Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 83/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 83
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Bârsescu Nicolae
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T, cu sediul în B, sector 1,--30, împotriva sentinței nr. 1188 din 8 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul -.
La apelul nominal, au lipsit reprezentanții: pârâtului recurent, ai pârâților intimați Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul Local al comunei, Școala de Arte și Meserii și reclamanții intimați,.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani - Secția civilă și înregistrată la data de 01.04.2008, reclamanții, prin Liga Sindicatelor din Învățământ au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul Local al comunei, Școala de Arte și Meserii, solicitând obligarea acestora la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale decurgând din aplicarea salariului minim garantat pe țară de 880 lei ce a fost stabilit prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel național nr. 2895/29.11.2006 intrat în vigoare la 01.01.2007, pentru persoanele încadrate pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare și la daune interese pentru plata cu întârziere a acestor drepturi reprezentând actualizarea sumelor în funcție de indicii de inflație, precum și la plata dobânzii legale aferente.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, în conformitate cu art. 40 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă la nivel național nr. 2895 din 29.11.2006 începând cu 1.01.2007 salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru este de 440 lei, iar pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare este de 880 lei. Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a Contractul colectiv este aplicabil salariaților din toate unitățile din țară indiferent de forma de capital social iar așa cum rezultă din anexa 7 Ministerul Educației, Cercetării și T este parte semnatară a contractului și s-a obligat să respecte în totalitate prevederile acestuia. Cu toate acestea, începând cu 1.01.2007 nu au fost respectate clauzele contractului colectiv de muncă, prin neplata la timp a diferențelor salariale solicitate persoanele îndreptățite au fost prejudiciate pe de o parte prin acțiunea de devalorizare a inflației iar pe de altă parte prin lipsirea de folosință a banilor fiind aplicabile disp. art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
Pârâții Inspectoratul Școlar al Județului și Ministerul Educației, Cercetării și T au formulat întâmpinări la acțiunea reclamanților, prin care au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, motivat de faptul că nici unul dintre ei nu au calitatea de angajator al cadrelor didactice din instituția de învățământ chemată în judecată.
Prin sentința nr. 1188 din 8 septembrie 2008, Tribunalul Botoșani - secția civilă a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T și de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean
A admis în parte acțiunea formulată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, pentru reclamanții:, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul Local al comunei, Școala de Arte și Meserii, Ministerul Educației Cercetării și
A obligat pârâții Școala de Arte și Meserii și Consiliul Local al comunei să calculeze și să plătească reclamanților, diferența de drepturi salariale rezultată din acordarea salariului de bază brut de 880 lei pentru perioada 1.01.2007 - 31.08.2007 și respectiv pentru reclamantul pentru perioada 01.01.2007 - 01.04.2007.
Totodată, a obligat aceiași pârâți să plătească membrilor de sindicat menționați mai sus și sumele reprezentând reactualizarea, în funcție de indicele de inflație a acestor diferențe, începând cu data scadenței fiecăreia în parte și până la plata efectivă precum și dobânda legală prevăzută de OG nr. 9/2000, aplicată la diferența respectivă, dobândă calculată de la data de 01.04.2007 și până la cea a plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 33 lit. a din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin HG nr. 2192/30.11.2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea Ministerului Educației Cercetării și T funcționează Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar.
Acest organism consultativ propune spre aprobare nivelul conturilor standard corespunzătoare finanțării de bază a unităților din învățământ și întocmește un raport trimestrial/anual privind necesarul financiar din învățământul preuniversitar de stat, pe baza informațiilor centralizate transmise de către inspectoratele școlare județene (art. 45).
Potrivit art. 16 din aceleași norme metodologice, "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea.", iar conform art. 17 alin. 2, finanțarea unităților de învățământ special se asigură din bugetul consiliului județean și bugetul de stat.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că, în discuție sunt două chestiuni legate de aplicabilitatea contractului colectiv de muncă unic la nivel național valabil pentru anul 2007, precum și de aplicabilitatea acestuia pentru fiecare din persoanele reprezentate de Sindicatul Învățământului Preuniversitar
Potrivit art. 12 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații din instituțiile bugetare. Prin aceste acte nu se pot însă negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Pe de altă parte, potrivit art. 13 din același act normativ, părțile au obligația să precizeze în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și de ramură de activitate, unitățile în cadrul cărora se aplică clauze negociate.
Instanța a mai avut în vedere faptul că art. 8 din Legea nr. 130/1996 statuează că la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal fără a se distinge dacă salariații provin din sectorul particular sau sunt angajații unei instituții publice.
Acest act normativ a trebuit interpretat și prin raportarea la Legea nr. 53/2003 în care se arată că prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații indiferent de data angajării sau afilierii lor la organizații sindicale (art. 239).
Prin art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr. 2895/21 din 29.12.2006, publicat în Of. partea V-a nr. 5 din 29.01.2006, s-a stabilit că salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie este de 440 lei începând cu 1.01.2007, iar pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare salariul de bază minim brut negociat este de 880 lei începând cu 1.01.2007.
În art. 3 alin. 2 din contract se arată că se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor publice dar nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prevederile acestor două articole din contractul colectiv de muncă la nivel național trebuie interpretate prin raportare la prevederile Legii nr. 130/1996, art. 8 cât și al Legii nr. 53/2003, art. 239, în care se arată că prin dispozițiile legale se poate stabili un cuantum minimal al drepturilor salariaților iar prevederile contractului colectiv de muncă se aplică tuturor salariaților, indiferent dacă aceștia sunt din instituții publice sau din unități din sector particular.
De altfel, în Anexa 7 Contractului colectiv de muncă, Ministerul Educației și Cercetării figurează ca parte semnatară, iar în Anexa 4 părțile au stabilit lista ramurilor pentru care se vor încheia contracte colective de muncă, la pct. 27, figurând ramura "Învățământ" cu un număr de salariați de 115.835.
Tribunalul, analizând susținerile pârâților Ministerul Educației și Cercetării și Inspectoratul Școlar Județean, a constatat că în prevederile Legii nr. 128/1997, nu există nici un articol în care să se arate cuantumul salariului minim de bază brut garantat în plată la nivelul ramurii învățământ, astfel că nu devin aplicabile dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996 atâta timp cât legiuitorul nu a stabilit un nivel minim al salariului aplicabil personalului didactic ce ocupă funcții pentru care condiția de pregătire este de studii superioare.
În raport cu cele arătate, instanța a constatat că prevederile art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr- sunt aplicabile și personalului din instituțiile publice deci, implicit și celui din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și T, relevantă în acest sens fiind prevederea din art. 95 din Legea nr. 128/1997 care arată că personalul didactic de la toate nivelurile învățământului are drepturi și obligații care decurg din legislația în vigoare, din prezentul statut, din Carta universitară, precum și din prevederile contractului colectiv de muncă.
În legătură cu cea de-au doua chestiune analizată, instanța de fond a constatat că potrivit Ordonanței nr.11/2007 a fost modificată Legea nr. 128/1997 în sensul că au fost incluse anexele 1.1, 1.2, 2, 3, 4, 5 prin care au fost stabiliți coeficienții de multiplicare aplicabili pentru funcțiile didactice din învățământul universitar și preuniversitar.
În temeiul acestei ordonanțe a fost emis Ordinul nr. 1350/2007 privind metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcțiile din anexele la OG nr. 11/2007.
Potrivit art. 2 alin. 2, salariul de bază este format din:
- salariul de bază al funcției didactice conform grilei de salarizare care include sporul de stabilitate numai la tranșele de vechime de peste 10 ani precum și sporul de suprasolicitare neuropsihică existent la toate tranșele de vechime.
- îndemnizația de conducere;
- îndemnizația pentru învățământ special;
- gradație de merit;
- salariu de merit;
- îndemnizație pentru personalul didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor și educator;
Acesta este salariul de bază brut la care se referă art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe care îl va avea în vedere instanța la soluționarea acestei cauze prin raportare și la art. 41 din contractul nr- în care se arată că părțile contractante vor întreprinde demersuri pentru includerea în salariul de bază a unor sporuri astfel încât salariul de bază să aibă o pondere majoră în ceea ce privește drepturile salariale.
Pentru o justă soluționare a cauzei instanța a solicitat în temeiul art. 129 Cod proc. civilă, relații de la pârâtul Școala de Arte și Meserii cu privire la salariul de bază brut avut la 1.01.2007 de către reclamanți, funcția didactică deținută și nivelul studiilor.
Prin adresa nr. 1752 din data de 5.08.2008, unitatea școlară a comunicat aceste relații, respectiv: pentru reclamanții, salariul de baza la data de 1.01.2007 era de 844 lei iar pentru reclamantul de 767 lei.
Pentru persoanele a căror salariu de bază brut este mai mic de 880 lei și ocupă o funcție pentru care sunt necesare studii superioare în domeniu, devine aplicabil art. 40 din Contractul colectiv de muncă la nivel național - astfel încât acestora li se cuvin diferențe de drepturi salariale începând cu 1.01.2007.
Persoanele care au un salariu de bază brut mai mare de 880 lei nu au dreptul la diferențe salariale nefiind aplicabil art. 40 din Contractul colectiv de muncă.
În aplicarea principiului consacrat de art. 78 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, prima instanță a admis și solicitarea privind acordarea actualizării de la data scadenței până la data plății efective a sumelor rezultate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Educației, Cercetării și T.
Criticile sale se referă la greșita reținere a calității procesuale pasive. Susține că acest minister nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat și face referire la art. 13 din OUG nr. 32/2001, care prevede că, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Pe fond, relevă că a fost nesocotit art. 12 din Legea nr. 130/1996 care, între altele, prevede că prin contractul colectiv de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la raporturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale.
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, curtea reține că recursul Ministerului Educației, Cercetării și T, în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, este nefondat.
În dispozițiile hotărârii atacate recurentul nu figurează obligat direct, ci prin unitatea de învățământ respectivă, iar motivele de recurs vizează și fondul cauzei deduse judecății.
El are calitate procesuală pasivă deoarece, alături de inspectoratele școlare județene, are atribuții în domeniul finanțării învățământului, potrivit art. 33 lit. a din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin HG nr. 2192/2004.
, potrivit art. 12 (1) din Legea nr. 84/1995 (Legea învățământului), republicată, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Educației, Cercetării și T, pe baza consultării celorlalte instituții și ministere interesate, proiectează, fundamentează și aplică strategia globală a învățământului, stabilește obiectivele sistemului de învățământ în ansamblul său, precum și obiectivele educaționale pe niveluri și profiluri de învățământ.
Sub acest aspect, inexistența calității de angajator, stricto sensu, apare lipsită de vreo relevanță juridică de vreme ce, in terminis, nu el figurează obligat.
Legea nr. 130/1996 trebuie interpretată prin raportare la Legea nr. 53/2003 ( Codul muncii ). Potrivit art. 239 din acest cod "prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală".
Prin art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr. 2895/21 din 29 decembrie 2006 (Of. nr. V/29 ianuarie 2006) s-a stabilit că salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie este de 440 lei începând cu 1 ianuarie 2007, iar pentru personalul încadrat pe funcții, pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, salariul de bază minim brut negociat este de 880 lei.
Celelalte critici, sub aspectul examinat, nu sunt justificate, din considerente similare.
Văzând și prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă.
Constatând nefondat recursul, în baza art. 312 din același cod, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și T B, împotriva sentinței nr. 1188 din 8 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond.
tehnored.
2 ex./29.01.2009
Președinte:Andrianu VirgilJudecători:Andrianu Virgil, Pungă Titus, Bârsescu Nicolae
