Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1010/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1010
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanta și pârâta, împotriva deciziei civile nr. 172 din data de 3 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă, asistată de avocat și recurenta pârâtă, reprezentată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Avocat pentru recurenta pârâtă, depune la dosar un set de înscrisuri.
Instanța procedează la comunicarea unui exemplar după înscrisurile depuse la acest termen de pârâta recurentei reclamante prin apărător.
Avocat pentru recurenta reclamantă, arată că nu solicită termen pentru observare.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat pentru recurenta reclamantă, solicită admiterea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, modificarea deciziei atacate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la cererea de repunere în termenul de recurs formulată de pârâta, lasă la aprecierea instanței.
Avocat pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea cererii de repunere în termenul de recurs.
În principal solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, iar pe fond respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Față de recursul formulat de reclamanta, pune concluzii de respingere a acestuia ca nefondat.
Avocat pentru recurenta reclamantă, cu privire la recursul formulat de pârâta, solicită respingerea acestuia ca tardiv.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
La data de 30 septembrie 2005 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca instanța să stabilească linia de hotar dintre proprietățile lor, să fie obligată pârâta să-i respecte dreptul de proprietate cu privire la suprafața de teren de 1. lățime și 35 .lungime, să desființeze plantația de pomi și vie din spatele casei sale, să taie crengile unor pomi, iar în caz de refuz să fie autorizată să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâtei.
Prin sentința civilă nr.514/8.06.2006 pronunțată de Judecătoria Băilești, s-a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținându-se că prin sentința civilă nr.68/16.02. 2005 Judecătoriei Băilești, definitivă prin decizia civilă nr.732/20.04.2005 a Tribunalului Dolj, s-a respins acțiunea civilă formulată de pârâta, împotriva reclamantei, s-a admis cererea reconvențională a reclamantei și a fost obligată pârâta să reconstruiască gardul despărțitor dintre părți pe distanța pe care l-a demolat, hotărârea pronunțată având autoritate de lucru judecat în ceea ce privește capătul de cerere în grănițuire.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, iar prin decizia nr.189/8.02.2007 a pronunțată de Tribunalul Dolj, a fost admis recursul, fiind casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Prin sentința civilă nr.1126/24 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr-, a fost admis capătul de acțiune în grănițuire formulat de reclamanta, împotriva pârâtei.
A fost stabilită linia de hotar dintre proprietățile părților, ca fiind linia ce pornește din punctul 4 str. - - conform schiței întocmită de expert spre interiorul terenului pârâtei, până la punctul 6 din schiță, pe o lățime de 0,30.
A fost admis în parte capătul de acțiune în revendicare formulat de reclamantă și a fost obligată pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei suprafața de 3,83. teren.
A fost respins capătul de cerere privind desființarea plantației.
A fost obligată pârâta la 700 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a avut în vedere că reclamanta este proprietara imobilului situat în Municipiul B,-, compus din construcții și teren în suprafață de 1100. conform titlului de proprietate nr. 793-15033 emis la data de 23.11.1993, iar pârâta este proprietara suprafeței de 375. situat în Municipiul B,-, în vecinătatea reclamantei, dobândit prin sentința civilă nr. 417/04.03.2002 a Judecătoriei Băilești, în urma procesului de partaj după autorii acesteia.
Prima instanță a interpretat probele cauzei în sensul că grănițuirea a fost făcută anterior prin convenția vechilor proprietari, iar reclamanta contestă montarea pe un alt amplasament al gardului nou, edificat de pârâtă.
In termen legal au declarat apel ambele atât reclamanta, cât și pârâta.
Reclamanta, a susținut că pârâta deține în plus 54. teren pe care nu-l poate justifica, fiind normal ca acest teren să fie împărțit în mod egal între părți.
Că, dacă terenul deținut în plus de către pârâtă nu a fost împărțit în mod egal, atunci, suprafața revendicată de 1. lățime și 35 lungime nu i-a fost acordată pe toată lungimea terenului și dacă nu i s-a acordat pe lățimea de 1 metru, trebuia măcar să i se acorde pe 0,5 atât cât este bordura care nu a fost avută în vedere în cauza de fată, pentru a-si putea efectua lucrările de întreținere ce se impun în spatele casei.
A solicitat modificarea sentinței în sensul celor menționate si cheltuieli de judecată.
La rândul său, pârâta a criticat sentința primei instanțe, susținând că pentru capătul de cerere în grănițuire există autoritate de lucru judecat, prin sentința civilă pronunțată în dosarul nr. 2381/2004, rămasă definitivă, numita fiind obligată să edifice construcția gardului pe același amplasament pe care îl demolase.
Prin decizia civilă nr.172 din 03 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, au fost respinse apelurile formulate de apelanta reclamantă și apelanta pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, s-au avut în vedere probele administrate, reținându-se că situația de fapt avută în vedere la data pronunțării sentinței civile nr.68/16.02.2005 s-a schimbat, hotarul fiind modificat în mod culpabil de către pârâtă. Neexistând temei legal pentru împărțirea în mod egal a terenului deținut în plus de către pârâtă, în condițiile în care părțile au devenit proprietare prin uzucapiune în privința acestor plusuri de teren.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a susținut că în mod eronat instanțele au apreciat că pârâta deține în plus suprafața de 54. în baza uzucapiunii, cu toate că s-a făcut referire la sentința civilă nr.417/4.03.2002, în raport de care nu putea opera uzucapiunea, respingându-se în mod nejustificat cererea privind efectuarea unei noi expertize.
Ultima critică din recurs vizează aspecte referitoare la ocuparea de către pârâtă a unei suprafețe de teren mult mai mari decât cea evidențiată în schița anexă la expertiza privind partajul judiciar, din dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr.417/2002, în baza căreia pârâta a devenit proprietară pe terenul ce are deschidere la stradă de 14., și nu 14,45. cât are în prezent, în timp ce reclamanta are o deschidere de 13,55., respectiv mult mai puțin decât în celălalt capăt al curții unde are 13,95.
Recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
La data de 22 august 2008, intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă. La aceeași dată s-a depus și cerere de repunere în termenul de recurs, în care a susținut că a fost în imposibilitate să declare recurs în termenul legal datorită stării de boală a soțului său, care a omis să-i spună pârâtei că a primit decizia Tribunalului Dolj pronunțată în apel, precum și motivele de recurs formulate de reclamantă.
Cererea de repunere în termenul de recurs s-a întemeiat pe dispozițiile art. 103 Cod pr. civilă.
Examinând cu prioritate cererea de repunere în termenul de recurs formulată de pârâta și recursul declarat de aceasta, în raport de art. 137 Cod pr. civilă, se constată că actele medicale emise pe numele soțului pârâtei, ce evidențiază internarea în spital a acestuia în intervalul 24.07.2008 - 01.08.2008 nu reprezintă un împrejurare mai presus de voința pârâtei în declararea în termenul legal a recursului, în sensul prevederilor art. 103 alin. 1 Cod pr. civilă, în condițiile în care decizia din apel a fost comunicată pârâtei la data de 20 mai 2008, aceasta dispunând de suficient timp pentru declararea recursului în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 103 Cod pr. civilă, se va respinge cererea de repunere în termenul de recurs.
În aceste condiții, recursul declarat de pârâtă la data de 29.08.2008 este tardiv, această cale de atac fiind exercitată cu nerespectarea dispozițiilor prevăzute de art.301 Cod pr. civilă.
Recursul declarat de reclamantă este nefondat.
Examinând decizia atacată în raport de motivele de recurs, se constată că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii.
Prin sentința civilă nr.68 din 16 februarie 2005, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr.2381/2004, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a respins acțiunea civilă în revendicare și stabilire linie de hotar formulată de reclamanta și s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta, fiind obligată reclamanta să reconstruiască gardul despărțitor dintre părți pe distanța pe care l-a demolat.
În mod corect au constatat instanțele că în cauză nu operează excepția autorității de lucru judecat, neexistând și identitate de cauză în sensul prevederilor art.163 Cod pr. civilă, în condițiile în care de la data pronunțării acestei hotărâri judecătorești, hotarul despărțitor a suferit modificări.
Expertiza tehnică efectuată în dosarul de fond a evidențiat că în urma măsurătorilor efectuate s-a constatat că reclamanta deținea la data efectuării expertizei tehnice un teren în suprafață de 1112., materializați pe schița anexă, cu dimensiunile și vecinătățile menționate, rezultând un plus de 12. în raport de suprafața de 1100. pentru care s-a emis titlul de proprietate pe numele reclamantei, în timp ce pârâta deținea la data efectuării expertizei tehnice un teren în suprafață de 427. materializați pe schița anexă, cu dimensiunile și vecinătățile menționate, respectiv cu 52. mai mult decât suprafața de 375. menționată în sentința civilă nr.417/4.03.2002, pronunțată de Judecătoria Băilești.
În raport de conținutul expertizei efectuate în cauză și al sentinței civile prin care a fost obligată pârâta să reconstruiască gardul despărțitor pe distanța pe care l-a demolat, instanțele au reținut întemeiat că hotarul despărțitor va fi stabilit în conformitate cu concluziile expertizei tehnice efectuată de expert, astfel încât, să fie respectat și vechiul hotar despărțitor ce a fost stabilit inițial prin convenția vechilor proprietari, cu atât mai mult cu cât, fiecare dintre părți deține teren în plus, în raport de actul de proprietate.
Sunt neîntemeiate criticile din recurs referitoare la deschiderea la stradă a proprietăților părților, având în vedere, pe de o parte că la data soluționării litigiului anterior, finalizat prin sentința civilă nr.68/2005, prin obligarea pârâtei să reconstruiască gardul pe care l-a demolat, nu s-au prevăzut anumite dimensiuni privind deschiderea la stradă, iar pe de altă parte nici în expertiza efectuată în cauză nu s-a avu în vedere o astfel de deschidere, tocmai în ideea că fiecare din părți ocupă în plus teren, încă de la data la care au posedat vechii proprietari.
În considerentele hotărârilor atacate instanțele au reținut că asupra terenului deținut în plus, părțile au devenit proprietare prin uzucapiune, ca mod originar de dobândire a proprietății, instanțele având în vedere posesia exercitată anterior pronunțării sentinței prin care a fost obligată pârâta să reconstruiască gardul pe care l-a demolat, fiind astfel nefondate și aceste critici din recurs.
Față de considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată s-a pronunțat cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 584 Cod civi,l în cauză nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art.304 Cod pr. civilă, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 172 din data de 3 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-.
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta, declarat împotriva aceleiași hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./ex.
15.12.2008
Jud.apel
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
