Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 68/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.68
Ședința publică de la 20 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta Regia Autonomă de Transport Public P, cu sediul în P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.2557 din 10.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât, domiciliat în P,-,.37 C,.B,.21, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta-reclamantă, prin motivele de recurs, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de reclamanta Regia Autonomă de Transport Public P, împotriva sentinței civile nr.2557 din data de 10 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, constată următoarele:
Reclamanta Regia Autonomă de Transport Public Pac hemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtul la plata sumei de 63,20 lei, reprezentând c/val cantității de 17 litri motorină în luna august 2007, precum și la plata dobânzii legale calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul este salariatul său, în funcția de conducător auto, iar acesta a efectuat transport de călători cu autobuzul marca, pe care îl are în primire și conform cărții tehnice și normativului de consum avea stabilit și aprobat un consum de 36 l/100 km parcurși, astfel că în luna august 2007 parcurs 207 km având un consum normat de 91 litri motorină, însă în realitate a consumat 108 litri motorină, depășind cantitatea aprobată cu 17 motorină în valoare de 63,20 lei.
A mai susținut reclamanta că potrivit art.39 alin.2 lit.c din Codul muncii coroborat cu art.4.1. pct.15 din Regulamentul Intern și cu prevederile Ordinului Ministrului Transporturilor și nr.14/1982, conducătorul auto are obligația să exploateze autovehiculul conform instrucțiunilor, să urmărească și să se încadreze în consumul normat, înlăturând defecțiunile și timpi de mers în gol, iar când constată mărirea consumului, trebuie să ceară în scris conducerii autobazei să repare autovehiculul și să-i stabilească consumul normat. S-a mai arătat că pârâtul nu cerut în scris înlăturarea defecțiunilor și efectuarea probei de consum, fiind vinovat de neîndeplinirea obligațiilor de serviciu, motiv pentru care a fost formulată acțiunea de față.
În drept, au fost invocate disp. art.270, 271, 273 Codul muncii și art.942 și urm. Cod civil.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Pe baza probelor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.2557 din 10 octombrie 2008 Tribunalul Prahovaa respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că din probele administrate nu rezultă că pârâtul se face vinovat de depășirea consumului de carburanți și că a produs reclamantei un prejudiciu datorat unor fapte culpabile săvârșite de acesta în legătură cu munca sa.
S-a mai reținut că pentru determinarea consumului de carburanți reclamanta efectuează proba în afara localității, unde este menținută o viteză medie constantă, or proba trebuie efectuată pe traseul pe care autovehiculul este utilizat, întrucât consumul de combustibil crește în funcție de capacitatea de transport și aglomerația din trafic.
Așa fiind, s-a concluzionat că atâta timp cât pârâtul nu se face vinovat de producerea prejudiciului, nu poate fi angajată răspunderea sa patrimonială potrivit art.270 din Codul muncii, acțiunea fiind respinsă în consecință ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței primei instanțe, reclamanta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală, invocând disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Susține recurenta că în mod greșit a reținut prima instanță că șoferul nu are obligația de a sesiza în scris conducerea unității despre eventualele defecțiuni ale autobuzului, aceasta nefiind prevăzută în fișa postului, în condițiile în care potrivit pct.4.8 și următoarele din fișa atribuțiilor de serviciu, șoferul sesizează revizorul tehnic despre defecțiunile constatate, participă la efectuarea reparației și semnează recepția lucrării efectuate și comanda de reparații, iar potrivit pct.4.12.1, acesta trebuie să realizeze o conducere economică și defensivă.
Totodată, se arată că potrivit art.4.2 pct.15 din Regulamentul Intern, șoferul trebuie să respecte consumurile normate de materii prime, materiale, combustibil, prin luarea tuturor măsurilor necesare pentru evitarea risipei de orice fel și înlăturarea oricărei neglijențe în administrarea bunurilor, aspecte întărite și de prevederile Ordinului nr.14/1982, care la pct.2.1 referitor la " șoferului", stabilește că acesta sesizează verbal și scris pe foaia de parcurs șeful autocoloanei asupra eventualelor depășiri constatate cu prilejul efectuării alimentărilor.
Se mai susține că prin Ordinul nr.14/1982, la Capitolul 3 pct.3.1.2. se explică modalitatea în care se efectuează proba de consum, condițiile și sectoarele de drum pe care se pot efectua aceste măsurători.
Concluzionează recurenta că, întrucât șoferul efectuează alimentările zilnice de combustibil la autobuzul din dotare, fiind gestionarul de fapt al combustibilului pe toată durata efectuării curselor, acesta este răspunzător pentru gestionarea și încadrarea în consumul normat de combustibil, având obligația să sesizeze în scris depășirile de motorină ce apar în cursele efectuate.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cerându-se judecarea cauzei în lipsă.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În conformitate cu disp.art.270 alin.1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, iar potrivit alin.2 al art.270, salariații nu răspuns de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Cu probele administrate în cauză, reclamanta nu a făcut dovada neîndeplinirii de către pârât a atribuțiilor ce-i reveneau, cu consecința producerii prejudiciului solicitat a fi reparat pe calea prezentei acțiuni, sarcina probei revenind reclamantei în temeiul art.287 din Codul muncii.
Intimatul-pârât a refuzat semnarea angajamentului de plată solicitat de recurenta-reclamantă pentru plata contravalorii cantității de 17 motorină în sumă de 63,20 lei în luna august 2007.
La dosarul cauzei nu s-a depus nici o dovadă din partea recurentei privind o eventuală verificare a consumului mediu de combustibil la autobuzul condus de pârât, iar recurenta nu a probat care era gradul de uzură al acestui autobuz, starea de funcționare.
În plus, chiar și modul de stabilire a consumului normat, în raport de Ordinul Ministerului Transporturilor și nr.14/1982, la ale cărui prevederi a făcut trimitere recurenta, este neconcludent, câtă vreme, în mod curent, autobuzele circulă încărcate cu pasageri și nu goale, în condiții de trafic intens, care există în prezent în mediul și care impun dese opriri, mai ales în orele de vârf, crescând și consumul de carburanți.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul reclamantei ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incident motivul de modificare a sentinței prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, indicat de recurentă în motivarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT PU- cu sediul în P,-, județul P, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr.2557 din data de 10 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât, domiciliat în P,-,.4..B,.21, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
- - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
AB/DV
2 ex./10.02.2009
Trib.P nr-
-
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
