Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 30/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 30
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Pașcan
JUDECĂTOR 2: Camelia Viziteu
JUDECĂTOR 3: Niculina Țiț
Grefier - -
****************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr.1213 din 6 august 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a părților, s-a constatat lipsa părților și a apărătorilor acestora.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța față de lipsa apărătorilor părților, lasă cauza la a doua strigare la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare a cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată, s-au prezentat av. pentru recurentul lipsă și av. G pentru intimata-reclamantă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Având cuvântul, av. arată că prima instanță a soluționat greșit cauza, în primul rând prin respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune. Astfel, s-a invocat că acțiunea ar fi bazată pe acțiuni ce datează din 1998. La data respectivă era în vigoare vechiul Cod al muncii care nu prevedea care sunt motivele pentru întreruperea cursului prescripției. Urmărirea penală nu a fost începută împotriva recurentului, pentru faptele ce i se impută acestuia parchetul adat rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, iar faptele sale nu erau generatoare de prejudicii care să fie soluționate după 8 ani, când nu se poate formula acțiune pentru recuperarea prejudiciului.
Cu privire la fondul cauzei s-a arătat că soluția este greșită pentru faptul că nu s-au făcut probe pentru stabilirea vinovăției pentru niște fapte pe care recurentul le-ar fi comis.
S-a făcut o verificare la Parchet, însă documentele pe care acesta le-a anexat la rezoluția dată nu s-au văzut niciodată, căci recurentul nu a avut acces la dosarul Parchetului.
Conform art. 13alin.1 Cod penal, s-ar fi putut face plângere la soluția Parchetului, doar dacă recurentul ar fi avut calitatea de învinuit, însă acesta nu a avut motive să facă plângere împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale.
Recurentul este obligat să plătească o sumă de bani, deși nu s-a probat prejudiciul.
Trebuiau administrate dovezi din partea intimatei. La fond reclamanta s-a bazat pe un document aflat la dosarul Parchetului. Alte probe nu s-au făcut în cauză, motiv pentru care față de cele susținute oral și față de motivele scrise ale recursului, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în sensul schimbării soluției și respingerea acțiunii ca nedovedită pe fond.
Cu cheltuieli de judecată conform chitanței.
Av. G având cuvântul în combaterea motivelor de recurs, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Pe excepție, arată că s-a invocat tardivitatea introducerii acțiunii, punându-se astfel problema nașterii dreptului la acțiune.
Cercetările privind prejudiciul cauzat de recurent s-au încheiat în august 2005, atunci când conducătorul unității intimate a luat cunoștință de faptul că recurentul a cauzat un prejudiciu unității.
S-a luat cunoștință în 2005 de prejudiciu, iar acțiunea este în termen, căci dreptul la acțiune s-a născut atunci când conducătorul unității a cunoscut de existența prejudiciului.
Apreciază că instanța de fond corect a admis acțiunea și a obligat recurentul la plata sumei, existând probe din care rezultă vinovăția recurentului.
Recurentul a avut calitatea de învinuit și s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru că acele fapte penale s-au prescris. Recurentul a fost mulțumit de soluția Parchetului și ar fi putut face plângere împotriva acesteia.
Există probe clare care arată că recurentul a produs unității un prejudiciu prin depunerea de deconturi false, iar în cauză s-a efectuat și o expertiză.
Solicită așadar respingerea recursului.
În replică, av. arată că expertiza nu este o probă în cauză. Dacă exista un prejudiciu nu trebuia să se facă plângere.
Av. în replică, arată că recurentul a achitat prejudiciul și deci a achiesat la acțiunea unității. Solicită amânarea pronunțării pentru a face dovada achitării prejudiciului.
Av., arată că hotărârea de fond este executorie și de aceea recurentul a achitat suma imputată.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 16472/4 octombrie 2006, la udecătoria Bacău, reclamanta - - a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 7.611.458 ROL cu titlu de daune și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost angajatul său, îndeplinind în perioada 1996-1998 funcția de director adjunct - resurse umane. În această calitate, pârâtul a efectuat mai multe deplasări în străinătate pentru documentare, schimb de experiență precum și în scopul negocierii și încheierii de contracte. Pentru decontarea cheltuielilor făcute în deplasări, pârâtul a prezentat o serie de facturi hoteliere care, ulterior, în urma cercetărilor penale, s-a constatat a fi contrafăcute, cauzând astfel societății un prejudiciu în cuantum de 7.611.458 Rol. Întrucât împotriva pârâtului s-a dispus neînceperea urmăririi penale, intervenind prescripția răspunderii penale, reclamanta consideră că în speță sunt incidente dispozițiile legale privind răspunderea civilă delictuală.
Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii întrucât nu a adus prejudicii reclamantei, documentele pretins falsificate nu au fost emise de el, iar soluția penală nu are valoare, nefiind pronunțată o hotărâre judecătorească.
Din oficiu, Judecătoria Bacăua admis excepția necompetenței materiale și prin sentința civilă nr.- aprilie 2007, declinat cauza în favoarea Tribunalului Bacău.
Judecătoria a reținut că în speță, sunt aplicabile principiile răspunderii patrimoniale prevăzute de Codul muncii ( art.270) și nu cele ale răspunderii civile delictuale.
La ribunalul Bacău, cauza a primit nr-.
Prin sentința civilă nr.1213/6 august 2007, Tribunalul Bacăua respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât și a admis în parte acțiunea, obligând pârâtul să plătească reclamantei suma de 654,27 lei prejudiciu și 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Pârâtul a invocat prescripția dreptului la acțiune, având în vedere data săvârșirii faptei, 7 iunie 1998 - 5 iulie 1998 și data formulării acțiunii - 27 septembrie 2006.
Instanța a apreciat că dreptul material la acțiune nu este prescris, întrucât în cauză prescripția a fost întreruptă ( art.16 din Decretul nr.167/1958), conform rezoluției 401/II/2/ 2005 Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău - decizia din 8.05.2005 și ca atare acțiunea este depusă în temeiul prevăzut de art.283 (c) din Codul muncii.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că potrivit ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău 3101/P/2004 rămasă definitivă la 08.05.2005 conform Rezoluției Parchetului nr. 401/11/02.2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
Potrivit ordonanței 3101/2005- pârâtul alături de alți învinuiți se face vinovat de săvârșirea mai multor infracțiuni (fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, abuz în serviciu) - fapte pentru care a intervenit prescripția răspunderii penale.
Din conținutul ordonanței, rezultă faptul că, pârâtul în baza deciziei nr.20/26.05.1998 a conducerii - - B și a mandatului aferent în perioada 07.06.1998 - 05.07.1998 s-a deplasat în Germania- Franța având ca obiective: documentare, contacte cu partenerii de afaceri, schimb de experiență, contracte și urmărirea derulării acestora.
La încheierea mandatului pârâtul a întocmit și semnat un decont privind cheltuielile efectuate, ulterior în urma cercetărilor efectuate prin comisie rogatorie s-a stabilit că documentele justificative prezentate au fost contrafăcute.
Prescripția răspunderii penale intervenită cu privire la facturile pentru care a fost trimis în judecată pârâtul, nu conduce automat la ideea lipsei de vinovăție a contestatorului, aceasta fiind relevantă doar sub aspectul răspunderii penale în toate consecințele sale, și nu a altor forme de răspundere.
S-a înlăturat apărarea pârâtului privind nevinovăția sa pentru lipsa unei hotărâri în temeiul art.13(1) Cod procedură penală, precum și cea privind neatacarea rezoluției Parchetului întrucât potrivit dispozițiilor art. 278/1 Cod procedură penală, "împotriva rezoluției de urmărire penală sau a ordonanței, ori după caz a rezoluției de scoatere de sub urmărire penală, de încetare a urmărire penală dată de procuror, pot face plângere orice persoană ale căror interese legitime au fost vătămate."
Având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă, însușite și de pârât, și în raport de dispozițiile art. 270, 281, 283 și 284 Codul muncii, s-a reținut ca fondată în parte acțiunea.
Pârâtul a promovat recurs, reiterând prescripția dreptului la acțiune, iar pe fond susține că răspunderea în dreptul muncii a fost stabilită nejustificat, neexistând o hotărâre penală, ci numai pe baza cercetărilor penale și a unei expertize contabile care nu a făcut decât să calculeze o sumă de bani. Recurentul nu a invocat temeiul de drept al motivelor cuprinse în petiția de recurs.
Solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Examinând criticile, în raport de probele administrate, Curtea le reține neîntemeiate.
Prima instanță a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor Decretului 167/1958. Astfel, în cazul răspunderii patrimoniale a salariatului față de angajator, cererea poate fi formulată în termen de 3ani de la data nașterii dreptului la acțiune. Împotriva recurentului, societatea reclamantă a formulat plângere penală pentru săvârșirea de către acesta a unor fapte cu caracter penal, în legătură cu munca sa. Drept urmare, potrivit principiului consacrat în jurisprudență conform căruia penalul ține în loc civilul, pe parcursul cercetărilor penale s-a produs o întrerupere a termenului răspunderii civile patrimoniale, astfel că în raport de data scoaterii de sub urmărire penală, acțiunea de față a fost promovată în termen.
Așa cum rezultă din conținutul ordonanței penale, aflată la fila 10 fond, recurentul se face vinovat de un prejudiciu adus societății prin faptele sale, situație constatată și de expertiza contabilă efectuată în cauză, aflată la filele 73-79 în dosarul Judecătoriei nr.16472/2006.
Astfel, cuantumul prejudiciului cauzat de pârâtul recurent este de 654,27 lei, rezultat din prezentarea de facturi hoteliere contrafăcute (false) anexate la decontul de cheltuieli ca justificare a avansului primit la plecarea în delegație. Facturile sunt de la pensiunea " " din Viena, care în urma verificărilor prin comisii rogatorii în dosarul de cercetare penală, s-a stabilit că sunt false.
De altfel, dezbaterile în fond au relevat că pârâtul a achitat prejudiciul reținut în sarcina sa.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art.270 și 283 (1) ptc. C din Codul muncii.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, va fi obligat recurentul să plătească societății intimate cheltuielile efectuate cu apărarea în recurs, în cuantum de 200 lei, conform chitanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr.1213 din 6 august 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimatei 200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Red./
Red.28.01.2008
Tehn.2 ex.30.01.2008
Președinte:Elena PașcanJudecători:Elena Pașcan, Camelia Viziteu, Niculina Țiț
