Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 25/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 25
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Pașcan
JUDECĂTOR 2: Camelia Viziteu
JUDECĂTOR 3: Niculina Țiț
Grefier - -
**********************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.207/A/din 28 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, s-a prezentat mandatar Grăpina pentru intimatul lipsă, părțile fiind lipsă.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că intimatul-intervenient Consiliul Local I prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Pentru a da părților recurenților și mandatarului acestora posibilitatea prezentării la acest termen de judecată, instanța lasă cauza pentru a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată, s-a prezentat doar mandatar Grăpina pentru intimatul, părțile fiind lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul mandatarei intimatului.
Grăpina având cuvântul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii de fond ca temeinică și legală, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând cheltuieli de transport pentru două termene de judecată, pentru care depune la dosar două bonuri fiscale în sumă totală de 109,98 lei. De asemeni depune la dosar și concluzii scrise.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând-
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă 207/A/2007, Tribunalul Bacăua respins apelul declarat de apelanții reclamanți, - prin mandatar, împotriva sentinței civile nr.12391/18.12.2006, pronunțată în contradictoriu cu intimatul-pârât și intimatul-intervenient Consiliul Local
În considerentele hotărârii instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 12391/18.12.2006, pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul 646/2005 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active și în consecință a fost respinsă acțiunea civilă având ca obiect grănițuire, formulată de reclamanții și -, în contradictoriu cu pârâtul.
A fost admisă lipsa calității procesuale active și în consecință a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de Consiliul local
A fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de reclamanți și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, au declarat apel reclamanții și -.
În motivarea apelului s-a arătat că denaturând înscrisurile depuse la dosar și ignorând decizia civilă nr. 1934/2000 pronunțată de Tribunalul Iași, precum și expertiza ce face parte integrantă din acest această decizie instanța a ajuns la concluzia falsă că proprietatea reclamanților nu s-ar învecina cu cea a pârâtului și că astfel nu se poate stabili linia de graniță. Au arătat apelanții-reclamanți că în urmă cu 57 ani familia lor a cumpărat în afară de suprafața deja reținută de instanța de fond, un imobil prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2536/17.09.1950, suprafața de teren aferentă casei de locuit fiind de 400 mp, fapt dovedit cu vecinătățile consemnate în actul autentic și cu certificatul eliberat de Arhivele Statului nr.346/18.02.1993 din care rezultă că autorul lor avea în proprietate 400 mp teren situat în I,-, teren pe care era amplasată casa de locuit. În condițiile în care pârâtul nu a contestat niciodată granița dintre proprietatea sa și a apelanților, ci doar dreptul de proprietate al acestora asupra suprafeței de 69,98 mp, iar Tribunalul Iașia avut în vedere certificatul eliberat de Arhivele Statului atunci când a analizat legalitatea titlului de proprietate eliberat pârâtului, reținând că acest act nu poate fi avut în vedere ca dovadă a proprietății, Judecătoria Bacăua acordat mai mult decât s-a cerut. Sentința Judecătoriei Bacău este criticată și pentru faptul că a înlăturat expertiza și a reținut ca fiind valabilă expertiza și pe aceasta în mod trunchiat întrucât lucrarea nu are în vedere toate înscrisurile care dovedesc dreptul apelanților de proprietate, apelanți care au solicitat să se constate că expertiza corectă este cea întocmită de și pe baza acesteia să fie admisă acțiunea în grănițuire cu stabilirea liniei de graniță pe linia 12. 1, 2, 3.
întâmpinare, intimatul-pârât a solicitat respingerea apelului ca nefondat cu motivarea că în mod corect prima instanță a reținut că reclamanții, proprietari ai suprafeței de 273,58 mp, nu au fost niciodată vecini cu proprietatea sa de 480 mp din-, moștenită de la bunicii intimatului, și, dovadă fiind și cererea de intervenție formulată de Consiliul Local I și înscrisurile depuse de acesta la dosar. În ceea ce privește decizia nr. 1934/2000 pronunțată de Tribunalul Iași, a arătat intimatul-pârât că apelanții omit cu rea-credință să precizeze că aceasta fost desființată de Tribunalul Vrancea prin decizia pronunțată în dosar nr-. A depus intimatul-pârât la dosar în fotocopie decizia civilă nr. 110/31.05.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosar -.
La rândul său, intimatul-intervenient Consiliul Local Iaf ormulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat cu motivarea că apelanții-reclamanți nu au justificat dreptul de proprietate decât pentru suprafața de 273,99 mp, luarea în evidențele fiscale în ceea ce privește suprafața de 400 mp sau certificatul eliberat de Arhivele Statului neputând fi considerate dovezi ale dreptului de proprietate, iar pe de altă parte cererea reclamantului de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 650 mp din-, deținute în plus, fără acte de proprietate, a fost respinsă prin Ordinul Prefectului nr. 97/1993. A mai cerut intimatul-intervenient să se țină seama de faptul că apelanții-reclamanți nu au formulat obiecțiuni la expertiza tehnică efectuată de, astfel încât nu mai pot susține în căile de atac incorectitudinea acesteia, iar în ceea ce privește cererea de intervenție a precizat că, deși în mod nelegal respinsă, nu a avut interes să exercite calea de atac a apelului întrucât hotărârea îi este favorabilă prin respingerea acțiunii reclamantului.
Analizând sentința apelată în raport de motivele invocate, instanța de apel constatat că apelul declarat de apelanții-reclamanți este nefondat fiind respins pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la 11.03.2004 reclamanții și au solicitat să se stabilească în contradictoriu cu pârâtul, linia de graniță între proprietatea lor de 657 mp și cea a pârâtului, arătând că fac dovada dreptului lor de proprietate cu contractul de vânzare-cumpărare nr.2536/7.09.1950 și certificatul nr.346/18.02.1993 eliberat de Arhivele Statului pentru 400 mp teren situat în- și cumpărat odată cu casa de locuit, cu actul autentic nr.1165/672/10.07.1957 pentru 69,98 mp teren situat în- și cu actul autentic de vânzare-cumpărare nr.1597/15.10.1957 pentru 203,60 mp teren situat în- și - nr.5. Au mai arătat atunci reclamanții că o parte din proprietatea lor, respectiv 69,98 mp, a fost reconstituită în mod nelegal pârâtului prin titlul de proprietate nr. -/11.11.1993 care, însă, a fost anulat prin decizia nr.l934/30.06.2000 prin care Tribunalul Iașia stabilit că suprafața de 69,98 mp are ieșire la-, așa cum rezultă și din schița anexă raportul de expertiză.
În mod corect, însă, înscrisurile depuse la dosar de către apelanții-reclamanți în dovedirea dreptului lor de proprietate au fost analizate de către prima instanță care a stabilit că aceștia nu justifică dreptul de proprietate decât asupra suprafeței de 273,58 mp teren situat în municipiul I str. - respectiv 203,60 mp cumpărați în 1957 conform contractului de vânzare - cumpărare nr.l597/857/15.10 și 69,98 mp cumpărați în același an, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.1165/10.07, suprafață de teren identificată de expert pe punctele de contur A-B-D-F-G-
Astfel, potrivit actului de veșnică vânzare înregistrat la 7.09.1950( fila 5 dosar 4699/2004 al Judecătoriei Iași ) soții și cumpără imobilul situat în I- fost care a făcut înainte parte du imobilul din-, constând doar în construcții: două odăi cu drept la curte, pivniță și closet în comun cu restul imobilului "după starea și stăpânirea actuală", apoi, potrivit actului de vindere cumpărare încheiat la 15.10.1957(fila 8 dosar 4699/2004) cumpără suprafața de 69,98 mp teren situat în- pentru ca 3 luni mai târziu, la 15.10.1957 soții și să cumpere suprafața de 203,60 mp teren situat în- și-, prin actul de vindere-cumpărare înregistrat sub nr- (fila4 dosar 4699/2004). Susținerile apelanților-reclamanți sunt deci, neîntemeiate, actul de vânzare din 7.09.1950 neavând ca obiect decât construcții, iar certificatul nr.346/18.02.1993 eliberat de Direcția Generală a Arhivelor Statului neconstituind o dovadă a dreptului de proprietate.
Suprafața totală de 273,58 mp justificată de către apelanții-reclamanți cu acte a fost identificată prin raportul de expertiză efectuată de expert pe punctele de contur A-B-D-E-F-G-A iar suprafața de 378,02 mp teren proprietatea intimatului-pârât pe punctele de contur a-b-27-12-ll-6-7-a (fila321 dosar 646/2005 al Judecătoriei Bacău ), cele două proprietăți fiind despărțite de o suprafață de teren care, a stabilit același expert, se află în proprietatea municipiului
La aceeași concluzie ajunge și Tribunalul Vrancea care prin decizia civilă nr.110/31.05.2007 pronunțată în dosar - (filele 21-29), stabilind că proprietățile reclamanților și a pârâtului nu se învecinează, astfel încât, admițând cererea de revizuire formulată de, schimbă în tot decizia nr. 1934/30.06.2000 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar 5534/1998 și respinge ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr.8503/1998 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosar 17414/1995 pe care o menține. Prin această sentință, Judecătoria Iași respinsese acțiunea reclamanților și - de anulare parțială a titlului de proprietate nr. -/11.11.1993 emis în favoarea pârâtului.
Împotriva hotărârii pronunțate de tribunal au declarat recurs reclamanții care au arătat că își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9.
În fapt, recurenții au arătat că instanța de apel nu a verificat susținerile lor, a reținut în considerente situații străine de natura cauzei și a redus în mod nepermis dreptul lor de proprietate, ajungând la concluzia greșită că recurenții își dovedesc dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 273,58mp, contrar celor stabilite în mod irevocabil prin decizia civilă nr.1934/30 iunie 2000.
Recurenții arată că au dovedit atât întinderea proprietății lor, cât și a proprietății pârâtului, precum și împrejurarea că cele două proprietăți se învecinează.
Deși vecinătățile proprietății recurenților au fost dovedite cu certificatul de la Arhivele Statului, emis cu nr. 346/18.02.1993, instanțele au arătat că acest înscris nu face dovada dreptului de proprietate.
Instanța de apel, arată recurenții, a ignorat expertiza precum și decizia civilă 1934/2000 și a reținut ca fiind valabilă expertiza.
Greșit arată recurenții, Tribunalul Bacăua reținut ca probă categorică în dosar decizia civilă 110/2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea, deoarece această hotărâre nu este irevocabilă, în prezent fiind în recurs la Curtea de Apel Vrancea.
Intimatul pârât și intimatul-intervenient Consiliul Local I, au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Examinând hotărârea recurată, Curtea are în vedere următoarele:
Potrivit prevederilor art.584 cod civil " orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa". Prin operația de grănițuire se urmărește delimitarea proprietăților învecinate, drept pentru care pot avea calitate procesuală în cauză persoanele a căror proprietate se învecinează.
În cauza de față, reclamanții nu au făcut dovada faptului că terenul din imediata vecinătate a terenului proprietatea lor este proprietatea pârâtului.
Conform actelor de la dosar (contractul de vânzare-cumpărare nr.2536/1950, actul de vânzare-cumpărare nr.1165/1957, actul nr.1597/1957) recurenții justifică dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 273,99mp.
Luarea în calcul în evidențele fiscale și a suprafeței de 400mp teren, nu constituie o dovadă a dreptului de proprietate, cum la fel nu constituie titlu de proprietate nici certificatul eliberat de la Arhivele Statului.
Cum limita proprietății dovedite cu acte de recurenți nu se învecinează cu proprietatea intimatului-pârât, corect instanțele văzând dispozițiile art.584 Cod civil au reținut că pârâtul nu poate avea calitate procesuală pasivă în acțiunea ce are ca obiect grănițuire.
Celelalte aspecte invocate de recurenți nu prezintă nicio relevanță față de constatările de mai sus, care sunt de esența acțiunii în grănițuire.
Pentru argumentele expuse, Curtea constată recursul nefondat și-l va respinge ca atare, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.207/A/din 28 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 109,98 lei cheltuieli de judecată în recurs( cheltuieli transport).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Red./
Red.CV 07.02.2008
Tehn.2 ex.AA 08.02.2008
Președinte:Elena PașcanJudecători:Elena Pașcan, Camelia Viziteu, Niculina Țiț
