Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 84/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- asigurări sociale
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 84
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Bârsescu Nicolae
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta - - B, cu sediul în Calea Națională, nr. 14, județul B, împotriva sentinței nr. 1295 din 1 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, au răspuns consilier juridic pentru unitatea recurentă și pârâta intimată, lipsă fiind.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând că nu sunt chestiuni prealabile, recursul fiind în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta recurentei, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât prima instanță nu a avut în vedere punctul de vedere al recurentei în ce privește expertiza, precizând că deși nu au fost de acord cu concluziile expertizei și au solicitat să depună obiecțiuni, această cerere nu le-a fost admisă.
Pârâtele intimate prezente în instanță, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței, ca fiind legală și temeinică.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Potrivit cererii de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Botoșani la data de 12.07.2007, - - Bac hemat în judecată un număr de 46 pârâte, solicitând obligarea acestora la plata sumei totale de 160.751,54 lei reprezentând lipsă în gestiune și mărfuri degradate.
S-a arătat în motivele acțiunii că pârâtele în calitate de gestionare la această societate au refuzat să presteze această activitate, după data de 9.01.2007 când s-a schimbat conducerea societății. Urmare a unor proteste ale pârâtelor magazinele au rămas închise timp de mai multe luni iar marfa perisabilă aflată în interior s-a degradat.
Cum culpa pentru acest prejudiciu revine pârâtelor acestea la rândul lor au și obligația de al recupera.
Având în vedere că au existat mai multe unități de gestiune în cadrul acestei societăți, instanța a dispus disjungerea cauzei, pentru ca situația gestiunilor de la fiecare din unități să fie analizată separat.
După individualizarea acestei cauze, reclamanta - - B, a precizat la termenul din 6.02.2008, că lipsa în gestiune imputată gestionarelor, ce și-au desfășurat activitatea la Unitatea nr. 13 din, a fost de 4900,63 lei, iar prejudiciul cauzat prin degradarea unor mărfuri, a fost de 3100,16 lei rezultând astfel un prejudiciu total de 8017, 01 lei.
În atare condiții ca pârâte au fost chemate în cauză, și. Cât privește cea din urmă pârâtă, s-a stabilit ulterior că aceasta nu a lucrat ca gestionară și drept consecință a fost scoasă din cauză.
Întrucât s-a constatat că litigiul are o natură complexă, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile.
În apărare pârâtele au arătat că nu au nici o culpă în cauzarea prejudiciului, întrucât pe de o parte asupra situației societății au avut o influență deosebită transformările de ordin structural și acele incidente legate de schimbările conducerii societății.
Pe de altă parte modul defectuos de organizare a operațiunii de inventariere, lipsa unui personal instruit și capabil pentru a îndeplini această misiune, constituie iregularități care înlătură orice răspundere a pârâtelor.
Prin sentința civilă nr. 1295 din 1.10.2008, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată cu obligarea acesteia la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Din ansamblul probator administrat în cauză, constând în înscrisuri, raport expertiză, interogatorii, procese verbale de constatare, instanța a concluzionat următoarele:
S-a stabilit că nu a gestionat mărfuri conform declarațiilor celorlalte 3 gestionare pârâte și că, au lucrat efectiv până la data de 18.01.2007, dar încetarea efectivă a contractului de muncă s-a realizat la 22.01.2007.
În același context s-a făcut o enumerare a atribuțiilor lucrătorilor în gestiune stabilite prin Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale reglementărilor contabile aplicabile, și ale 1653/2004 și pct. 9 din ordin, care vizează principalele măsuri organizatorice care trebuie luate de către Comisia de inventariere.
Din raportul de expertiză s-a stabilit că administratorului societății îi revenea sarcina de a crea un cadru organizatoric adecvat pentru efectuarea în bune condiții a inventarului de la Unitatea nr. 13 din.
Conducerea societății reclamante trebuia să se asigure că oamenii care fac parte din Comisia de inventariere sunt instruiți și capabili să la bun sfârșit însărcinarea primită.
Or, după cum rezultă din înscrisurile de la filele 320 - 330, Comisia de inventariere nu a avut în vedere toate documentele contabile din evidența societății și în special toate rapoartele de gestiune zilnice, monetarul din acea dată, facturile fiscale din 2007 și avizul de însoțire a mărfii din acea dată.
Este evidentă astfel faptul că soldul scriptic stabilit de inventarul efectuat începând cu data de 3.01.2007, a fost calculat eronat, în lipsa acestor rapoarte de gestiuni zilnice.
Cele două înscrisuri fac dovada deplină că lucrările inventarului din martie 2007, sunt greșite și ca atare nu pot constitui temei legal pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a celor trei gestionare.
Instanța de fond a constatat că toate cele 11 înscrisuri depuse de către pârâte, fie poartă ștampila societății, fie sunt trimise chiar de către reclamantă, sau de către - - B, și în mod necesar toate acestea trebuiau să se regăsească în evidența contabilă ce a fost supusă analizei Comisiei de inventariere, cât și de expertul desemnat în cauză.
Drept consecință, experta, conchide că nu se poate stabili vreo vină a pârâtelor în crearea prejudiciului, în condițiile în care Comisia de inventariere s-a aflat în eroare la situația reală contabilă a societății, cu referire la Unitatea 13, în condițiile în care angajatorul nu a prezentat toate documentele relevante.
Cât privește rezultatul inventarierii efectuate în martie 2007, nu puteau fi valorificate de instanță, decât în măsura în care se constata că cele 3 gestionare au participat efectiv la operațiunile legate de întocmirea listelor existente în unitate.
În cadrul aceleiași motivări instanța de fond a reținut că societatea reclamantă nu a prezentat nici o probă prin care să înlăture susținerile pârâtelor și a concluziilor formulate în raportul de expertiză.
Angajarea răspunderii patrimoniale a gestionarelor în raport de modul defectuos de organizare a activității contabile în societate și în speță de neglijența de a organiza un cadru organizatoric adecvat pentru efectuarea în bune condiții a inventarului de la această unitatea ar contraveni art. 271 din Legea nr. 53/2003 coroborat cu prevederile Legii nr. 22/1969, art.25, întrucât potrivit acestor texte de lege gestionarul răspunde atât de lipsa în gestiune cât și de prejudiciul cauzat angajatorului ca urmare a manipulării defectuoase a fondului de marfă.
Pentru ca să fie angajată răspunderea gestionarului în recuperarea unui eventual prejudiciu, trebuie să se stabilească că acesta este cert.
În cauza de față instanța nu a avut posibilitatea să-și formeze o convingere fermă, existând îndoieli serioase în ceea ce privește rezultatele inventarierii.
Așa fiind acțiunea reclamantei a fost respinsă.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta - - B, invocând în cauză ca temeiul legal disp. art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, ce vizează nelegalitatea și neteminicia hotărârii.
În dezvoltarea motivelor, reclamanta arată că în cauză se impunea o refacere a raportului de expertiză, că cele 11 înscrisuri au fost reținute de către pârâte și depuse târziu ca probe în apărare, că răspunderea trebuia stabilită în mod separat pentru fiecare pârâtă în parte și că neregulile constatate la întocmirea inventarului nu erau de natură să determine respingerea acțiunii.
În opinia reclamantei se impune admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând actele și lucrările efectuate în cauză, Curtea de APEL SUCEAVA, constată că recursul nu este fondat.
Astfel, la o examinare mai atentă motivelor formulate se constată că susținerile recurentei nu conțin elemente de natură a infirma soluția instanței de fond, întrucât s-a confirmat așa cum a arătat și prima instanță că evidența contabilă a societății nu s-a ținut corespunzător, că inventarierea nu s-a realizat cu respectarea dispozițiilor prev. de Legea nr. 82/1991, cu disp. art. 25 din Legea nr. 22/1969, cu pct. 6 din 1753/2004 și pct. 9 lit. a, f din același ordin.
Pe de altă parte, inventarierea nu este opozabilă pârâtelor întrucât nu rezultă din nici un document că acestea ar fi participat la întocmirea inventarierii.
Potrivit art. 271 din Legea nr. 53/2003 rap. la prevederile art. 25 din Legea nr. 22/1969, gestionarul răspunde de prejudiciul cauzat angajatorului numai în condițiile stabilirii vinovăției acestuia cu privire la îndeplinirea sarcinilor de serviciu, existența unui prejudiciu cert și legătura cauzală dintre prejudiciu și acțiunile sale. Or așa cum rezultă din raportul de expertiză însușit de instanța de fond, din interogatoriul pârâtelor și din celelalte înscrisuri existente în dosar nu se poate stabili elementul vinovăției pârâtelor în cauzarea prejudiciului chiar dacă el s-a produs.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 Cod proc. civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - - B, împotriva sentinței nr. 1295 din 1 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
jud. fond
ex.2/4/01.2009
Președinte:Andrianu VirgilJudecători:Andrianu Virgil, Pungă Titus, Bârsescu Nicolae
