Acțiune posesorie. Decizia 172/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 172/
Ședința publică din 04 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de contestator SC & SRL-ÎN PREZENT SC A SRL, împotriva deciziei civile nr.669/R din 02 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat pentru contestatoare și avocat pentru intimatele și.
Procedura, legal îndeplinită.
Contestația în anulare este legal timbrată, prin anularea chitanței de plata taxei judiciare în sumă de 10,00 lei și a timbrelor judiciare în valoare de 0,75 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a atașat dosarul de fond.
Părțile prezente precizează că nu mai sunt cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul asupra ei.
Avocat solicită admiterea contestației în anulare promovată împotriva deciziei pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, desființarea deciziei și rejudecarea recursului, iar pe fond admiterea recursului, cu rejudecare. Consideră că sunt îndeplinite cele două cerințe ale art.318 Cod procedură civilă, dezlegarea dată procesului fiind rezultatul unei grave greșeli materiale. S-a considerat că este autoritate de lucru judecat față de decizia 1201/2005 a Curții de APEL PITEȘTI și apreciază soluționarea cauzei pe excepție de către cele trei instanțe ca fiind o greșeală materială. Decizia 1201/2005 a fost desființată și s-a rejudecat recursul, decizia la care trebuia să se raporteze excepția este decizia 1877/23.12.2005. S-a analizat de instanță exclusiv excepția fără a se analiza niciun alt motiv de recurs, nici cel privind incompatibilitatea judecătorului care a judecat ambele procese.
Un al doilea aspect, pe teza II a art.318 Cod procedură civilă vizează neanalizarea motivelor de recurs, s-a preluat motivarea pe excepția autorității de lucru judecat, dar nu s-a analizat dacă sunt îndeplinite condițiile.
Avocat, având cuvântul pentru intimate solicită respingerea contestației în anulare cu cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate în concluziile scrise depuse la dosar. Apreciază că în mod corect instanța a avut în vedere decizia 1201/2005, nu este vorba de o greșeală materială.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
La data de 22.05.2009, sub nr- s-a înregistrat contestația în a anulare formulată de contestatoarea SC & SRL Pitești - în prezent SC A SRL, în contradictoriu cu intimatele: și, împotriva deciziei civile nr.669/R/2.04.2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, prin care se solicită admiterea contestației, rejudecarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr.219/21.11.2008, a Tribunalului Argeș cu admiterea acestuia și casarea deciziei amintite anterior, precum și a sentinței civile nr.3426/06.06.2008, pronunțată de Judecătoria Pitești cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
În motivarea contestației în anulare se susține că toate cele trei instanțe de judecată au stabilit că există autoritate de lucru judecat în raport de decizia civilă nr.1021/R/15.09.2005, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, cu toate că această hotărâre a fost desființată prin decizia civilă nr.1877/R/23.12.2005 a aceleiași instanțe, prin această ultimă decizie dispunându-se rejudecarea recursului declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr.538/28.10.2004 a Tribunalului Argeș.
Se menționează faptul că excepția autorității lucrului judecat este raportată la considerentele deciziei civile nr.1021/R/15.09.2005 a Curții de APEL PITEȘTI, care a fost anulată prin decizia civilă nr.1877/R/23.12.2005, încât dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale.
În plus, eronat s-a reținut că sentința civilă nr.7464/28.09.2001 a Judecătoriei Piteștia rămas definitivă prin decizia civilă nr.229/2005 și irevocabilă prin decizia civilă nr.1021/2005, în realitate fiind vorba de decizia civilă nr.538/28.10.2004 și decizia civilă nr.236/R/10.02.2006 a Curții de APEL PITEȘTI, decizia civilă nr.1021/2005 fiind anulată, așa cum s-a arătat anterior.
În altă ordine de idei se susține că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de nelegalitate referitor la incompatibilitatea judecătoarei, care a pronunțat și motivat decizia civilă nr.229/18.03.2005 în dosarul nr.418/2002 al Tribunalului Argeș, cât și decizia civilă nr-, prin care s-a respins apelul declarat de reclamantă, ca urmare a existenței autorității lucrului judecat, față de decizia civilă nr.229/18.03.2005.
De asemenea s-a invocat și incompatibilitatea judecătoarei - ---, împotriva căreia s-a formulat și cerere de recuzare, deoarece aceasta a pronunțat decizia civilă nr.669/R/02.04.2009 a Curții de APEL PITEȘTI, deși a participat la judecarea contestației în anulare formulată de reclamantă împotriva deciziei civile nr.1021/2005, făcând opinie separată pentru menținerea deciziei amintite, spunându-și astfel părerea cu privire la pricina dedusă judecății în dosar nr-, fiind obligatorie astfel abținerea acesteia de la judecarea recursului soluționat prin decizia civilă nr.669/R/2009.
Contestatoarea menționează faptul că instanța de recurs nu a analizat niciun motiv de recurs, motivând că operează autoritatea de lucru judecat, în raport de considerentele deciziei civile nr.1021/2005, cu toate că nu sunt îndeplinite cerințele art.1201 Cod civil, neexistând identitatea de părți și cauză.
Astfel, în primul dosar cu nr.6587/2001 a figurat ca parte numai pârâta, iar în al doilea dosar cu nr-, a figurat și, în nume propriu, ci nu ca mandatară a vânzătoarei, deoarece actul adițional l-a semnat în calitate de vânzătoare, ci nu ca reprezentantă a mamei sale.
Contestatoarea menționează că pârâta a fost chemată în judecată în nume propriu în cel de-al doilea dosar, iar faptul că decizia civilă nr.1021/2005 și respectiv decizia civilă nr.229/2005 nu-i sunt opozabile, deoarece nu a participat ca parte în primul dosar, nu prezintă relevanță pentru excepția autorității lucrului judecat care poate fi admisă numai dacă există tripla identitate de părți, obiect și cauză în cele două dosare.
Se susține că cele două judecătoare incompatibile s-au autoinvestit cu analiza a două capete de cerere care nu au fost solicitate, respectiv: constatarea rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare și intervenirea pactului comisoriu de gradul IV, prevăzut în actul adițional, aceste aspecte relevate în considerente, nereflectându-se în dispozitivul deciziilor pronunțate, știind că acesta se execută.
În continuare se fac referiri la pactul comisoriu de gradul IV și la efectele rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare.
În final se susține faptul că acele considerente din decizia civilă nr.669/2009 exced cadrului procesual, limitelor de investire a instanței, precum și faptul că se omite analiza motivelor de recurs invocate cu privire la nelegalitatea deciziei civile recurate, respectiv decizia civilă nr.219/2008.
În drept se invocă dispozițiile art.318 Cod procedură civilă.
La dosarul cauzei s-a depus decizia civilă contestată (7-11 dosar), certificatul emis de Înalta Curte de Casație și de Justiție, ca urmare a formulării cererii de strămutare și s-a atașat dosarul nr-.
Prin concluziile scrise aflate la filele 19-20 dosar, intimata solicita respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, având în vedere că se formulează un recurs la recurs, deoarece se reiau motivele de recurs, fără a se formula critici încadrabile în dispozițiile art.317-318 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând contestația în anulare, în baza motivării acesteia și a probelor administrate, constată că aceasta este neîntemeiată, urmând aor espinge ca atare, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.318 Cod procedură civilă și pentru următoarele considerente:
Dezlegarea dată recursului nu este o greșeală materială, deoarece din paragraful 4 de la pagina 7, alin.4 din decizia contestată în cauză rezultă că a fost avut în vedere faptul că decizia nr.1021/R/15.09.2005 a fost anulată prin decizia civilă nr.1877/R/23.12.2005, iar în urma rejudecării recursului, prin decizia civilă nr.236/R/10.02.2006 a Curții de APEL PITEȘTI, acest recurs a fost respins ca nefondat.
Drept urmare, nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art.318, teza 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora o hotărâre irevocabilă putea fi atacată cu contestație în anulare, atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale, în cauză nefiind vorba de o astfel de greșeală.
Nu este o greșeală materială, în temeiul art.318 Cod procedură civilă, nici reținerea faptului că sentința civilă nr.7464/28.09.2001 a Judecătoriei Piteștia rămas definitivă prin decizia civilă nr.229/2005 și revocabilă prin decizia civilă nr.1021/2005, în loc de decizia civilă nr.538/28.10.2004, irevocabilă prin decizia civilă nr.236/R/10.02.2006 a Curții de APEL PITEȘTI.
Dispozițiile art.318, teza a II-a din Codul d e procedură civilă, prevăd că o hotărâre irevocabilă poate să fie atacată cu contestație în anulare și în situația în care, instanța de recurs, respingând recursul a omis să cerceteze motivele de recurs invocate.
Se susține de către recurentă că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de nelegalitate, referitor la incompatibilitatea judecătorilor: și - - -, însă această critică nu a fost formulată în cadrul recursului soluționat prin decizia civilă nr.669/R/02.04.2009, contestată în cauză.
Celelalte critici de la punctele 2 și 3 din contestația în anulare vizează fondul și au fost analizate de instanța de recurs, sub aspectul autorității de lucru judecat, analizând amplu cele trei condiții cerute de art.1201 Cod civil, excepția lipsei calității de parte a pârâtei în primul dosar, în care s-a pronunțat decizia civilă nr.1021/2005 a Curții de APEL PITEȘTI.
De asemenea, instanța a analizat și critica referitoare la respingerea greșită a excepției lipsei de interes a cererii reconvenționale, motivul de recurs potrivit căruia ar exista motivare contradictorie ori străină de natura pricinii.
Pentru considerentele arătate va fi respinsă ca neîntemeiată prezenta contestație în anulare, nefiind îndeplinite cerințele art.318 Cod procedură civilă.
În lipsa art.274 Cod procedură civilă, contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 2.500 lei, cheltuieli de judecată, către intimate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMALE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC & SRL - în prezent SC A SRL, împotriva deciziei civile nr.669/R din 2 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimate fiind cu domiciliul în Pitești,-, județul A și, domiciliată în Pitești,-, județul
Obligă contestatoarea să plătească intimatelor suma de 2.500 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - --- -
Grefier,
Red. VB/17.02.2010
/EM/5 ex.
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim, Veronica
