Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 67/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.67
Ședința publică de la 20 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta Regia Autonomă de Transport Public P, cu sediul în P,-, județ P, în contradictoriu cu intimatul-pârât, domiciliat în comuna Mari, sat, nr.214, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta-reclamantă, prin motivele de recurs, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-, reclamanta Pac hemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 38,98 lei reprezentând c/val a 10 motorină pe luna septembrie 2007 și la dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a debitului.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâtul a efectua transport de călători cu autobuzul marca și în luna septembrie 2007 a depășit consumul de combustibil normat cu 10 litri.
Se susține că pârâtul avea obligația să exploateze autovehiculul în mod corespunzător, să înlăture defecțiunile apărute la timp, să evite deplasările în gol, să ceară conducerii să efectueze reparațiile necesare pentru înlăturarea defecțiunilor care duc la depășirea consumului normat, pe care nu a îndeplinit-o, cauzând angajatorului un prejudiciu în sumă de 38,98 lei.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr. 2555 din 10 octombrie 2008 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
În motivarea hotărârii instanța de fond a reținut că din probele administrate in cauza, a rezultat ca paratul, in calitate de salariat al reclamantei, indeplinind functia de conducator auto a efectuat in luna septembrie 2007 transport de calatori cu autobuzul pe care îl are in primire, inregistrand o depasire a consumului normat de 10 motorina la 100 km parcursi, in valoare totala de 38,98 lei, ceea ce inseamna ca paratul nu a savarsit din vina sa, constand in neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor de serviciu vreo fapta ilicita si producerea unei pagube in daune reclamantei. Din nicio proba administrata in cauza nu a reiesit ca paratul nu si-ar fi indeplinit sau si-ar fi indeplinit necorespunzator atributiile sale de serviciu, iar depasirea consumului normat de motorina ar fi fost cauzata efectiv de catre parat.
Faptul ca autobuzul primit de catre parat a inregistrat in luna septembrie 2007 o depasire a consumului normat nu inseamna in mod automat ca paratul este vinovat de producerea pagubei intrucat pe de o parte sarcina probei revine reclamantei de a face dovada culpei paratului in utilizarea autobuzului si deci in depasirea consumului normat, iar pe de alta parte, nu exista niciun act care sa ateste ca depasirea consumului normat s-ar fi datorat paratului, ci dimpotriva, au existat defectiuni la autobuz care au determinat depasirea acestui consum.
Apararile reclamantei ca paratul are obligatia sa exploateze autovehiculul conform instructiunilor, sa urmareasca si sa se incadreze in consumul normat, evitand plecarile de pe loc cu acceleratii bruste si alte manevre si sa sesizeze in scris conducerea pentru remedierea defectiunilor au fost considerate ca nefondate atat timp cat nu exista nicio dovada care sa ateste ca depasirea consumului normat se datoreaza neindeplinirii atributiilor de serviciu de catre parat si nerespectarii Normelor tehnice de folosire a autovehiculului, mai ales ca reclamanta are obligatia sa asigure repararea tuturor defectiunilor inregistrate la autobuze si nicidecum paratul.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține, în esență că, în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea, întrucât a dovedit că pârâtul a depășit consumul normat de combustibil al autovehiculului pe care îl avea în dotare, paguba fiind produsă din culpa acestuia, care nu a respectat Ordinul 14/1982 și celelalte obligații de serviciu, fiind și gestionarul de fapt al combustibilului pe toată durata efectuării curselor.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Curtea, analizând actele dosarului și sentința criticată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente în cauză, precum și ale art.3041Cod pr.civilă, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.270 (1) Codul muncii, salariații răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
În conflictele de muncă, sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, conform art.287 Codul muncii.
Din actele anexă la acțiunea introductivă, rezultă că în nota explicativă dată la cererea reclamantei, intimatul-pârât a justificat cauzele care au dus la depășirea consumului de motorină, iar nota de constatare care a stat la baza acțiunii nu este semnată de salariat, așa încât nu-i este opozabilă.
Determinarea consumului normat de motorină, în anumite condiții de drum, nu concordă cu realitatea, transportul de călători realizându-se în cu totul alte împrejurări decât cele inițiale și este evident că se înregistrează depășiri, însă nu din culpa pârâtului.
Prevederile art.270 (2) Codul muncii arată că salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră, de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Condițiile concrete în care s-a desfășurat transportul de călători în luna septembrie 2007 se încadrează în cauzele exoneratoare de răspundere patrimonială la care se referă art.270 (2) Codul muncii, situație corect reținută de instanța de fond, care a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Așa fiind, recursul se dovedește nefondat și curtea îl va respinge în baza art.312 (1) Cod pr.civilă, nefiind incident motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă indicat de recurentă în criticile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Regia Autonomă de Transport Public P, cu sediul în P,-, județ P, în contradictoriu cu intimatul-pârât, domiciliat în comuna Mari, sat, nr.214, județ P, împotriva sentinței civile nr. 2555 din 10 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 ianuarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
- - --- - -- -
Grefier
Red.
2 ex./05.02.2009
dosar fond - -- Tribunalul Prahova
jud. fond - -
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
