Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 459/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 459/R/2009
Ședința publică din data de 3 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Dana Cristina Gârbovan Judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Dima
JUDECĂTOR 3: Sergiu
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul G împotriva sentinței civile nr. 2112 din 7 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul cu nr-, privind și pe reclamanta intimată -. având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantului recurent - avocat din cadrul Baroului B care depune împuternicire avocațială la acest termen de judecată și reprezentanta reclamantei intimate - avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depuse la dosar înscrisuri din partea reclamantei intimate.
Reprezentantele părților arată că nu cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului pe care l-a formulat pentru motivele arătate în scris, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probelor solicitate care au fost respinse fără nici o motivare de prima instanță, iar în subsidiar, în urma rejudecării respingerea acțiunii formulate de reclamantă, cu cheltuieli de judecată conform notei de cheltuieli pe care o depune la dosar.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea ca nefondat a recursului, cu consecința păstrării ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de tribunal, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.211 din 07.11.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - SRL C-N, în contradictoriu cu pârâtul G și, în consecință, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 10.000 USD reprezentând prejudiciul patrimonial cauzat.
A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei.
fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional G împotriva reclamantei-pârâtă reconvențională - SRL C-N și, în consecință, a fost obligată reclamanta-pârâtă reconvențională să dispună eliberarea sumei depuse de pârâtul-reclamant reconvențional cu titlu de garanție în cuantum de 1492 lei.
Au fost respinse ca nedovedite restul petitelor din cererea reconvențională.
A fost obligată reclamanta-pârâtă reconvențională la plata cheltuielilor de judecată parțiale în cuantum de 500 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâtul a fost angajatul societății din data de 01.10.2006 în funcția de agent vânzări, având încheiat contractul individual de muncă înregistrat la. sub nr. 897/18.04.2003 prin care pârâtul a fost angajat pe o perioadă nedeterminată.
La acest contract individual de muncă părțile au încheiat un act adițional prin care au stabilit o clauză de neconcurență care cuprinde următoarele: "părțile convin să completeze contractul individual de muncă și cu o clauză de neconcurență prin care angajatul se obligă să nu desfășoare direct sau indirect activități concurențiale cu ale angajatorului pe întreaga perioadă a derulării raporturilor de muncă precum și pe o perioadă de 2 ani (doi ani) de la data încetării (indiferent de motiv) a contractului individual de muncă, în schimbul unei indemnizații de neconcurență lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurență."
Referitor la îndemnizația de neconcurență, instanța reține că potrivit prevederilor art. 21 lit. c din Codul muncii, îndemnizația de neconcurență lunară nu este de natură salarială și este de cel puțin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă, sau in cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului. Respectiva prevedere legală este inserată și în actul adițional, care conține și obligația ca angajatul să informeze în scris lunar (nu mai târziu de data ridicării indemnizației lunare de la casieria angajatorului) angajatorul despre activitatea sa în cadrul locului de muncă respectiv funcția unde își desfășoară activitatea.
Actul adițional menționat prevede expres activitățile concurențiale prohibite și anume: 1. activități comerciale desfășurate direct sau prin interpuși în cadrul sau în afara orelor de program de către angajat și care sunt de aceeași natură cu activitățile comerciale desfășurate de către angajator și 2. divulgarea secretului de serviciu unor firme concurente sau altor persoane interesate, folosirea în interes propriu sau în interesul unei alte persoane a secretelor de serviciu și a informațiilor referitoare la angajator precum și orice altă activitate care aduce sau poate aduce atingere desfășurării activității angajatorului.
Respectivul act menționează și aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiție cu angajatorul, care este teritoriul țării: România, și terții în favoarea cărora se interzice prestarea activității sunt toți dealerii, subdealerii și operatorii rețelelor, /, și Romtelecom precum și firmele distribuitoare și de vânzare a telefoanelor mobile/serviciilor preplătite precum și a accesoriilor. Totodată, angajatului îi este interzis înființarea unei firme proprii cu același obiect de activitate pe care îl are firma reclamantă.
S-a inserat, printr-o clauză penală și obligația angajatului, indiferent dacă contractul de muncă cu angajatorul a încetat sau nu, prin care acesta este obligat la plata unei penalități fixe de 10.000 USD (zece mii USD), plătibilă în lei la cursul BNR din ziua plății) în favoarea angajatorului dacă prejudiciul, este stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă din care să rezulte că au fost încălcate prevederile prezentului act adițional.
Instanța a reținut că raportul de muncă a încetat la data de 24.09.2007 în temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii, prin decizia nr. 99 emisă de reclamată, decizie necontestată de reclamant. Concedierea disciplinară a fost efectuată tocmai pentru nerespectarea clauzelor de confidențialitate și de neconcurență.
Referitor la evaluarea daunelor - interese, instanța a reținut că stabilirea întinderii acestora poate fi făcută de instanța de judecată, prin acordul de voință al părților și direct prin lege.
Prin încălcarea clauzei de neconcurență, pârâtul a determinat și activarea clauzei penale sub forma unei sume fixe de bani.
Prin respectiva clauză penală părțile contractului au determinat la încheierea actului adițional întinderea daunelor pe care debitorul trebuie să le plătească în cazul nerespectării clauzei, creditorul fiind ținut să dovedească faptul neexecutării, executării defectuoase sau cu întârziere a prestației, instanța neputând diminua întinderea daunelor, potrivit prevederilor art. 1066-1072 Cod civil.
În consecință, fapta prejudiciabilă existând, pârâtul este dator să acopere penalitatea fixă cuantificată la 10.000 USD.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional prin care solicită obligarea reclamantei-pârâtă reconvențională la restituirea sumelor reținute cu titlu de garanție pe toată durata derulării raportului de muncă, obligarea reclamantei-pârâtă reconvențională la plata salariului fix și a comisionului aferent lunilor august și septembrie 2007 și obligarea la restituirea sumei de 29.700 lei reprezentând contravaloarea ratelor achitate de pârât pentru autoturismul Renault 2, instanța a reținut în primul rând că, din scriptele depuse la dosar, reiese că pârâtul a depus în " Carnetul pentru garanții gestionari " deschis la Bank suma de 1492 lei, sumă care la încetarea raportului de muncă trebuie returnată gestionarului.
Cu privire la petitul privind plata salariului fix și a comisionului aferent lunilor august și septembrie 2007, instanța a reținut că din analiza contractului individual de muncă al pârâtului, la lit. se precizează doar că salariul constă în salariul de bază brut, fără alte elemente constitutive, astfel că coroborat cu statele de plată depuse instanța a respins ca nedovedit acest petit.
Referitor la petitul privind obligarea reclamantei-pârâtă reconvențională la restituirea sumei de 29.700 lei reprezentând contravaloarea ratelor achitate de pârât pentru autoturismul Renault 2, instanța l-a respins deoarece pârâtul-reclamant reconvențional nu a dovedit că el a efectuat plata ratelor.
Având în vedere prevederile art. 1066-1072 cod civil și aspectele reținute, instanța a admis acțiunea reclamantei - SRL C-N împotriva pârâtului G, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 10000USD reprezentând prejudiciu patrimonial și a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârât în sensul că a obligat-o pe reclamanta-pârâtă reconvențională să dispună eliberarea sumei depuse de pârâtul-reclamant reconvențional cu titlu de garanție în cuantum de 1492 lei și a respins ca nedovedite restul petitelor din cererea reconvențională.
Potrivit prevederilor art. 274. pr. civ. fiind în culpă procesuală, instanța a obligat pârâtul la plata sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată și a obligat reclamanta-pârâtă reconvențională la plata cheltuielilor de judecată parțiale în cuantum de 500 lei.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Gh. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii cererii principale și admiterii integrale a cererii reconvenționale, iar în subsidiar casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea recursului, s-a invocat inconsecvența reclamantului și a primei instanțe în calificarea obiectului acțiunii, reținându-se că suma pretinsă reprezintă atât un prejudiciu, cât și o penalitate.
S-a susținut că hotărârea atacată nu este motivată deoarece redă cuprinsul actului adițional cuprinzând clauza de confidențialitate, cât și clauza de neconcurență, precum și dispozițiile art.21 lit. c Codul muncii, fără însă a se indica motivele pentru care s-a apreciat că acțiunea este întemeiată.
Se contestă de recurent, în raport de probatoriul administrat, existența unui prejudiciu, afirmându-se că relațiile contractuale dintre SRL și reclamantă i-au adus beneficii acesteia din urmă.
Susține că neînregistrarea actului adițional la. C îl lipsește de valabilitate, precum și că înființarea SRL a avut loc la data de 10.10.2006, anterior semnării clauzei de confidențialitate (11.10.2006), pârâtul afirmând că a încunoștințat verbal reclamanta de existența societății.
În privința cererii reconvenționale, pârâtul arătat că plata de către el a sumei de 29700 lei reprezentând contravaloarea ratelor achitate pentru autoturismul, rezultă din scadențarul care nu a fost depus la dosar.
De asemenea, statele de plată depuse nu fac dovada achitării drepturilor salariale aferente lunilor august și septembrie 2006, precum și a comisionului, fiind listat în luna mai 2008.
Tot astfel, adresa nr.2625/09.03.2008 emisă de BRD C atestă plata drepturilor salariale în baza convenției încheiate între BRD C și EURO 2000, care nu este angajatorul reclamantului.
În fine, s-a arătat că deși s-a reținut că salariul de bază brut nu cuprinde alte elemente constitutive, nu s-a explicat de ce salariul achitat 1528 lei pentru 176 de ore este mai mare decât cel de 400 lei lunar, menționat în contract, ceea ce atestă existența unor comisioane.
Reclamanta SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește cererea principală, Curtea consideră că diferențele semantice dintre noțiunile de "prejudiciu" și "penalitate" nu reprezintă un argument pertinent în speță, având în vedere că prin acțiunea introductivă reclamanta a stabilit în mod clar obiectul judecății, acesta fiind plata prejudiciului de 10.000 USD cauzat prin nerespectarea clauzei de neconcurență, asupra căruia prima instanță s-a pronunțat fără a se putea acredita ideea pronunțării extrapetita.
În acest context, Curtea observă că hotărârea atacată cuprinde aspectele de fapt și de drept care au determinat adoptarea soluției, reflectând prin considerentele reținute existența acordului detaliat de voință privind clauza de neconcurență, sancțiunea ce intervine în cazul nerespectării sale, precum și conformitatea acestui act juridic cu dispozițiile legale în materie, ceea ce infimă criticile recurentului referitoare la nemotivarea hotărârii, care este conformă exigențelor art.261 alin.1 pct.5 pr.civ.
Afirmația recurentului conform căreia raporturile contractuale dintre societatea a cărui asociat este și reclamantă i-au adus beneficii acesteia din urmă, nu numai că nu este dovedită, dar nici nu poate fi luată în considerare în raport de dispozițiile art.1066, 1072 Cod civil, care exonerează instanța de judecată, conform acordului de voință al părților, să cerceteze aspectele legate de existența sau inexistența pierderilor sau beneficiilor rezultate prin nerespectarea clauzei penale.
De asemenea, neînregistrarea actului adițional la C nu atrage nulitatea sa, având în vedere pe de o parte că art.16 Codul muncii recunoaște valabilitatea contractului de muncă neîncheiat în forma scrisă și așadar imposibil de înregistrat la C, iar pe de altă parte pe lipsa vreunui temei legal în sprijinul afirmației recurentului.
În același sens, Curtea observă că SRL s-a înființat la data de 10.10.2006 (93-96 fond), dar că actul adițional s-a încheiat, contrar afirmațiilor ambelor părți la data de 30.09.2006 (6 raportat la 4 fond), ceea ce semnifică înființarea de către pârât a unei societăți concurente după încheierea actului adițional și prin urmare încălcarea clauzei de neconcurență.
De asemenea, afirmația încunoștiințării verbale a reclamantei despre existența societății pârâtului nu a fost dovedită în condițiile dreptului comun, neavând efecte asupra clauzei de neconcurență.
În privința cererii reconvenționale, Curtea constată că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că plata ratelor pentru autoturismul Renault s-a efectuat de către pârât, acest aspect neputând fi prezumat pe baza împrejurării că au fost plătite 27 de rate până la data încetării contractului individual de muncă al pârâtului, neîncadrându-se în ipoteza art.1138 Cod civil.
De asemenea, în temeiul mijloacelor de probă stabilite limitativ de art.163 Codul muncii (state de plată și documente justificative), care s-au depus la dosar, pârâtul nu poate obține recunoașterea altor drepturi salariale decât cele care rezultă din contractul individual de muncă, respectiv 400 lei lunar care i s-au achitat.
În fine, adresa nr.2625/09.03.2008, invocată de pârât, cuprinzând o eroare materială cu privire la denumirea angajatorului a fost rectificată de BRD C prin adresa nr.10464/05.11.2002 (22), care atestă plata drepturilor salariale către pârât ale cărui pretenții sub acest aspect sunt astfel infirmate.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtului, care va fi obligat în baza art.274 pr.civ. la plata către intimată a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată (onorariu de avocat-fila 16).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtulGîmpotriva sentinței civile nr. 2112 din 07.11.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - -
GREFIER
Red./
2 ex./16.03.2008
Președinte:Dana Cristina GârbovanJudecători:Dana Cristina Gârbovan, Laura Dima, Sergiu
