Anulare act. Decizia 1009/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1009
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de reclamanții G, ( ) și pârâtul ( ) împotriva deciziei civile nr. 240 din data de 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 4239 din data de 30 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Tg J în dosar nr. 5316/C/2006 în contradictoriu cu intimatele interveniente și, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți G, ( ), reprezentați de avocat și recurentul pârât ( ), lipsind intimatele interveniente și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței întâmpinările formulate de reclamanții G, ( ) și pârâtul ( ), după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat pentru recurenții reclamanți G și ( ), solicită în principal admiterea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, modificarea ambelor hotărâri atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Gorj pentru administrarea probelor solicitate.
Recurentul pârât ( ), depune concluzii scrise și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Față de recursul formulat de reclamanții G și ( ) solicită respingerea acestuia ca nefundat.
Avocat pentru recurenții reclamanți G și ( ), cu privire la recursul declarat de pârâtul ( ), pune concluzii de respingere.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4239 din 30.06.2006, pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr. 5316/2006, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții (zis ) domiciliat în comuna, sat, județul G și G domiciliat în B, str. -. -,.18,.3,.3,.49, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul (zis ) domiciliat în Reșița, str. -, nr. 20,. 20,. 16, județul C-
Au fost respinse cererile de intervenție formulate de intervenientele domiciliată în -J, str. -,.5,.1,.15, județul G și domiciliată în J, str. -,.5,.1,. 13, județul G și s-a anulat ca netimbrată cererea reconvențională.
Reclamantul a fost obligat să achite pârâtului () cheltuieli de judecată în cuantum de 190 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
Autorul Iad ecedat la 6 august 1987, desemnând ca moștenitor unic pe () în calitate de legatar universal conform testamentului olograf din 12. 12.1986 cu privire la construcțiile și bunurile imobile rămase după moartea sa și a soției sale Polina.
Aceiași instanță a reținut că la decesul autorului au rămas în calitate de succesori legali Polina soție supraviețuitoare, reclamanții D G, D (), pârâtul D () și intervenientele și în calitate de fii și fiice.
A mai reținut instanța că D () a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-J pentru fals prev. de art. 290.pen, iar prin rezoluția din 20 iunie 2005 s-a pronunțat rezoluția de neînceperea urmăririi penale, cu motivarea că fapta nu există în sensul că din probele administrate nu se poate stabili cu certitudine dacă înscrisul denumit testament a fost sau nu falsificat de ().
Împotriva aceste rezoluții ( ) a formulat plângere, soluționată în sensul respingerii, prin rezoluția din 27 iunie 2005, întrucât din actele premergătoare efectuate reținându-se de către procuror, că autorul I fiind bolnav și supărat pe ( ) și G care îl bătuseră, a întocmit un testament olograf, testament ce nu a fost adus la cunoștință celorlalți membrii ai familiei, pentru a nu se crea neînțelegeri și nici nu l-a prezentat la notariat cu ocazia dezbaterii succesiunii.
În cauza penală nu s-a putut efectua expertiză grafoscopică în lipsa originalului înscrisului și ca urmare a faptului că persoana vătămată nu a putut prezenta alte înscrisuri semnate de autorul său.
În cursul cercetării judecătorești () a depus înscrisuri semnate de tatăl său, (extrase din registrul agricol pag. 18,19 dosar instanța de. fond și cererea de înscriere în ) semnată de autorul său, semnături care au fost recunoscute de toate părțile din proces că au aparținut autorului.
Față de probele administrate instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art. 859 Cod civil, iar cu privire la acțiunea pentru anularea actului pentru viciu de consimțământ, instanța a reținut că o astfel de acțiune este supusă prescripției de trei ani prevăzută de Decretul nr. 167/1958, întrucât existența consimțământului, prin exprimarea voinței la încheierea actului, atrage sancțiunea nulității relative, iar termenul a început să curgă de la data când reclamanții au luat la cunoștință despre testament, respectiv anul 1998, când a fost depus în dosarul de partaj.
Împotriva sentinței au declarat apel G și ().
Prin motivele de apel s-a susținut că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală, în raport de dispozițiile art. 859 Cod civil. Și că în virtutea rolului activ, instanța avea obligația să pună în vedere pârâtului () să prezinte testamentul în original în vederea verificării de scripte în raport de disp. art. 177.pr.civ.
Prin decizia nr. 716A din 21 2006, fost respins ca nefundat apelul declarat de D () și împotriva sentinței civile nr. 4239 din 30.06.2006, pronunțată de Judecătoria Tg-J, în dosarul nr. 5316/2006.
Împotriva acestei decizii s-a declarat recurs de către D ( ) și
Criticile în recurs au vizat încălcarea disp. art. 307 pct. 7.pr.civ. art. 304 pct. 9 rap. la disp. art. 1177, 1178 Cod civil.
Prin decizia civilă nr. 668 din 17 mai 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA Secția Civilă, a fost admis recursul declarat de recurenții reclamanți s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
Prin motivele deciziei de casare s-au dat îndrumări instanței de apel în sensul că instanța de apel, era obligată să examineze litigiul și prin verificarea înscrisului tăgăduit în condițiile art. 177-178.pr.civ.
Astfel, potrivit disp. art. 177 alin 2.pr. civ. " moștenitorii sau urmașii acestuia de la care se pretinde a fi înscrisul pot declara că nu cunosc înscrisul sub semnătura acestuia, în care situație se va proceda fie la o verificare de script prin confruntarea scrierii sau semnăturii de pe înscrisul necunoscut cu scrierea, sau semnătura de pe alte înscrisuri, care emană neîndoielnic de la acea persoană, fie la efectuarea unei expertize grafologice.
În speța de față, instanța era datoare să lămurească în primul rând, dacă actul a fost sau nu scris în întregime de autor și apoi dacă asistența materială a pârâtului la redactarea testamentului a viciat libertatea de ultimă voință a testatorului.
După această casare cu trimitere, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Gorj Secția Civilă sub nr-.
Cu ocazia rejudecării în apel la 29 august 2007, instanța a pus în discuția părților obligația acestora de a depune înscrisuri spre verificare, potrivit disp. art. 176-179.pr. civ, și intimatului pârât () să depună înscrisul denumit "testament" din 12.12.1986.
Așa cum se reține din considerentele deciziei nr. 321A din 29.08.2007, părțile au declarat că nu dețin înscrisuri olografe de la autor, că cererea de înscriere în este semnată de către autor, ca și semnăturile din registrele agricole.
Prin decizia civil 321A/2007 a Tribunalului Gorj, apelul a fost respins ca nefundat, reținându-se că, deși instanța avea obligația să examineze litigiul prin verificarea înscrisului tăgăduit, reclamanții aveau obligația să depună înscrisuri, pentru a realiza o verificare de scripte, dar, aceștia susținând că autorul nu știa carte nu au avut interesul să depună stăruință pentru a depune aceste înscrisuri, solicitând numai obligarea pârâtului să depună în original testamentul.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții D () și D
Recursul a fost soluționat prin decizia 1378 din 13.12.2007, pronunțată în dosarul -.
Prin această decizie s-a admis recursul s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalului Gorj, cu motivarea că nu s-au respectat îndrumările date tribunalului prin decizia 668 din 17 mai 2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA.
Din considerentele deciziei s-a reținut, că în situația în care instanța de rejudecare, a constatat imposibilitatea administrării probei verificării de înscrisuri sau a expertizei grafoscopică, instanța avea obligația de a proceda la completarea probatoriilor, dispunând administrarea oricăror dovezi necesare, pentru a stabili cu certitudine, dacă testamentul contestat îndeplinește dispozițiile prevăzute de dispozițiile art. 859. civil și că refuzul pârâtului de a depune originalul testamentului trebuia sancționat potrivit dispozițiile art. 139 Cod civil.
Rejudecând așadar cauza și în raport de indicațiile deciziei de casare, Tribunalul Gorja dispus respingerea apelului ca nefundat.
Din motivarea acestei hotărâri se poate reține că testamentul olograf este valabil, s-a dovedit a fi scris, datat și semnat de către defunct, așa încât orice critică făcută împotriva testamentului rămâne lipsită de temei, iar testamentul poate dobândi toate efectele juridice pentru care a fost întocmit.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs recurenții G și solicitând casarea ei ca nelegală cu trimiterea cauzei pentru rejudecare și completarea probatoriului susținând că instanța nu a administrat tot probatoriul care trebuia administrat și din acest motiv nu a reținut o stare de fapt corectă.
De asemenea instanța a reținut o stare de fapt greșită și nedovedită, actele probatorii din dosar nefiind în măsură să facă dovada existenței și legalei întocmiri a testamentului.
Recursul este nefundat.
Criticile recurentului sunt critici de netemeinicie și nu pot constitui motive valabile și legale de recurs.
Tribunalul a fost investit prin casare cu trimitere să administreze tot probatoriul posibil de administrat în vederea lămuririi stării de fapt, iar această stare de fapt privea în mod exclusiv situația dacă testamentul olograf invocat în cauză a fost sau nu întocmit în mod legal.
Instanța a administrat toate probele propuse de părți și dispuse prin decizia de casare, iar în urma examinării probelor administrate, instanța a stabilit că testamentul a fost legal întocmit, scris, datat, semnat de către testator.
S-au administrat astfel toate probele propuse, iar în temeiul stării de fapt astfel probate, tribunalul a concluzionat clar și concis că testamentul este legal opozabil și deci putând produce toate efectele juridice pentru care a fost redactat.
Orice susținere a recurenților legate de modul în care instanța a administrat acest probatoriu sau a reținut starea de fapt pe baza căreia s-a pronunțat, sunt critici lipsite de temei, formulate vag, imprecis, fără o legătură concretă cu decizia atacată. De asemenea criticile legate de modul în care instanța a reținut starea de fapt, precum și solicitarea de reanalizare a probelor rămân critici de netemeinicie, neprevăzute ca motiv valabil de recurs conform art. 304 cod pr.civ. și ca urmare lipsite de un temei legal valabil.
În consecință recursul formulat de reclamanți este nefundat, Curtea urmând a dispune respingerea lui conform celor arătate.
La rândul său, pârâtul () a atacat cu recurs atât decizia de apel a Tribunalului Gorj, precum și încheierea din 3.09.2008 a aceleiași instanțe, solicitând modificarea lor în sensul acordării către intimatul recurent a cheltuielilor de judecată în apel. Petentul a arătat că a solicitat aceste cheltuieli, dar că instanța în mod eronat nu le-a acordat,
A cerut apoi completarea dispozitivului prin includerea obligării apelanților la cheltuieli de judecată, instanța însă prin încheierea atacată a dispus respingerea acestei cereri.
Recursul pârâtului este nefondat.
Pârâtul nu a cerut cheltuielile de judecată. Încheierea de ședință este clară iar din conținutul ei nu rezultă că intimatul prin concluziile sale să fi cerut instanței acordarea cheltuielilor și nici indicarea cuantumului acestor cheltuieli.
De altfel, nici prin cererea de recurs, recurentul nu a fost în măsură să indice vreun cuantum al cheltuielilor presupus efectuate.
În această situație, în mod firesc și perfect legal, aceste cheltuieli nu au putut fi acordate.
Oricum recurentul pârât păstrează un drept de a solicita oricând aceste cheltuieli, dar numai pe calea unei acțiuni separate.
Până atunci recursul său este nefondat, Curtea urmând a dispune respingerea lui conform celor arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamanții G, ( ) și pârâtul ( ) împotriva deciziei civile nr. 240 din data de 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 4239 din data de 30 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Tg J în dosar nr. 5316/C/2006 în contradictoriu cu intimatele interveniente și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red-
2 ex/3.12.2008
Tehn.red.
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
