Obligația de a face. Decizia 651/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 651
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
recurentul împotriva sentinței civile nr. 220 din 11 II 2009 Tribunalului Iași
intimată fiind INDUSTRIE.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimată, lipsă recurentul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată, recurentul a depus la dosar, prin registratura instanței, precizări cu privire la excepția de tardivitate a recursului cu care a fost citat.
Avocat depune împuternicire avocațială și precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța revine asupra excepției de tardivitate a recursului dat fiind și precizările depuse de recurent la dosar. Se constată că recursul este declarat împotriva sentinței civile nr. 220 din 11 02 2009, și nu împotriva sentinței civile nr. 1431 din 1 X 2008, este în termen și motivat.
Se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul în recurs apărătoarei intimatei.
Avocat solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței ca temeinică și legală. Apreciază că primul motiv de recurs prin care s-a criticat soluția primei instanțe este tardiv formulat.
În ce privește al doilea motiv de recurs solicită respingerea acestuia, în mod corect a respins prima instanță cererea privind restituirea sumei de 9261 RON achitată de recurent cu titlu de contravaloare a cursului de formare profesională.Este o plată datorată în acord cu prevederile actului adițional nr.231/2008 reprezentând contravaloarea cursului de formare profesională internă. Depune concluzii scrise, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Iași reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC Industrie SA I, solicitând anularea actului adițional nr.231/4.03.2008 pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor de către angajator și să fie obligată și la returnarea sumei în cuantum de 9261 RON, reprezentând suma pretinsă de intimată ca și contravaloare a cursului de formare profesională și cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.1431/1.10.2008 Tribunalul Iașia admis excepția tardivității invocată de pârâtă și, în consecință, a respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC Industrie" SA I privind constatarea nulității actului adițional nr.231/4.03.2008 ca fiind tardiv formulată și a disjuns și suspendat judecarea cererilor privind returnarea sumei de 9261 lei și plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul, prin cererea înregistrată la nr.5299 la data de 3 decembrie 2008, a solicitat repunerea cauzei pe rol pentru soluționarea și a capătului de cerere privind obligarea pârâtei SC SA I la restituirea sumei de 9261 ron, precizând că împotriva sentinței civile nr.1431/2008 nu a formulat recurs.
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri solicită de pârâtă și interogatorii pentru ambele părți.
Prin sentința civilă nr.220 din 11.02.2009 Tribunalul Iași respinge cererile privind returnarea sumei de 9261 lei și plata cheltuielilor de judecată formulate de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC INDUSTRIE SA.
Pentru a pronunța această soluție instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei, în baza contractului individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată. La acest contract de muncă a intervenit actul adițional nr.231/4.03.2008 privind clauza de formare profesională.
Mai reține instanța că reclamantul prin cererea înregistrată la data de 27.06.2008 (fila 33 dosar) și-a dat demisia, pârâta dispunând prin decizia nr.154/27.06.2008 încetarea contractului individual de muncă conform art.79 al.1 din Codul muncii.
Prin actul adițional nr. 231/04.03.2008 încheiat între reclamant și parata, părțile au convenit valoarea cursului de formare profesională, obligațiile cursantului, precum și drepturile angajatorului. Cum reclamantul a avut inițiativa încetării contractului individual de muncă înainte de a se fi împlinit 3 ani de la data absolvirii cursului de formare profesională ( 02.06.2008), acesta trebuie să restituie contravaloarea programului de formare profesională, proporțional cu perioada nelucrată potrivit art. 4.3.4 din respectivul act adițional, în suma de 9261 lei. Prin urmare, plata voluntară făcută în acest sens de reclamant la data de 27.06.2008 este o plată datorată, și reclamantul nu este îndreptățit la restituirea ei.
Apărările reclamantului referitoare la faptul că respectivul curs nu a corespuns așteptărilor sale din punct de vedere cantitativ și calitativ nu au fost reținute de instanță deoarece reclamantul a urmat cursul respectiv, ce s-a finalizat prin obținerea unei diplome de absolvire.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs de reclamantul considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurentul că în mod greșit instanța a respins cererea privind constatarea nulității actului adițional nr.231/04.03.2008 ca fiind tardiv formulată, soluția fiind în contradicție cu dispozițiile art.283 lit.d din Codul mucii, art.73 lit.b din Legea 168/1999 și decizia Curții Constituționale nr.378/2004.
Motivează recurentul că în mod greșit reține instanța că a achitat benevol suma de 9261, acceptarea demisiei fiind condiționată de către angajator de plata acestei sume.
De asemenea, susține că în mod greșit s-a reținut că plata sumei este datorată, prin aceasta angajatorul beneficiind de o îmbogățire fără just temei.
de formare profesională a fost inițiat și organizat de angajator, fără scoaterea din activitate, astfel că nu se poate reține că a cauzat vreun prejudiciu angajatorului. Activitatea formatorului nu a fost întrerupă zilnic pentru pregătirea reclamantului, acesta își realiza întotdeauna activitatea sa profesională. Mai exact, formatorul care era șeful unui compartiment - director de proiect, nu făcea nimic altceva decât să îi dea un manual din care să lectureze, timp în care își realiza sarcinile de serviciu, conform atribuțiilor pe care le avea.
Mai motivează recurentul că instanța nu a ținut cont de dispozițiile art.84(1) lit.e din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, coroborat cu dispozițiile legii 130/1996, art.241 lit.d din Codul muncii și art. 3 din Contractul colectiv.
Mai motivează recurentul că în mod greșit a reținut instanța că reclamantul a urmat cursul respectiv ce s-a finalizat prin obținerea unei diplome de absolvire. Nu s-a realizat întocmi contractul de adaptare profesională, cursul fiind ținut doar în mod formal, fiindu-i încălcat și dreptul său de la informare prevăzut de art.17 din Codul muncii.
Intimata Industrie, prin reprezentant legal, formulează întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Intimata arată că prin sentința civilă nr.1431/1.10.2008 Tribunalul Iașia admis excepția tardivității invocată de pârâtă și, în consecință, a respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC Industrie" SA I privind constatarea nulității actului adițional nr.231/4.03.2008 ca fiind tardiv formulată. Prin urmare orice discuții pe actului adițional nu pot fi primite, acesta este perfect valabil, își produce efectele cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din clauzele sale, inclusiv în ceea ce privește sumele de achitat de către angajatul care a urmat cursul de formare profesională și a avut inițiativa demisiei anterior expirării perioadei convenite.
Mai arată intimata că plata sumei de 9261 lei a fost făcută în baza actului adițional, confirmat ca valabil prin hotărâre judecătorească.
Mai arată că recurentul a avut calitatea de salariat începând cu data de 04.03.2008 și până la data de 27.06.2008, dată la care contractul de muncă a încetat, prin demisie, în conformitate cu dispozițiile art.79 al.1 din Codul muncii. În baza actului adițional nr.231/2008 salariatul a urmat un curs de formare profesională internă privind utilizarea programului, cu scoaterea din producție pentru o perioadă de 2,5 ore zilnic, timp de 61 de zile. Acesta a fost de acord să restituie contravaloarea cursului de formare profesional internă, în ipoteza în care ar fi trebuit să denunțe unilateral contractul individual de muncă într-o perioadă mai scurtă de 3 ani de la data absolvirii cursului. Anterior începerii cursului a semnat de luare la cunoștință în ceea ce privește tematica de instruire internă la care urma să participe. De asemenea, pe întreaga durată de desfășurare a cursului, salariatului a semnat zilnic programul zilnic de instruire internă la care participa, confirmând astfel efectuarea cursului. Prin urmare, plata voluntară făcută de către reclamant la dat de 27.06.2008 este o plată datorată. Nu i-a fost condiționată demisia de plata sumei de 9261 lei.
Mai arată intimat că a dovedit pe deplin realitatea costurilor implicate de curs, inclusiv reducerea sumei u contravaloarea zilelor lucrate după absolvire. Obiectul actului adițional a fost realizat, atât în ceea ce privește obligația de a asigura instruirea salariatului în acord cu necesitățile proprii cât și în ceea ce privește obligația salariatului de a achita contravaloarea cursului proporțional cu perioada nelucrată în interesul societății.
Intimata Industrie, prin reprezentant legal, a depus la dosar și concluzii scrise.
În recurs intimata a depus la dosar înscrisuri.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs formulate, apărările intimatei și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1431/1.10.2008 irevocabilă prin nerecurare, Tribunalul Iașia respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC Industrie" SA I privind constatarea nulității actului adițional nr.231/4.03.2008 ca fiind tardiv formulată. În atare situație criticile aduse acestei sentințe în dosarul pendinte nu pot fi primite, verificarea legalității actului adițional intrând în puterea lucrului judecat.
Curtea constată întemeiate criticile aduse de recurent modului de aplicare a dispozițiilor art.195 muncii, cu referire la dispozițiile art.84(1) lit.e din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, coroborat cu dispozițiile legii 130/1996, art.241 lit.d din Codul muncii și art. 3 din Contractul colectiv, la situația factuală prezentată de părți.
Între reclamantul și Industrie s-au desfășurat raporturi juridice de muncă în intervalul 04.03.2008 - 27.06.2008, dată la care contractul de muncă înregistrat la ITM sub nr.-/25.03.2008, a încetat, prin demisie, în conformitate cu dispozițiile art.79 al.1 din Codul muncii. Contractul de muncă a fost succedat de actul adițional de formare profesională nr.231/04.03.2009, prin care părțile au convenit valoarea cursului de formare profesională, obligațiile cursantului, precum și drepturile angajatorului.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.2 cursul de formare profesională a fost inițiat și organizat de angajator, pe o perioadă de 61 de zile, cu scoaterea din activitate pentru 2,5 ore din durata zilnică a timpului normal de lucru. Costurile aferente participării sunt în sarcina angajatorului conform art.4. În cazul în care reclamantul are inițiativa încetării contractului individual de muncă înainte de a se fi împlinit 3 ani de la data absolvirii cursului de formare profesională acesta trebuie să restituie contravaloarea programului de formare profesională, proporțional cu perioada nelucrată potrivit art. 4.3.4 din respectivul act adițional.
Actul adițional a fost încheiat, conform art.7 în temeiul dispozițiilor Codului muncii, a Contractului colectiv de muncă, ale regulamentului intern.
Dispozițiile art. 195 din Codul muncii prevăd îndatoririle salariaților care au beneficiat de un curs sau de un stagiu de formare profesională cu durată mai mare de 60 de zile, în condițiile în care toate cheltuielile ocazionate de pregătirea profesională au fost suportate de către angajator. Potrivit art. 193 din Codul muncii, toate aceste îndatoriri trebuie să fie prevăzute într-un act adițional la contractul individual de muncă, asupra căruia părțile au convenit de comun acord.
art.195 din Codul muncii combinat cu art.194 al.2 lit.b și al.3 din Codul muncii stabilesc condițiile de participare a angajaților la stagiile de pregătire profesională inițiate de angajator, în cadrul cărora se interzice angajatului care a beneficiat de un curs sau de un stagiu de pregătire profesională, cu scoaterea din activitate pentru o perioadă mai mare de 25% din durata zilnică a timpului normal de lucru sau scoaterea integrală din activitate, să aibă inițiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puțin 3 ani.
Această normă prohibitivă nu este însă una absolută, ci se coroborează cu prevederile alin.(3) al aceluiași articol, care instituie sancțiunea pentru nerespectarea interdicției sus-menționate, și anume suportarea de către angajat a tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adițional la contractul individual de muncă.
Prin art.84 (1) lit.e din Contractul colectiv de munca unic nr.2.895 din 29 decembrie 2006, la nivel național pe anii 2007-2010 salariații care au încheiat acte adiționale la contractul individual de munca și au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile, cu scoaterea integrala din activitate, dacă părăsesc unitatea din motive imputabile lor înainte de împlinirea unui termen de 3 ani de la data absolvirii cursurilor, sunt obligați sa suporte cheltuielile ocazionate de aceasta, cu excepția cazurilor prevăzute de art. 81, alin. 3, proporțional cu perioada nelucrata din perioada stabilită conform actului adițional la contractul individual de muncă.
Curtea notează că, prin raportare la dispozițiile art.241 Codul muncii, art.10 din Legea 130/1996, contractul colectiv de muncă se impune prin conținutul său, părților contractului individual. El guvernează aceste contracte ca o lege, impunând drepturi pentru angajator și creând drepturi pentru salariați, la care aceștia nu ar putea renunța, conform art.38 din Codul muncii.
În această circumstanță, dispozițiile art. 84 (1) lit.e din Contractul colectiv de munca unic nr.2.895 din 29 decembrie 2006, la nivel național pe anii 2007-2010 se impun față de dispozițiile art. 195 combinat cu art.194 al.2 lit.b și al.3 din Codul muncii.
Cu alte cuvinte, obligația salariatului de a suporta contravaloarea cheltuielilor ocazionate de formarea sa profesională, în condițiile în care părăsește unitatea din motive imputabile lui înainte de împlinirea unui termen de 3 ani de la data absolvirii cursurilor, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adițional la contractul individual de muncă, devine activă numai în condițiile în care stagiul de formare s-a realizat pe o perioadă mai mare de 60 de zile, cu scoaterea integrală din activitate.
Or, în cauză, formarea profesională a recurentului-reclamant, finalizată prin fișa internă de evaluare potrivit cu proceurile (filele 57-58 fond), s-a realizat în cadrul a 61 de zile conform tematicii de instruire internă (filele 30-32 fond) cu scoaterea din activitate câte 2.5 ore zilnic, ceea ce înseamnă mai mult de 25% din durata zilnică a timpului normal de lucru.
În aceste condiții, reclamantul nu poate fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor de formare profesională, întrucât ar echivala cu o nesocotire a dispozițiilor art.38 din Codul muncii. Pe aceeași idee, plata benevolă a sumei de 9261 lei, reprezentând contravaloarea cursului de formare profesională apare ca o plată nedatorată și prin urmare, angajatorul este ținut la restituire.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ, combinat cu art.304 pct.9 pr.civ. va admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 220 din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o va modifica în tot și va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 9261 lei.
Cum pârâta se află în culpă procesuală, în sensul art.274 pr.civ va fi obligată să plătească reclamantului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată pentru fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 220 din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în tot.
Admite cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Industrie
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 9261 lei.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată pentru fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 05.06.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red/Tehnored - -
2 ex, 23.06.2009
Tribunalul Iași:
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
