Actiune pauliana sau revocatorie. Jurisprudenta. Decizia 69/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA NR.69/
Ședința publică de la 16 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier - -
S-a luat în examinare, recursul civil declarat de recurenții pârâți, și, toți domiciliați în C,-, - 16,. A,. 3,. 15, județul C, împotriva deciziei civile nr. 512/10.01.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C, strada - lui nr. 44, județul C, având ca obiect acțiune pauliană.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenții-pârâti avocat, conform împuternicirii avocatiale nr.2832 din 16.02.2009 depusă la dosar și pentru intimata reclamantă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 12/2009, depusă la dosar, lipsind recurenții pârâți.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Instanta luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei,în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părtilor.
Apărătorul recurentilor-pârâti, având cuvântul își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă.Consideră decizia tribunalului ca fiind nelegală și netemeinică.
Astfel, arată că instanta de fond în mod nelegal și netemeinic a admis actiunea și a dispus revocarea contractului de vânzare-cumpărare retinând că în speță sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru admiterea actiunii pauliene.Recurentii și au dobândit cota indiviză de din imobilul situat în Constanta,- în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.383/12.03.2001 de la sora apelantei.Restul cotei de apartine recurentei.Recurentii și au acordat un împrumut în cuantum de 90.000.000 lei recurentilor și.Solicită să se constate faptul că actul atacat,respectiv contractul de vânzare-cumpărare nu a creat creditoarei un prejudiciu întrucât debitorul nu a urmărit micșorarea activului patrimonial, ci au urmărit prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare atacat realizarea plății către alti creditori și anume și.
În concluzie,solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instantei de apel în vederea administrării probatoriului, care este util și concludent clarificării spetei deduse judecătii, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei-reclamante, având cuvântul,arată că sunt îndeplinite condițiile acțiunii pauliene.Arată că actul atacat crează un prejudiciu evident intimatei, deoarece este în imposibilitate de a-și realiza creanța,pârâtul neavând alte bunuri în proprietate; în ceea ce priveste fraudarea intereselor aceasta rezultă din faptul că debitorul nu înțelege să își achite de bună voie obligatiile stabilite de instantă, iar în afara imobilului înstrăinat părintilor săi nu mai detine alte bunuri în proprietate și nu realizează nici o formă de venit.Solicită să se seama de faptul că raspunsul la ultima întrebare din interogatoriu a recurentei a precizat clar că au încheiat actul numai ca să evite o eventuală executare silită a acestuia de către persoanele vătămate în acel accident.
Se mai precizează de către apărător că intimata în urma acelui accident rutier a rămas cu un handicap foarte grav care îi afectează posibilitatea de mișcare și de muncă, în prezent fiind pensionată datorită acestui handicap.
Se solicită respingerea recursului.
Instanta rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Reclamanta (devenita prin casatorie) a chemat in judecata paratii, si pentru a se dispune revocarea constractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.201/21.02.2003 la BNP.
In considerentele cererii de chemare in judecata reclamanta a aratat ca la data de 20.03.2002 a fost victima unui accident de circulație cauzat de pârâtul, în urma căruia a suferit multiple leziuni traumatice ce au necesitat îngrijiri medicale mai mult de doi ani. Pârâtul a fost condamnat în mod definitiv și obligat să îi plătească reclamantei suma de 600.000.000 lei. Cu ocazia punerii în executare a sentinței penale, reclamanta a aflat că prin contractul de vânzare cumpărare contestat pârâții și au achiziționat cota indiviză a soților și. S-a mai învederat că la data perfectării actului de vânzare acțiunea penală fusese pusă în mișcare.În drept, au fost invocate dispozitiile art. 1337 și urm. Cod civil.
Prin sentinta civila nr.11185/1.10.2007 Judecatoria Constantaa admis actiunea si a revocat(desfiintat) contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 201/21.03.2003 la BNP încheiat între și în calitate de vânzători și în calitate de cumpărători, privind cota de din imobilul situat în C,-.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut, in esenta, ca prin sentința penală nr. 410/ 24.02.2004 a Judecătoriei Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 269/ 25.04.2005 a Tribunalului Constanța și decizia penală nr. 402/P/2005 a Curții de APEL CONSTANȚAs -a reținut cu autoritate de lucru judecat că pârâtul s-a făcut vinovat de producerea la data de 20.03.2002 a unui accident de circulație.În această împrejurare reclamanta (fostă ) a suferit multiple leziuni traumatice, ce au necesitat zile de îngrijiri medicale și mai multe intervenții chirurgicale ca atare, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 600.000.000 lei daune morale și suma de 100.000.000 lei daune materiale. În cuprinsul considerentelor sentinței penale sus menționate s-a arătat că acțiunea penală a fost pusă în mișcare prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța din 27.11.20002 și că partea vătămată s-a constituit parte civilă.La data de 21.02.2003 a fost autentificat la BNP contractul de vânzare cumpărare nr. 201 prin care pârâții și au vândut pârâților și cota indiviză de din imobilul situat în C,- compus din teren în suprafață de 297 mp. o locuință cu 4 camere și dependințe și o construcție cu 2 camere și dependințe plus magazie edificate fără autorizație de construire, prețul vânzării fiind de 90.000.000 lei, fără ca ulterior să fie efectuate și formalitățile de publicitate imobiliară.
A apreciat instanta de fond ca sunt indeplinite conditiile impuse de art. 975 Cod civ.:reclamanta este creditoarea unei creanțe certe, lichide și exigibile, stabilită în mod neechivoc printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.Chiar daca actul atacat este anterior stabilirii creanței reclamantei, acesta a fost perfectat după începerea urmăririi penale și trimiterii în judecată a pârâtului și implicit după constituirea ca parte civilă a reclamantei în cadrul procesului penal, fiind ulterioară săvârșirii faptei care a dus la crearea prejudiciului. Pârâtul debitor a fost în cunoștință de cauză asupra faptului că manifestarea sa de voință în sensul întocmirii actului de vânzare cumpărare este de natură să creeze prejudicii creditoarei prin crearea stării de insolvabilitate. S-a apreciat ca dovedită și complicitatea la fraudă a celorlalți pârâți, în primul rând prin răspunsul dat de pârâta la întrebarea nr.14 din interogatoriu prin care aceasta a recunoscut că actul a fost încheiat pentru a nu fi executat silit de reclamantă.
Apărarea pârâților în sensul că această vânzare a reprezentat restituirea unui împrumut de 90.000.000 lei vechi dat de părinți pârâtului debitor și soției sale pentru achiziționarea cotei de din dreptul de proprietate din imobil a fost inlaturata de catre instanta de fond apreciind ca desi în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 383/12.03.2001 la BNP s-a menționat că declară că banii cu care s-a achiziționat imobilul ce face obiectul acelui contract, adică cota de din imobilul situat în C,-, provin de la părinții lui și, afirmație susținută și de pârâta, aceste mențiuni nu sunt de natură să probeze existența împrumutului, ci au fost făcute în eventualitatea unui partaj între părți. Această concluzie a fost justificată si de faptul ca cealaltă cotă parte de din dreptul de proprietate aparține pârâtei, părțile dorind să evite probabil o inechitate în situația unui partaj.Existența unui contract de împrumut a cărui acoperire a fost realizată prin vânzarea locuinței a fost contrazisă și de martorii audiați în cauză, care au precizat că au împrumutat niște sume pârâților și, dar nu au putut să precizeze dacă între pârâți există un contract de împrumut.
A mai apreciat instanta de fond ca existenta unei legături de rudenie nu poate justifica inexistența actului scris din moment ce părțile au menționat că suma a fost achitată de pârâții și, putându-se astfel consemna și natura acestei plăți ca fiind un împrumut cât și termenul de plată.
Impotriva acestei solutii au declarat apel paratii.
Tribunalul Constanta prin decizia civilă nr.512 din 10 octombrie 2008 respins ca nefondat, apelul formulat de pârâții, și împotriva sentinței civile nr.11185/01.10.2007, pronunțate de Judecătoria Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Au fost obligati apelanții, în solidar, la plata sumei de 800 lei, în favoarea intimatei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs pârâții, criticând soluția în temeiul dispozițiilor art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, în sensul că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal.
Astfel, instanțele de fond și de apel nu au retinut în mod corect situația de fapt, iar din probatorii nu rezultă existenta împrumutului de bani acordat de recurenti. Recurentii au solicitat probe cu înscrisuri pentru a face dovada stării medicale a recurentei la momentul administrării interogatoriului precum și proba cu martori prin care să facă dovada convenției de împrumut anterior, titlul executoriu, convenție care nu a urmărit ieșirea bunului din patrimoniul recurentului, ci plata sumei de bani, dar instanta a refuzat administrarea probatoriilor solicitate.
Din probele existente, instanța de apel a apreciat eronat că martorii nu au perceput direct faptele, ci au cunoscut de împrumut de la părinții părtilor - și pe de o parte și și, de cealaltă parte, iar instanța a înlăturat proba.
Mai mult, la data încheierii actului, recurentul, nu avea o hotărâre executorie și nu cunoștea de întinderea despăgubirii.
Examinând motivele de recurs și verificând probele administrate instanța constată că recursul este nefondat.
Astfel,prin sentința penală nr.4120/24.02.2004 a Judecătoriei Constanta, rămasă definitivă prin decizia nr.402/P/2005 a Curții de APEL CONSTANȚA, recurentul-pârât a fost obligat către intimata-reclamantă la plata sumei de 600.000.000 lei vechi.
Punerea în mișcare a dosarului de fond a avut loc la data de 27 noiembrie 2002, iar la data de 21 februarie 2003, recurentul împreună cu soția sa încheie contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.201, prin care înstrăinează bunul avut în proprietate numitilor și părinții apelantului, cu motivarea în procesul civil că reprezinte o creanță veche.
Martorii audiați, la propunerea recurentilor, au declarat că nu au participat direct la momentul împrumutului, nu cunosc nemijlocit acest aspect, ci doar din relatările părintilor lui.Împrejurarea că la interogatoriu s-au dat răspunsuri diferite în sensul că există un înscris ce atestă împrumutul sau că nu există, nu justifică reaprecierea răspunsului dat de la inteorgatoriu, dorindu-se o deturnare a adevărului,iar ideea de a se reveni asupra răspunsului pe elementele de sănătate ale pârâtei, nu vin decât să confirme înțelegerea părtilor cu privire la prejudiciarea părtii vătămate, de care se face vinovat recurentul.
Pe cale de consecință, susținerile recurentilor cu privire la existenta unui contract de împrumut, nu sunt susținute de probe,mai mult așa-zisa datorie a fost plătită după punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul -existând prezumtia certă a cheltuielilor de despăgubire către victimă.
Prin urmare, pentru admiterea acțiunii pauliene creditorul trebuie să facă dovada unei creante certe,lichide și exigibile, ulterioară actului pe care îl atacă, precum și a prejudiciului și convenției frauduloase dintre debitor și terțul achizitor care constă în faptul că acesta din urmă a cunoscut existenta creantei urmărind astfel prejudicierea creditorului.
In mod constant practica si doctrina judiciara a retinut ca atunci cand debitorul incheie actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor, acesta poate ataca actul respectiv, chiar daca este vorba despre un act incheiat anterior nasterii dreptului sau de creanta, cum este cazul in speta. Deasemeni nu este necesar detinerea de catre creditor a unui titlu executoriu prin care sa i se constate creanta, deoarece actiunea pauliana nu este act de executare, ci o revocare a unui act prin care se fraudeaza dreptul de gaj general al creditorilor si ea se intenteaza impotriva unui tert care a profitat de acel act.
Intr-o alta interpretare s-ar ajunge la situatia in care drepturile creditorilor, cu creante ulterioare incheierii actului fraudulos sa nu poata obtine niciodata repararea prejudiciului sau. Interpretarea nu este una excesiva, iar practica judiciara si-a insusit-o in mod constant. Dealtfel conditiile impuse pentru admisibilitatea actiunii pauliene au fost detaliate si impuse de catre doctrina judiciara fara ca prevederile legale, aplicabile actiunii pauliene, anterior mentionate sa distinga sub acest aspect.
Este adevarat ca reclamanta intimata a obtinut creanta de abia la data 24.02.2004, dar existenta sa se prefigura inca de la data punerii in miscare a actiunii penale, 27.11.2002, de vreme ce apelantul savarsise un accident de circulatie soldat cu moartea a doua persoane si ranirea a altora, reclamanta intimata suferind doua interventii chirurgicale.
Față de considerentele de mai sus, în baza art.312 al.1 Cod pr.civilă, instanta va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenții pârâți, și, toți domiciliați în C,-, - 16,. A,. 3,. 15, județul C, împotriva deciziei civile nr. 512/10.01.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C, strada - lui nr. 44, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi, 16.02.2009.
Președinte Judecători
- - -
- -
Grefier
- -
Jud.fond:
Jud.apel:;
Red.dec.jud./03.04.2009
Tehnored.gref./07.04.2009
2 ex.
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Vanghelița Tase, Eleonora Spiridon
