi și cum în cauză nu s-a făcut dovada existenței prejudiciului și a înregistrării în evidențele contabile, în lipsa unor liste de inventariere, a unor note contabile, situații financiare. Totodată s-a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 38 din Decretul nr. 209/1976 întrucât aceste a nu se aplică pentru plățile, ci doar plăților efectuate în avans pentru cheltuieli de aprovizionare din fondurile publice, în raport de prevederile nr.HG 1105/2003 privind reorganizarea
Nefiind dovedită existența și certitudinea prejudiciului sau a culpei pârâților în raport de funcțiile pe care le-au exercitat, s-a apreciat de instanța de fond că nu sunt îndeplinite cerințe cumulative prev. de art. 271 din Codul muncii, acțiunea fiind respinsă ca nefondată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă, reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul pentru avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs unitatea reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate.
Motivând recursul, s-a reiterat susținerile din acțiunea inițială, recurenta susținând că prin procesul-verbal din 7.11.2005 întocmit de Camera de Conturi B, s-a constatat că în perioada februarie 2001 - iulie 2005 s-au efectuat plăți către - Inspectoratul Silvic B, din casieria Direcției Silvice B, fără existența unor documente justificative deși viramentele ar fi trebuit să fie efectuate din sumele reținute salariaților pe statele de plată, ulterior fondurile bănești fiind reîntregite cu sumele reținute de membrii. S-a mai arătat că suma solicitată prin acțiune reprezintă penalități în cuantum de 25.366.725 lei ROL calculate la avansurile acordate nelegal percepute conform art. 28 din Regulamentul operațiunilor de casă aprobat prin Decretul nr. 209/1976 și Legea nr. 82/1991.
Cu privire la procesul-verbal de constatare s-a arătat că acesta a fost întocmit conform normelor de control financiar iar prejudiciul formează obiectul unor elemente extrabilanțiere, conform. nr. 1752/2005 fiind un activ potențial respectiv un drept de creanță ce poate rezulta dintr-un litigiu.
Au fost invocate dispozițiile Regulamentului aprobat prin Decretului nr. 209/1976, reglementare care privește operațiunile de încasări și plăți în numerar prin casierie, răspunderea fiind reglementată prin dispozițiile art. 52 din regulamentul menționat dar și a prevederilor art. 271 din Codul muncii.
Drept consecință s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii precum și restabilirea situației anterioare executării sentinței instanței de fond prin restituirea cheltuielilor de judecată achitate fiecărui pârât.
Recursul, motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 270 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003 salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagube materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, iar conform art. 271 din aceeași reglementare când paguba a fost produsă de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei, ori dacă această răspundere nu poate fi determinată, aceasta va fi stabilită proporțional cu salariul net de la data constatării pagubei și în funcție de timpul efectiv lucrat, dacă este cazul.
Din analiza textului enunțat se constată că pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariaților este necesară întrunirea unor condiții de fond, constând în calitatea de salariat al angajatorului a autorului faptei ilicite, a existenței unui contract individual de muncă valabil încheiat, a faptei ilicite a salariatului în legătură cu munca acestuia, prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită precum și a vinovăției autorului faptei.
Potrivit art. 287 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună toate documentația în sprijinul sau combaterea pretențiilor formulate, după caz.
În cauză instanța de fond în mod corect a constatat că nu sunt întrunite condițiile privind caracterul cert al prejudiciului pretins a fi cauzat și vinovăția salariaților.
Sub un prim aspect se constată că Decretul nr. 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului operațiilor de casă, reglementează plățile în avans pentru cheltuieli de aprovizionare cu mărfuri de la fondul pieței și alte plăți care se fac în localitatea unde își are sediul unitatea cu obligația de a justifica avansul precum și cheltuielile cu aprovizionarea în afara localităților, cu aceeași obligație.
Deși se invocă procesul verbal de constatare al Curții de Conturi, suma reținută cu titlu de penalități de întârziere la nivelul de 25.366.725 lei ROL aplicate la sumele reținute de la membrii ai unității reclamante, nu formează obiectul dispozițiilor actului normativ enunțat, iar penalitățile calculate nu au fost înregistrate în evidențele contabile a unității, nefiind un prejudiciu efectiv, real și cert, care să se stabilească pe baza unor date economice concrete, înregistrate în evidențele contabile ale unității.
În cauză nu s-a specificat de către unitatea reclamantă în ce constă fapta ilicită a fiecărui pârât în producerea prejudiciului și care este legătura de cauzalitate între eventualul prejudiciu produs și fapta săvârșită în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, nefiind dovedită nici vinovăția persoanelor chemate în judecată pentru angajarea răspunderii civile contractuale. Mai mult sumele care au fost virate către nu proveneau din fondurile Direcției Silvice B, ci exclusiv din salariile angajaților cu obligații la Conform art. 161 alin. 1 din Codul muncii, salariu se plătește cel puțin o dată pe lună, data fiind stabilită prin contractul colectiv de muncă negociat la nivel de unitate, dar unitatea reclamantă nu a făcut dovezi în acest sens.
De altfel, însăși reclamanta a susținut prin recursul formulat că sumele plătite au fost reîntregite cu sumele reținute de la salariați, membrii ai, pe statele de plată, confirmând inexistența unei înregistrări în contabilitate a unor penalități cu titlu de prejudiciu, arătând că datoriile contingente, cum ar fi penalitățile, nu sunt recunoscute ca datorii, fiind doar obligații posibile sau curente, neputând fi realizată o estimare suficient de credibilă a valorii obligației.
Față de cele reținute, nefiind date motive de nelegalitate a sentinței și nici motive de casare de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Regia Națională Romsilva - prin Direcția Silvică B, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 126 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
pentru judecător -
pensionat, semnează președintele
instanței
Red.
jud. fond
tehnored.
ex.2/8.05.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Biciușcă Ovidiu, Apetroaie Eufrosina
