Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 388/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.388 /R/2008
Ședința publică din data de 12 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca
JUDECĂTORI: Lucia Ștețca, Sergiu Diaconescu Adrian Repede
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 2202 pronunțată de Tribunalul Cluj, la data de 14.11.2007, în dosarul nr-, privind și pe reclamanții, -, și pe pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ, MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE și MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE - PRIN DGFP C, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 30.01.2008 de către intimații-reclamanți, OUG nr. 146/2007.
Instanța apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, astfel încât, întrucât s-a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, declară închisă faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2202 din 14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, fost admisă cererea de revizuire formulată de revizuientii, Tarța, (), în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Curtea de APEL CLUJ, Tribunalul Cluj și Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință a fost schimbată în tot Sentința civilă nr.1093/26.04.2007 a Tribunalului Cluj în sensul că a fost admisă acțiunea și obligă pârâții să plătească reclamanților primele de concediu egale cu indemnizația luară anterioară plecării în concediu pentru anii 2005 - 2006.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să includă în buget sumele necesare plății acestor drepturi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.1093/26.04.2007 a Tribunalului Clujs -a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanții, (), împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL CLUJ, Tribunalul Cluj, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect un conflict de drepturi.
După pronunțarea și rămânerea definitivă a sentinței a cărei revizuire se solicită, la data de 21 mai 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție îndreaptă eroarea materială strecurată în cuprinsul Deciziei nr. XXIII din 12.12.2005 în sensul că înlătură referirea la personalul auxiliar de specialitate și implicit restrângerea dreptului la prima de concediu numai pentru anii 2001 și 2002.
Față de cele expuse și având în vedere rolul hotărâtor pe care Decizia nr. XXIII din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție l-a avut la pronunțarea sentinței a cărei revizuire se cere, Tribunalul a apreciat că cererea de revizuire este întemeiată, fiind dat în cauză motivul prevăzut de art. 322 pct. 5.pr.civ.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, "magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi, au dreptul, pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, indemnizația de încadrare lunară brută din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Aplicarea acestor dispoziții a fost suspendată succesiv, până la data de 31 decembrie 2005, prin art. 3 alin. 2 din OUG nr. 33/2001, art. 32 din Legea nr. 744/2001, Legea nr. 631/2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 și art. 8 alin. 5 din Legea nr. 511/2004.
Deși dreptul la prima de concediu nu a fost suprimat, art. 411 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 rămânând în vigoare, reclamanții nu au beneficiat de prima de concediu pentru anii 2005 - 2006.
Față de cele de mai sus, s-a apreciat că acțiune a este întemeiată, astfel că în baza art. 327.pr.civ. Tribunalul a admis cererea de revizuire așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de revizuire formulată de recurentul.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că revizuientul încadrat ca paznic nu face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, ci are statut de personal contractual potrivit OUG nr.24/2000. Cu toate că în fața primei instanțe apărările recurentului s-au limitat exclusiv la situația revizuientului, acestea nu au fost analizate.
În fine, s-a invocat că OUG nr.24/2000, aplicabilă revizuientului, nu recunoaște dreptul personalului contractual la plata primei de concediu, iar încheierea de îndreptare a Deciziei nr. XXIII/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție se referă doar la personalul auxiliar de specialitate.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite recursul pentru următoarele considerente:
Este necontestată împrejurarea că revizuientul este încadrat ca paznic la Judecătoria D e j, având prin urmare statut de personal contractual în conformitate cu dispozițiile OUG nr.24/2000, fără a-i fi aplicabile prevederile Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Or, prin încheierea de îndreptare a Deciziei nr. XXIII/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la incidența art.411din Legea nr.50/1996 a fost înlăturată restrângerea dreptului personalului auxiliar de specialitate de a beneficia de primă de concediu pentru anii 2001-2002. Însă această hotărâre judecătorească inaplicabilă revizuientului, după cum s-a reținut anterior, nu este de natură să schimbe sentința civilă nr.1093/2007 a Tribunalului Cluj, conform art.322 pct.5 pr.civ. în ceea ce-l privește pe revizuientul, având în vedere că acesta nu cădea sub incidența Legii nr.50/1996 vizată de recursul în interesul legii.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.3 și art.304 pct.9 pr.civ. va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 2202 din 14 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, care va fi modifică în parte în sensul că se va respinge cererea formulată de revizuientul și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 2202 din 14 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea formulată de revizuientul.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./05.03.2008
Jud.fond./
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Sergiu Diaconescu Adrian Repede
