Obligația de a face. Decizia 173/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI CIVILĂ NR. 173/
Ședința publică din 04 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de și, împotriva deciziei civile nr.1033/R din 28 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: contestatoarea Măruța, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.67/2009, emisă de Baroul Vâlcea -Cabinet individual, care răspunde și pentru contestatorul și avocat pentru intimatul G, în baza împuternicirii avocațiale 170/2009, emisă de Baroul Vâlcea -Cabinet individual.
Procedura, legal îndeplinită.
Contestația în anulare este legal timbrată, prin anularea chitanței de plata taxei judiciare în sumă de 10,00 lei și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pune în discuție excepția privind pronunțarea asupra contestației în anulare întemeiată pe greșeală materială a aceluiași complet care a pronunțat și decizia atacată, în raport și de decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Curtea apreciază că este legal învestită și că membrii completului de judecată nu au motive pentru a se abține de la soluționarea contestației în anulare; pune în vedere contestatorilor, prin apărător, dispozițiile Codului d e procedură civilă, dacă apreciază că se impune formularea unei cereri de recuzare.
Avocat precizează că nu înțelege să formuleze cerere de recuzare împotriva completului de judecată.
Părțile prezente precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul asupra ei.
Avocat, susține oral contestația în anulare așa cum a fost amplu motivată în scris.
Codul d e procedură civilă stabilește în art.299 alin.1 și 2 care este calea de atac, arată că hotărârea dată în apel se atacă cu recurs, stabilind condițiile în care recursul este inadmisibil. În instanța de recurs a arătat că apelul a fost înregistrat în luna iulie 2008 și a fost calificat ca atare de tribunal iar Decizia nr.38 aaf ost publicată abia în luna decembrie 2008, apreciind că trebuia aplicată după această dată.
În finalul deciziei contestate se menționează că instanța competentă să soluționeze recursul era tribunalul și nu curtea de apel și că recursul este inadmisibil. Dacă instanța s-a pronunțat că recursul este inadmisibil înseamnă că a dat o soluție. Dacă se aprecia că nu este competentă, curtea de apel trebuia să decline soluționarea în favoarea instanței competente să soluționeze recursul. Consideră că partea trebuia să aibă șansa să i se soluționeze cauza pe fond de un complet legal investit.
Solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate, iar pe fond admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimat solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată.
Consideră că nu poate fi vorba de o greșeală materială în sensul art.317 Cod procedură civilă, se invocă de fapt greșeli de judecată care nu mai pot fi invocate în prezenta cauză. Văzând hotărârea dată de curtea de apel se constată că motivarea este laborioasă față de motivele invocate în memoriul de recurs. Apreciază că instanța a soluționat corect chestiunea privind competența. După părerea sa litigiul se putea soluționa printr-o acțiune în realizare, care se petrece deja. Cele două contestații în anulare formulate nu sunt decât un motiv de tergiversare.
Avocat având cuvântul cu privire la faptul că s-a solicitat respingerea contestația ca inadmisibilă, arată că motivele de recurs nu au fost analizate și nu s-a răspuns la ele, în raport de soluția inadmisibilității recursului. Apreciază ca fiind admisibilă contestația în anulare, instanța neavând în vedere data publicării Deciziei nr.32/2008 din eroare.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra contestației în anulare de față, a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.1964 din 2 iulie 2008, Judecătoria Drăgășani a respins acțiunea, reținând din probele administrate că imobilele ce aparțin părților au reprezentat un corp comun de casă cu parter și beci și că în schița anexă la titlul de proprietate invocat de reclamanți a fost inclus și beciul dobândit de pârât, potrivit actelor de proprietate depuse la dosar și aplicate în teren de către expert, iar pârâtul a lărgit o fereastră de aerisire ce exista la beciul amplasat sub imobilul său, cu scopul de a putea folosi beciul, întrucât reclamanții nu i-au mai permis accesul la beci pe intrarea comună folosită inițial.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.80/A pronunțată la data de 26 martie 2009 de Tribunalul Vâlcea.
Reclamanții au formulat recurs împotriva acestei decizii, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, cu motivarea că deși s-a reținut corect de către tribunal că a fost învestit cu calea de atac a apelului, indicarea greșită a căii de atac din hotărârea judecătorească nu constituie un caz de nelegalitate, așa cum s-a susținut în prima critică din apel, în condițiile în care motivarea apelului s-a făcut până la prima zi de înfățișare.
Celelalte critici privesc fondul dedus judecății și greșita respingere a acțiunii.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia civilă nr.1033/R din 28 mai 2009, respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanți, cu consecința obligării acestora la plata sumei de 1250 lei cheltuieli de judecată către intimatul-pârât.
În adoptarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut în esență că, ață de obiectul din cererea introductivă de instanță și statuările deciziei nr. 32/2008 pronunțată în recurs in interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că valoarea operațiunii de astupare a ferestrei sau readucere la starea inițială este de sub 100.000 lei. Acțiunea având ca obiect obligație de a face este o acțiune patrimonială, evaluabilă, prin raportare la valoarea manoperei și materialelor necesare readucerii ferestrei în starea inițială, care potrivit precizărilor orale ale părților este cu mult sub valoarea de 100.000 lei, în raport de care calea de atac este potrivit art.2821Cod procedură civilă, recursul.
În raport de natura evaluabilă a cauzei și față de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă, calificarea căii de atac de către instanța de apel fiind contrară acestor dispoziții legale.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și s-a constatat că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil.
S-a reținut că nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
La data de 2 iulie 2009, Măruța și au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.1033/R din 28 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, întemeiată pe dispozițiile art.317 alin.1 pct.2 și art.318 Cod procedură civilă, arătând că, în instanța de recurs, față de faptul că apelul a fost înregistrat în luna iulie 2008 și a fost calificat ca atare de tribunal, iar decizia nr.32/2008 a fost publicată abia în decembrie 2008 și având în vedere practica instanțelor din ultima perioadă, au invocat un nou motiv de recurs de ordine publică, respectiv greșita compunere a tribunalului ca instanță de apel din doi judecători față de legala compunere a tribunalului ca instanță de recurs din trei judecători și au solicitat casarea cu trimitere pentru a se judeca în complet legal constituit recursul la tribunal.
Au susținut contestatorii că instanța de recurs nu s-a pronunțat nici cu privire la motivul de ordine publică și nici pe cererea de suspendare, respingând recursul ca inadmisibil. Astfel, se arată că soluția este total greșită, iar recursul nu poate fi inadmisibil decât în cazurile limitativ prevăzute de lege. Dacă se considera competentă, instanța trebuia să admită recursul și în baza art.312 raportat la art.304 pct.1 Cod procedură civilă să caseze decizia cu trimitere la același tribunal care să judece ca instanță de recurs, în complet de recurs de trei judecători, iar dacă se considera necompetentă să soluționeze această cale de atac ce pretinde că aparține tribunalului, în baza art.159 pct.2 Cod procedură civilă trebuia să decline competența în favoarea tribunalului, mai ales că sancțiunea nulității din art.302 Cod procedură civilă a fost găsită neconstituțională prin decizia Curții Constituționale nr.737/2008.
Contestatorii au mai arătat că toate hotărârile pot fi atacate cu recurs, atât hotărârile date fără drept de apel, cât și cele date în apel, cum prevede explicit art.299 Cod procedură civilă, prin urmare statuarea instanței de recurs că recursul este inadmisibil nu are acoperire legală. Astfel, potrivit art.299 alin.2 Cod procedură civilă, recursul se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel, prin urmare instanța de recurs trebuia să aprecieze și să statueze că instanța de apel a greșit, urmând a îndrepta greșeala constatată, ca instanță de control judiciar.
Se solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate, iar pe fond admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Contestația în anulare reglementată de art.317 și art.318 Cod procedură civilă este o cale de atac extraordinară de retractare, ale cărei condiții de exercițiu și motive sunt limitativ prevăzute de lege.
Astfel, în conformitate cu art.317 alin.(1) Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență (pct.2) numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe căile ordinare de atac.
Art.159 Cod procedură civilă reglementează ipotezele în care necompetența este de ordine publică: când pricina nu este de competența instanțelor judecătorești; când pricina este de competența unei instanțe de alt grad; când pricina este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. Este vorba, așadar, de încălcarea dispozițiilor legale privitoare la competența generală, materială și teritorială exclusivă.
Contestatorii susțin că instanța de recurs, prin soluția pronunțată, a apreciat că nu este competentă să soluționeze cauza, situație în care trebuia să-și decline competența în favoarea instanței competente, respectiv tribunalul și nu să respingă ca inadmisibil recursul.
Ori, chiar din motivarea deciziei rezultă că instanța investită cu soluționarea recursului la recurs, a motivat soluția prin aceea că nefiind o cale de atac prevăzută de lege, ea nu poate fi soluționată de vreo instanță judecătorească sau de un alt organ cu activitate jurisdicțională, nu este posibilă declinarea competenței și cererea devine inadmisibilă, deoarece, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Aspectele privind compunerea instanței țin de organizarea judecătorească, și nu se înscriu în sfera de reglementare a dispozițiilor art.317 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.318 alin.(1) Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unor greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
În cauză, Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia civilă nr.1033/R din 28 mai 2009, respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanți, analizând și motivând în detaliu inadmisibilitatea recursului.
În același timp, respingându-se recursul ca inadmisibil, examinarea oricărui alt motiv de casare din cele invocate nu mai era utilă cauzei, lipsa acestei examinări neputând fi deci considerată o omisiune, sau că din greșeală nu s-a cercetat vreunul din motivele de recurs.
De altfel, este cunoscut că pe calea contestației în anulare nu se pot valorifica eventualele greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale, contestația în anulare fiind, astfel cum s-a arătat, o cale extraordinară de atac, deci de retractare.
Din modul de reglementare a tezei secunde a art.318 Cod procedură civilă, rezultă că folosirea contestației în anulare pentru omisiunea de cercetare a unui motiv de recurs este permisă numai atunci când recursul a fost respins pe fond, nu și atunci când recursul a fost respins pe o excepție procesuală - în speță, inadmisibilitate.
Aceasta deoarece omisiunea de cercetare motivelor de recurs presupune, prin ipoteză, că instanța avea obligația de a analiza motivele de recurs cu care a fost investită, ori o atare obligație subzistă pentru instanță numai atunci când recursul se judecă pe fond, iar nu pe o excepție procesuală, pentru că în acest din urmă caz, nu se mai justifică utilitatea examinării motivelor propriu-zise de recurs, lipsa acestei examinări neputând fi considerată o omisiune în sensul art.318 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive, în raport de caracterul căii extraordinare de atac, care exclude dintre cauzele limitativ prevăzute de art.318 teza I Cod procedură civilă eroarea de interpretare sau de aplicare a legii, Curtea constată că niciunul dintre argumentele prezentate de contestator nu se circumscriu în sfera reglementată de dispozițiile art.317 și art.318 Cod procedură civilă.
Așa fiind, contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr.1033/R din 28 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI este privită ca inadmisibilă și va fi respinsă ca atare.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă vor fi obligați contestatorii la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de și, ambii domiciliați în D, str. -, -.2,.D,.7, județul V, împotriva deciziei civile nr.1033/R din 28 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimat fiind G, domiciliat în D, str. -, nr.417, județul
Obligă pe contestatorii Măruța și la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - --- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./23.02.2010
Jud. recurs: -
-
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim, Veronica
