Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 382/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.382/R/2008
Ședința publică din data de 12 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca
JUDECĂTORI: Lucia Ștețca, Sergiu Diaconescu Adrian Repede
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2284 pronunțată de Tribunalul Sălaj, la data de 19.11.2007, în dosarul nr-, privind și pe pârâtul, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta recurentei-reclamante, avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar și reprezentantul intimatului-pârât, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 06.02.2008, de către intimatul-reclamant, întâmpinare în două exemplare, un exemplar comunicându-se în ședință reprezentantei recurentei-reclamante.
Reprezentanta recurentei-reclamante depune la dosar un set de acte în dovedirea cererii, un exemplar comunicându-se în ședință reprezentantului intimatului-pârât.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta recurentei-reclamante solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, susținând concis memoriul de recurs aflat la dosar.
Reprezentantul intimatului-pârât solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantă, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii civile atacate, pentru motivele cuprinse în întâmpinare și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2284/19.11.2007 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei - - împotriva pârâtului, privind obligarea pârâtului la plata sumei de 190.727,53 lei reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei, plus dobânda legală, aferentă.
Reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată de 3570 lei către pârât.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că pârâtul a fost angajatul societății-reclamante în perioada 01.09.2004 - 01.09.2007. În temeiul contractului nr. 341/22.05.2006 a dispus livrarea de mărfuri către - -. Acest contract a fost preluat de către pârât în momentul angajării lui, fiind în derulare, fiind reînnoit la rambursare și fiind semnat de către directorul general, directorul de vânzări și directorul juridic. La semnarea contractului a stipulat că nu este de acord cu prevederile de la punctul 20 din contract, prin urmare nu și-a asumat bonitatea pagubei, dar s-a asigurat că instrumentul de plată a fost introdus la bancă. În derularea contractului au fost efectuate unele plăti chiar dacă au existat întârzieri la plată, acestea au fost aprobate de director în urma unui raport întocmit de pârât.
Societatea reclamantă a depus la Politia Gop lângere împotriva administratorilor - - plângere care a fost respinsă ca nefondată.
Din fișa postului pârâtului reiese faptul că pârâtul a avut obiecțiuni la punctul 20 si anume "de a răspunde disciplinar si material pentru încheierea unor tranzacții comerciale cu parteneri neloiali care aduc prejudicii firmei". Prejudiciul rezultă din raportul comercial al reclamantei cu - - G, livrarea mărfurilor către aceasta făcându-se în temeiul contractului comercial încheiat si semnat de către director general, director de vânzări si consilier juridic.
Potrivit art. 270 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si în legătură cu munca lor.
Reglementarea răspunderii patrimoniale este făcută prin norme legale imperative, modificarea ei prin clauze ale contractului de muncă, derogatorii de la lege în defavoarea salariatului este inadmisibilă.
Din prevederile art. 271 alin 1 din Codul muncii reiese că pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fle îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba, fapta ilicită si personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu si vinovăția salariatului.
Potrivit art. 270 alin 2 din Codul muncii "salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate si nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului."
Din interogatoriul reclamantei de la filele 51-52 reiese faptul că au existat întârzieri la plată. Aceste întârzieri au fost aprobate de director în urma unui raport întocmit de pârât.
Societatea reclamantă recunoaște faptul că, contractul a fost încheiat anterior de alt angajat și preluat de către pârât.
Contractul a fost executat parțial, fapt care dovedește că cel puțin la încheierea contractului exista bonitatea partenerului de afaceri.
comercial asumat de către pârâți este imanent relațiilor comerciale, chiar dacă nu este actual sau previzibil, ci se concretizează la un moment dat datorită unor factori externi sau interni ai societății comerciale.
Astfel, nu poate fi dovedita fapta ilicită a pârâtului, condiție esențială în angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, iar în lipsa caracterului ilicit al faptei nu atrage răspunderea patrimonială.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia și obligarea pârâtului la achitarea sumei de 190.727,53 RON, la care se adaugă dobânda legală.
În motivarea recursului se arată că pârâtul, în calitate de coordonator de zonă, a organizat, coordonat și răspuns de comercializarea produselor electrocasnice către - -
În baza obligațiilor de serviciu pârâtul trebuia să verifice bonitatea clienților, să urmărească încheierea de contracte ferme și derularea în bune condiții a acestora, iar în cazul producerii de daune, ca urmare a nerealizării clauzelor contractuale, să propună măsuri și să demareze procedura de recuperare a prejudiciilor.
Recurenta apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii materiale, conform art. 270 Codul muncii.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 270 alin. 1 Codul muncii salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Contractul individual de muncă încheiat între părți nu conține dispoziții speciale referitoare la răspunderea patrimonială, la capitolul dispoziții finale arătându-se că prevederile contractului individual de muncă se completează cu dispozițiile Codului muncii ( 5-7 dosar tribunal).
Conform fișei postului, semnată de pârât cu obiecții, pârâtul coordona activitatea de vânzare en-gros a produselor electrocasnice oferite de -, în zona de care răspunde ( 9).
Responsabilitatea acestui post astfel cum a fost concepută de reclamanta recurentă implica și răspunderea materială și disciplinară a pârâtului pentru "încheierea unor tranzacții comerciale cu parteneri neloiali care aduc prejudicii firmei".
În privința acestei răspunderi pârâtul nu și-a dat acordul încă de la semnarea actului adițional la contractul de muncă, la 01.04.2005, rămânând a se aprecia că răspunderea patrimonială a pârâtului urmează a fi analizată exclusiv prin prisma dispozițiilor Codului muncii.
Reclamanta a derulat contracte comerciale cu - -, iar în executarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3416/02.05.2006 ( 30-34 dosar tribunal) a livrat acesteia produse electrocasnice.
Durata acestui contract a fost de 12 luni de la data semnării, iar modalitatea de plată la care s-a convenit a fost CEC-ul. Reclamanta, în calitate de vânzătoare era beneficiara unor clauze conform cărora pentru neachitarea produselor la termenele prevăzute în contract putea să ridice produsele de la locurile de depozitare sau de prezentare ale cumpărătorului.
De asemenea, la alte clauze prevăzute în contract vânzătorul era îndreptățit să sisteze livrările până la achitarea integrală a datoriilor restante.
Din susținerile reclamantei reiese că începând cu data de 17.08.2006 cumpărătoarea - -, deși a ridicat produse până la 30.10.2006, nu le-a achitat.
Prejudiciul suferit de reclamantă datorat neexecutării obligațiilor contractuale de partenerul comercial al acesteia, nu poate fi imputat pârâtului câtă vreme reclamanta nu a făcut nici o dovadă a culpei acestuia.
Prevederea cuprinsă la pct. 20 din fișa postului nu poate constitui temei al răspunderii patrimoniale a pârâtului, deoarece încheierea tranzacțiilor comerciale nu era atribuția sa, persoana juridică - - J având alți reprezentanți legali decât pârâtul.
Nu s-ar putea deci susține că pârâtul răspunde patrimonial pentru contractul de vânzare-cumpărare încheiat de reclamantă cu - - G, acest contract fiind încheiat de directorul general al societății.
Avându-se în vedere că dispozițiile art. 270 Codul muncii condiționează atragerea răspunderii patrimoniale a salariatului de producerea pagubelor materiale din vina acestuia, nefiind dovedită vina pârâtului, prima instanță legal și temeinic a respins acțiunea.
În baza dispozițiilor art. 312 alin. 1.pr.civ. recursul declarat de reclamantă urmează a fi respins ca nefondat.
Pârâtul intimat a solicitat obligarea recurentei la plata sumei de 7.140 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, potrivit facturii depuse la fila 25.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod proc.civ. a procedat la micșorarea onorariului avocatului, apreciind că acesta este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de avocat, respectiv redactarea întâmpinării și prezența sa la un singur termen de judecată.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 274 alin. 1-3.pr.civ. recurenta va fi obligată să plătească intimatului 3.570 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - - J împotriva sentinței civile nr. 2284 din 19 noiembrie 2007 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului suma de 3570 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.SL/dact.
2 ex./12.03.2008
Jud.primă instanță: /
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Sergiu Diaconescu Adrian Repede
