Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 14/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIAOperator date 3918
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI CIVILĂ NR.14/
Ședința publică din 04 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
Judecător: - ---
Grefier: - -
S-au luat în examinare apelurile declarate de contestatorul, domiciliat în Rm.V,-, -.6, județul V și de intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI RÂMNICU V, împotriva sentinței civile nr.856 din 22 oct.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru apelantul-contestator, cu delegația de substituire nr.59 emisă de Baroul Vâlcea -Cabinet avocațial și consilier juridic pentru apelantul-pârât.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic precizează că în motivele de apel a invocat și excepția nedepunerii notificării în termenul legal.
Curtea constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor, punând în discuție și excepția.
Avocat susține apelul formulat de contestator, solicitând admiterea lui și dispunerea ca, pentru restul de teren să se acorde despăgubirile cerute, cu cheltuieli de judecată. Precizează că s-a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale iar instanța a respins această cerere. Fiind admisă în partea acțiunea, instanța putea să admită cererea de îndreptare a erorii materiale, în sensul celor cerute. În ce privește apelul intimatului, solicită a fi respins.
Consilier juridic susține oral apelul declarat de Primarul Municipiului Pitești, solicită admiterea lui, schimbarea în tot a sentinței și, pe fond, respingerea contestației. Apreciază că hotărârea pronunțată de tribunal nu este legală, terenul de 250 mp, pentru care s-a făcut dovada, a fost restituit. Din expertiză nu rezultă că ar fi o suprafață mai mare, deși s-a depus un certificat fiscal că ar fi declarat o suprafață mai mare. În ce privește apelul declarat de contestator, solicită a fi respins ca nefondat.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă;
Constată că, prin sentința civilă nr.856/22 octombrie 2009, Tribunalul Vâlcea admițând contestația formulată de G împotriva dispoziției nr.9005/18.02.2009 a Primarului Municipiului Râmnicu V, a anulat această dispoziție și a dispus restituirea în parte a terenului solicitat prin notificarea nr.37830/29.11.2005, respectiv suprafața de 91,28. identificat prin planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate întocmit pentru proprietar Primăria Municipiului Râmnicu V de un geodez cu drept de semnătură.
În motivare, s-a reținut în fapt că, deși pârâtul a încercat să dovedească cu confirmarea de primire din data de 21.02.2009 expedierea dispoziției atacate către reclamant cu mai mult de 30 de zile înainte de data promovării acțiunii, o asemenea expediere nu a avut loc, plicul fiind trimis gol, așa încât, apărătorul acestuia a procedat la o revenire în vederea comunicării dispoziției, fapt produs abia la data de 25 martie 2009, față de care, adresarea către instanță la data de 10 aprilie 2009 (data plicului,) se înscrie în termenul prevăzut de lege.
Cea de-a doua excepție invocată de către intimat, a autorității lucrului judecat față de sentința nr.353/2003 a aceluiași tribunal, a fost și ea respinsă, cu motivarea că, în acea judecată, obiect al examinării l-a constituit dispoziția nr.1167/10.12.2001 prin care, la notificările formulate în anul 2001 privind restituirea unei case cu 3 camere și terenul aferent, răspunsul a fost de atribuire numai a 250. diferența aflându-se în posesia unei persoane juridice de drept privat, ceea ce a făcut aplicabile dispozițiile art.27 din lege, în vreme ce prin notificările făcute în anul 2005 de către G se solicită suprafața ce excede celor 250. restituiți în anul 2001, or prima dispoziție nu s-a pronunțat în mod expres asupra celor 170. nou ceruți.
În atare condiții, s-a apreciat că obiectul juridic și cauza sunt diferite, cu atât mai mult cu cât, prin decizia nr.156/A din 13 aprilie 2007, irevocabilă prin ea însăși, a Curții de APEL PITEȘTI, s-a reținut că adresarea formulată de către petent în temeiul Legii nr247/2005 reprezintă o veritabilă notificare, fiind necesară examinarea ei în fond de către entitatea notificată.
Cât privește fondul, s-a reținut că, incontestabil, diferența de teren stabilită a avea întinderea de 91,28. a aparținut autorilor contestatorului și în prezent aparține Municipiului Râmnicu V, este folosit ca parcare de către care, însă, nu l-a înscris în certificatul de atestare a dreptului său de proprietate.
De aceea, greșit notificarea a fost respinsă ca tardiv formulată, întrucât ea poate fi apreciată ca o cerere anexă de precizare a solicitării ce a făcut obiectul notificării inițiale, impunându-se acordarea în natură și a acestui teren.
La 20 noiembrie 2009, petentul a solicitat instanței să pronunțe o încheiere de îndreptare a erorii materiale, în sensul ca, la hotărârea pronunțată, să se adauge mențiunea acordării de despăgubiri pentru diferența până la 170.
Prin încheierea din data de 24 noiembrie 2009, tribunalul a respins ca nefondată cererea constatând că ea poate fi încadrată cel mult într-o critică la adresa hotărârii, iar nu într-o greșeală de calcul sau eroare materială așa cum prevăd dispozițiile art.281 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței, în termen, au formulat apeluri reclamantul și pârâtul, primul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, incluzând în criticile sale și nemulțumirile la adresa soluției dată în cererea de îndreptare a erorii materiale.
Acesta, în esență, arată că nemulțumirile sale privesc nestabilirea îndreptățirii sale de a primi despăgubiri pentru suprafața ce complinește pe cea acordată în natură, despre s-a constat că nu mai poate fi restituită.
Pârâtul critică soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că în mod greșit instanța a primit o cerere ce nu a fost adresată instituției notificate prin intermediul executorului judecătoresc, așa cum prevăd în mod imperativ dispozițiile Legii nr.10/2001 dar, mai ales, a luat în discuție, pe fond, o cerere adresată cu depășirea termenului prevăzut de această lege, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, Legea nr.247/2005 nu a procedat la instituirea unui nou termen de formulare a unor noi modificări pentru terenuri al căror regim este reglementat de Legea nr.10/2001, ci numai pentru cele ce au făcut obiectul legilor fondului funciar.
În mod greșit instanța fondului a considerat că decizia civilă nr.156/A din 13 aprilie 2007 Curții de APEL PITEȘTI ar fi calificat cererea drept o notificare, în realitate această decizie arătând că există din partea instituției primarului obligația de a răspunde prin dispoziție motivată la cererea ce i-a fost adresată, sens în care s-a procedat, prin dispoziția atacată în prezenta cauză, în cadrul contestației urmând a se stabili condițiile de legalitate și temeinicie în care ea a fost formulată.
O altă critică vizează nelegalitatea respingerii excepției prescripției adresării către instanță, deși contestatorul susține că ar fi primit un plic gol, fără însă a proba apărarea sa, în condițiile în care expediția a fost predată cu scrisoare recomandată și confirmare de primire la data de 21 februarie 2009.
Pe de altă parte, greșită se critică a fi pronunțarea instanței asupra excepției autorității lucrului judecat, câtă vreme, după pronunțarea primei dispoziții prin care se atribuise în natură întinderea de 250. fiind respinsă notificarea pentru diferența de 150. reclamantul s-a adresat instanței de judecată care, însă, i-a respins contestația, prin decizia nr.9818/28 noiembrie 2005, admițând recursul reclamantului din cauza de față, alături de cel al celeilalte contestatoare lângă care era parte și trimițându-se notificarea spre soluționare primăriei municipiului, după care a fost reluat ciclul procesual.
Pe de altă parte, se mai arată în apel, din verificările ulterioare, apelantul a constatat că, în dosarul nr.3819/2001, în urma pronunțării sentinței civile nr.79/28 mai 2001 Tribunalului Vâlcea, în temeiul dispozițiilor Legii nr.33/1994, din același teren s-a mai restituit, în natură, suprafața de 249,76. așa încât, cel puțin pentru aceasta există autoritate de lucru judecat, nici cu acel prilej, administrat fiind același probatoriu, nedovedindu-se existența în proprietatea autorilor reclamantului a unei întinderi mai mari de teren.
Și din probele prezentei cauze, arată apelantul, rezultă că autorul a cumpărat de la odată 100. și cu un alt înscris sub semnătură privată, din anul 1959, 150. pentru diferența de 150. cerută, invocându-se proba testimonială extrajudiciară.
Curtea, examinând apelurile prin prisma criticilor aduse, constată fondat pe cel formulat de pârâtul Primarul Municipiului Râmnicu V și nefondat pe cel al reclamantului, pentru cele ce se vor arăta:
Cu prioritate luându-se în discuție excepțiile de ordin procedural ce fac inutilă cercetarea fondului, urmează a se observa că, într-adevăr, în ceea ce privește data formulării contestației, prin însăși cererea adresată instanței se recunoaște primirea recomandatei nr.- la data de 20 februarie 2009, expeditor fiind Primăria Municipiului Râmnicu
Se pretinde de către contestator că plicul ar fi fost gol și s-ar fi adresat de îndată expeditorului pentru a i se comunica conținutul plicului, însă ar fi fost refuzat.
Această susținere a sa este nedovedită, cât vreme nu există vreo adresare înregistrată la instituția Primarului Municipiului Râmnicu V în sensul susținerilor formulate, pentru a se putea discuta eventuala plauzibilitate a unei expediții eronate.
Este evident că, în vederea evingerii depășirii termenului de adresare, apărătorul la care acesta a apelat, a făcut o nouă cerere de comunicare, cu depășirea termenului de 30 de zile pentru adresarea către instanță, cererea fiind înregistrată sub nr.9239/25 martie 2009 (fila 5).
Chiar dacă s-ar trece peste lipsa oricărei dovezi a susținerilor potrivit cărora la data de 20 februarie 2009 s-ar fi comunicat reclamantului un plic gol, urmează a se observa că, și în ceea ce privește motivul pentru care însăși cererea adresată prin notificarea din anul 2005 fost respinsă, respectiv cel al tardivei formulări, soluția primei instanțe este greșită.
Astfel, potrivit tuturor dispozițiilor Legii nr.247/2005, nu se poate reține că, vreun moment, legiuitorul a intenționat să instituie un nou termen, pornind de la această lege, pentru noi adresări ce nu ar fi fost formulate în termenul prevăzut de legea nr.10/2001, așa cum a fost el prelungit succesiv.
De altfel și tribunalul evită a afirma în motivarea sa cum că ar fi operat o acordare a unui nou termen prin legea modificatoare și completatoare, ci a caracterizat noua adresare drept o cerere anexă de precizare a solicitării formulată în anul 2001.
Procedura nu este prevăzută de lege, cu atât mai mult. cu cât ea survine după ce. deja fusese soluționată în instanță o plângere adresată răspunsului dat la prima notificare ce a privit terenul despre care s-a susținut că a fost dobândit cu aceleași înscrisuri depuse și în prezenta cauză.
Se pretinde de către tribunal că. prin decizia nr.156/A din 2007 Curții de APEL PITEȘTI. s-ar fi reținut că ar fi formulată în termen noua notificare. În realitate, instanța a stabilit că, prin cererea adresată direct la unitatea deținătoare după modificarea Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005, petentul a înțeles să formuleze o veritabilă notificare, motiv pentru care se impune ca ea să urmeze procedura stabilită de art.23 din Legea nr.10/2001 în sensul soluționării printr-o dispoziție sau decizie, ceea ce până în prezent primarul sau prefectul, deopotrivă chemați în judecată în acea pricină, nu au făcut.
Cu acel prilej, curtea de apel a constatat că prima instanță a examinat îndrituirea contestatorului prin prisma termenului de formulare a notificării, dar și prin prisma excepției autorității lucrului judecat, înlăturând însă aceste considerente ale soluției atacate, cu motivarea că ele nu puteau fi examinate de către instanța de judecată, în lipsa unei dispoziții prin care instituția executivă să-și execute obligația impusă de lege, în sensul de a formula un răspuns la notificarea adresată. Pe cale de consecință, soluția judecătorească a fost de obligare a pârâtului Municipiului Râmnicu V de a emite o dispoziție sau decizie motivată cu privire la notificarea înregistrată sub nr.37830 din 29 noiembrie 2005, referitoare la restituirea în natură a terenului de 150. (fila 10 dosar fond).
Nicăieri, în motivarea acestei soluții, instanța nu a făcut aprecieri cu privire la existența unui termen nou acordat prin legea modificatoare și completatoare, așa cum greșit reține tribunalul în prezenta cauză, instanța de control arătând exclusiv faptul că prima instanță nu avea voie să cerceteze excepții privitoare la termenul și forma celei de a doua notificări, mai înainte de a fi emis un răspuns de către entitatea deținătoare.
În aceste condiții, este mai mult decât evident că noua notificare, adresată în anul 2005, se situează în afara termenului prevăzut de Legea nr.10/2001, motiv pentru care este tardivă, așa cum a și fost motivată respingerea cererii prin dispoziția nr.915 din 18 februarie 2009.
Chestiunea formei prevăzută de art.22 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicată, în atare situație, este inutil a mai fi examinată, deși pe scurt se poate observa că ea este o dispoziție înscrisă de legiuitor în favoarea persoanei îndreptățite, pentru ca aceasta să aibă beneficiul certitudinii datei de adresare, a conținutului adresării sale, precum și a cuprinsului dosarului anexat acesteia, deci nu ar putea fi invocată de către apelantul-intimat Primarul Municipiului Râmnicu
Dată fiind această constatare a tardivității adresării către instanță și, în subsidiar, a tardivității formulării notificării, urmează ca instanța să nu analizeze celelalte critici aduse prin apel, precum și starea de fapt nou invocată în acesta, în sensul că aceeași proprietate a mai făcut odată obiect al restituirii în natură, într-un alt cadru legislativ, respectiv cel al verificării lipsei utilității publice a exproprierii, cu consecința restituirii către proprietar, dar și excepția autorității lucrului judecat față de soluția pronunțată cu prilejul atacării primei dispoziții dată asupra notificării formulate în interiorul termenului prevăzut de Legea nr.10/2001.
Cum apelul formulat de reclamant vizează întinderea asupra căreia instanța s-a pronunțat, or în examinarea apelului pârâtului s-a constatat că soluția dată asupra fondului este greșită prin prisma celor de mai sus, este evident, consecința admiterii acestui din urmă apel atrage, în condițiile art.296 Cod procedură civilă, respingerea primului, ca nefondat, sens în care se va dispune, schimbându-se în tot sentința și respingându-se contestația împotriva dispoziției nr.915/18.02.2009 a Primarului Municipiului Râmnicu
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul PRIMARULUI MUNICIPIULUI RÂMNICU, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.856 din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Schimbă sentința în tot, în sensul că respinge contestația formulată de G împotriva dispoziției nr.915/18.02.2009 a Primarului Municipiului Râmnicu.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul, domiciliat în Râmnicu V,-, -.6, județul V, împotriva aceleași sentințe.
Definitivă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător,
- -, - ---,
Red.- Grefier,
Tehnored./Ex.6/17.02.2010. - -,
Jud.fond:.
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim
