Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 325/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 325/R-CM
Ședința publică din 15 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR-ROMSILVA prin DIRECȚIA SILVICĂ RM, împotriva sentinței civile nr.102 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurenta-reclamantă și intimatul-pârât.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta Romsilva-Direcția Silvică Rm. V, a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea acestora la plata sumei totale de 2154,1079 lei, reprezentând prejudiciu cauzat intimatei de către pârâți în calitate de salariați, astfel cum acesta a fost defalcat pe fiecare dintre pârâți.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâții au fost salariații Direcției Silvice Rm. V, pe postul de pădurar, iar pe postul de șef district și în urma unui control de fond efectuat în vederea predării-primirii cantonului nr.9, s-a constatat producerea unui prejudiciu cu privire la care reclamanta pretinde că vinovați sunt pârâții.
În ședința publică din 28 mai 2007, instanța investită inițial a scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre competentă soluționare Secției comerciale și contencios administrativ din cadrul Tribunalului Vâlcea, în considerarea dispozițiilor art.58 al.1 din nr.OUG59/2000 care fac trimitere la Legea nr.188/1999.
La secția comercială și contencios administrativ, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Cu adresa nr.3311 din 26.04.2007 reclamanta a precizat că nu mai înțelege să-l cheme în judecată pe pârâtul, întrucât acesta a achitat contravaloarea prejudiciului, depunând și dovezi în acest sens.
În urma analizării probatoriului administrat în cauză s-a pronunțat sentința nr.725 din 25 septembrie 2007 prin care acțiunea formulată de reclamantă a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței de mai sus reclamanta a declarat recurs, care a fost soluționat de către Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal prin decizia nr.1295/R/C din 19 decembrie 2007.
Prin decizia cu numărul de mai sus, cu opinie separată, s-a admis recursul, s-a casat sentința și a fost trimisă cauza spre rejudecare în primă instanță Tribunalului Vâlcea, Secția civilă, complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.
Pe rolul acestei secții, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin sentința civilă nr.102 din 12 februarie 2008 a fost respinsă, ca inadmisibilă acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că pârâtul a ocupat la data efectuării controlului la cantonul nr.9 funcția de pădurar în cadrul Ocolului Silvic
În urma controlului efectuat în vederea predării-primirii acestui canton de la pârâtul s-a constatat o pagubă, constând în lipsa unui volum de 24,386 mc. arbori, 84 puieți de distruși și contravaloarea unor curățiri neefectuate, iar în urma cercetărilor efectuate s-a constatat că vinovați de producerea acestui prejudiciu se fac atât pârâtul în calitate de pădurar, cât și în calitate de șef district. Cu privire la ultimul pârât, reclamanta a precizat că nu mai înțelege să-l cheme în judecată, deoarece acesta a achitat contravaloarea prejudiciului, solicitând numai obligarea pârâtului la plata sumei de 1354,8150 lei.
Conform prevederilor art.58 alin.1 din nr.OUG59/2000 privind statutul personalului silvic, întregului personal (contractual sau cu statut de funcționar public), așa cum acesta a fost definit prin art.1 alin.1 din ordonanță, îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Potrivit dispozițiilor art.72 lit. a din Legea nr.188/1999 republicată, funcționarul public care a produs cu vinovăție pagube patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează, răspunde în condițiile art.73 alin.1 și 3, prin emiterea de către conducătorul instituției a unui ordin sau dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, fără a lăsa să treacă mai mult de 3 ani de la producerea acesteia.
Într-adevăr, Legea nr.53/2003 a înlăturat răspunderea materială a salariaților și obligația lor de restituire, astfel cum acestea fuseseră reglementate prin art.102-110 din vechiul cod al muncii și a instituit, prin dispozițiile art. 270 și urm. din Codul Muncii, răspunderea patrimonială a salariaților.
Totuși, prin excepție, chiar dacă persoana care a produs paguba are calitatea de salariat al angajatorului prejudiciat, acesta nu răspunde în temeiul și în condițiile art.270 Codul Muncii, ci într-o formă specială a răspunderii patrimoniale a salariaților, derogatorie de la normele specifice din Codul Muncii.
Este și cazul funcționarilor publici și al personalului silvic, printre alte categorii, acestui din urmă personal fiindu-i aplicabile dispozițiile art.58 alin.1 din nr.OUG59/2000 coroborate cu cele ale art.72 lit. a și 73 alin.1 și 3 din Legea nr.188/1999, situație în care forma legală de recuperare a prejudiciului din prezenta cauză este emiterea ordinului sau dispoziției de imputare și nu promovarea unei acțiuni civile în pretenții la instanța judecătorească.
În termen legal reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică Rm. Vad eclarat recurs împotriva acestei sentințe, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
În mod greșit prima instanță a apreciat că acțiunea este inadmisibilă, deși prin hotărâre irevocabilă s-a stabilit că prezentul litigiu este unul de muncă, fiind supus deci regulilor și dispozițiilor din Codul Muncii, situație în care recuperarea prejudiciului nu se poate face decât în temeiul acestor norme, iar nu în temeiul Legii nr.188/1999.
Chiar dacă instanța a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art.72 și art.73 din Legea nr.188/1999, totuși acțiunea nu este inadmisibilă, deoarece dispoziția de imputare reglementată de textele de lege arătate reprezintă o alternativă de recuperare a prejudiciului, or, în speță, unitatea a înțeles să nu aleagă această variantă.
Analizând sentința recurată, în raport de critica adusă, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin hotărâre irevocabilă, respectiv decizia nr.1295/R-C/19.12.2007, Curtea de APEL PITEȘTIa statuat că Legea nr.188/1999, nu se aplică personalului contractual salariat, deci nici pârâtului, acestuia aplicându-i-se dispozițiile legislației muncii. Acesta a fost motivul pentru care Curtea de Apel a apreciat că prezentul litigiu trebuie soluționat de un complet specializat în dreptul muncii, iar nu de un complet de contencios administrativ și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Vâlcea - Complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.
Ca atare, față de dispozițiile hotărârii irevocabile de casare, instanța de fond trebuia să facă aplicarea dispozițiilor din Codul Muncii, respectiv art.270 care prevede că salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, precum și art.164 alin.2 care prevede că reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Rezultă așadar că în mod greșit Tribunalul Vâlceaa respins ca inadmisibilă acțiunea, pe considerentul că, potrivit art.72 lit.a și art.73 alin.1 și 3 din Legea nr.188/1999, modalitatea de recuperare a prejudiciului este emiterea unui ordin sau dispoziții de imputare și nu promovarea unei acțiuni civile în pretenții.
Cauza fiind soluționată în mod greșit pe excepție, Curtea va casa sentința instanței de fond și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Vâlcea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă și art.81 Codul Muncii, și având în vedere și decizia nr. XXI/12.06.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În rejudecare, instanța de fond va analiza pe fond cauza verificând dacă sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR-ROMSILVA prin DIRECȚIA SILVICĂ RM, împotriva sentinței civile nr.102 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Casează sentința de mai sus și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./16.04.2008
TC/GM/4 ex.
jud fond.scu
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
