Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 649/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 649
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de -. SRL V împotriva sentinței civile nr. 131 din 22.01.2009 a Tribunalului Vaslui, intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen de judecată, reprezentantul recurentei nu a semnat cererea de recurs, mențiune cu care a fost citat.
Instanța,verificând actele și lucrările dosarului, văzând că cererea de recurs este nesemnată, reprezentantul recurentei neîndeplinind dispoziția instanței cu care a fost citat, rămâne în pronunțare pe excepția nulității recursului in raport de prevederile art. 302 ind.1(1) lit.d din pr.civ.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 1042/89 din data de 22 aprilie 2008,societatea - "" SRL a solicitat în contradictoriu cu antrenarea răspunderii patrimoniale a acestuia și obligarea pârâtului la plata sumei 5000 Euro și a cheltuielilor de judecată.
Arată societatea reclamantă că pârâtul a fost angajat al societății pe postul de conducător auto. Odata cu inceperea raporturilor de munca, a luat în primire un autovehicul, angajându-se printr-un act adițional la contractul individual de muncă ca în situația în care la încetarea contractului individual de muncă nu va preda autovehicul luat în primire cu actele și accesoriile să achite societății suma de 5000 Euro.
Din data de 29 octombrie 2007, pârâtul nu s-a mai prezentat la locul de muncă și nu a predat autovehiculul din dotare, motiv pentru care i-a fost desfăcut disciplinar contractul individual de muncă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 270 și art. 283 din Codul Muncii.
La dosarul de fond s-au depus înscrisuri si s-au administrat probele cu martori și interogatoriu.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii întrucât actul adițional nu este semnat de notarul public și angajații erau exploatați de către patron, nu erau salarizați corespunzător și nici nu a înțeles ceea ce a semnat în actul adițional la contractul individual de muncă. De asemenea, nu i-a fost restituita cartea de muncă.
Instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele:
Pârâtul a fost angajat al societății ca șofer, începând cu data de 01.01.2007. Pe data de 11.01.2007 se semnează actul adițional nr. 2/11.01.2007 la contractul individual de muncă legalizat sub nr. 552/18.01.2007 (filele 7, 8 din dosar).
Prin acest act se specifică faptul că salariatul va lua în primire autovehiculul ce i-a fost încredințat, respectiv autovehiculul înmatriculat în circulație sub nr. VS-056- și semiremorca -, iar în cazul în care în termen de minim 3 ani angajatul nu va respecta obligația de a nu abandona respectivul autovehicul și mărfurile transportate, să achite angajatorului suma de 5000 Euro cu titlu de daune interese.
Prin procesul verbal 475/10.08.2007, ia în primire autovehiculul înmatriculat în circulație sub numărul - și semiremorca -.
Pe data de 05.11.2007, respectiv 09.11.2007 societatea emite două adrese prin care îl somează pe pârât a se prezenta la societate pentru rezolvarea inventarului autovehiculului încredințat.
Prin actul adițional nr. 2/11.01.2007 s-a stabilit o clauză penală în favoarea societății pentru cazul în care pârâtul nu își îndeplinește atribuțiile de serviciu cu privire la autovehiculul înmatriculat în circulație sub nr. VS-056-, cu seria - și semiremorca -.
Pe de altă parte, autovehiculul încredințat pârâtului (fila 11) este C înmatriculat în circulație sub nr. - și semiremorca înmatriculată sub nr. -. Nici seriile de identificare nu corespund cu cele din actul adițional la contractul individual de muncă, astfel încât nu se poate presupune că autovehiculele au fost înmatriculate sub alt număr.
Întrucât clauza penală asumată prin actul adițional nr. 2 se referă strict la nerespectarea obligațiilor privind autovehiculul VS-056-, iar pârâtului i-a fost predat alt autovehicul, instanța apreciază ca nefondate pretențiile având ca temei această clauză penală.
Nu au fost făcute probe asupra prejudiciului efectiv suferit de către reclamantă ca urmare a pretinsei abandonări a autovehiculului - și a semiremorcii - în vederea antrenării răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea ca nefondată.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, instanța a admis în parte cererea și a obligat reclamanta la plata sumei de 500 lei cu titlu de onorariu de avocat.
Față de complexitatea cauzei și de munca efectiv depusă de avocat în cauză - formularea unei întâmpinări care reia practic susținerile părții și formularea unui interogatoriu, instanța de fond a diminuat, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, onorariul acestuia la 500 lei.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta - "" SRL prin aparator, considerand-o nelegala si netemeiunica si sustinand, in esenta, ca prima instanta a apreciat gresit probatoriul administrat in cauza, rezumandu-se doar la continutul actului aditional nr.2/11.01.2007. Clauza penala, sustine recurenta, reprezinta o sanctiune pentru nerespectarea contractului si nu un temei pentru repararea prejudiciului, prejudiciu care consta in cauza in imposibilitatea societatii de a-si executa obligatiile de transport din culpa paratului.
Verificand prioritar indeplinirea conditiilor de forma prevazute de art.302 ind.1 pr.civ pentru cererea de recurs, Curtea constata urmatoarele:
Recursul reclamantei - "" SRL a fost formulat de avocat, acesta aplicand pe cererea respectiva doar ștampila cabinetului individual, fara aoc ertifica prin semnatura. Conform disp.art.67(1) pr.civ. partile isi pot exercita drepturile procedurale personal sau prin mandatar iar potrivit disp.art.68 (1) in cazul cand procura este data unui avocat, semnatura va fi certificata potrivit Legii 51/1995.
La termenul de judecata din 17.04.2009 Curtea a invocat din oficiu exceptia de nulitate a cererii de recurs, in raport de disp.art.302 ind.1 (1) lit.d pr.civ, partile fiind legal citate pentru astazi cu aceasta mentiune.Cum recurenta nu s-a prezentat in instanta pentru a complini lipsa semnaturii nici prin reprezentantul legal si nici prin aparator, se va constata nulitatea cererii de recurs si se va mentine sentinta Tribunalului Vaslui.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constata nula cererea de recurs formulata de reclamanta - "" SRL impotriva sentintei civile nr.131 din 22.01.2009 pronuntata de Tribunalul Vaslui, sentinta pe care o mentine.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
2 ex.-30.06.2009-
Tribunalul Vaslui:;
.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
