Anulare act. Decizia 110/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA - CIVIL
DOSAR nr-
DECIZIA CIVIL NR. 110 /
Ședința public din 07 februarie 2008
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat JUDECTOR: - -
JUDECTOR: - -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de ctre pârâții Consiliul Local al municipiului T și G și G împotriva deciziei civile nr.788/A/10.10.2007 pronunțat de Tribunalul Timi ș în dosar nr-, având ca obiect nulitate absolut.
La apelul nominal fcut în ședința public se prezint pentru pârâtul recurent Consiliul local consilier juridic, pentru pârâții recurenți G și G avocat, pentru reclamanta intimat avocat.
Procedura îndeplinit.
Recursul declarat a fost legal timbrat cu 6 lei tax judiciar de timbru și 0,15 lei timbru judiciar mobil.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care, reprezentantul pârâților recurenți. și. depune la dosar taxa judiciar de timbru în sum de 10 lei și 0,30 lei timbru judiciar.
Reprezentanta reclamantei intimate depune împuternicire avocațial și concluzii scrise la dosar.
Nemaifiind probe de administrat sau cereri de formulat, instanța procedeaz la soluționarea recursului, acordând cuvântul prților.
Reprezentanta pârâtului recurent Consiliul Local T solicit admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și schimbarea sentinței civile nr.905/29.01.2007 pronunțat de Judec toria Timi șoara în sensul respingerii în întregime a acțiunii formulat de numita, cu cheltuieli de judecat
Reprezentantul pârâților recurenți G și G solicit admiterea recursului și modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și în fond respingerea acțiunii reclamantei.
Reprezentanta reclamantei intimate solicit respingerea recursurilor potrivit concluziilor scrise depuse la dosar și menținerea ca legal și temeinic a deciziei civile nr.788/A a Tribunalului Timi ș, fr cheltuieli de judecat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de faț, constat urmtoarele:
Prin decizia civil nr.788/A din10 octombrie 2007 pronunțat de Tribunalul Timi în dosar nr- au fost respinse apelurile declarate de pârâții Consiliul Local al Municipiului și G și G împotriva sentinței civile nr.905 din 29.01.2007 pronunțat de Judec toria Timi șoara în dosar nr-.
Tribunalul a reținut c susținerile pârâților G și G cu privire la inadmisibilitatea acțiunii în constatare formulat de ctre reclamant sunt neîntemeiate deoarece reclamanta a vizat constatarea nulitții absolute a contractului de vânzare cumprare, datorit împrejurrii c actul, juridic translativ de proprietate s-a încheiat cu înclcarea unei norme imperative prevzut de Legea 85/1992.
Reclamanta își justific interesul prin aceea c urmrește redobândirea proprietții care i-a fost confiscat de ctre fostul stat socialist.
În continuare se reține c titlu pe care statul vânztor îl avea asupra imobilului înstrinat pârâților chiriași cumprtori, era acela de naționaliza în baza decretului nr.223/1978, chiar dac anterior titlul statului asupra apartamentului în litigiu provenea din construire.
Ca atare apartamentul nu putea s fie înstrinat de statul român ctre chiriașii cumprtori în baza decretului Lege 61/1990 ci numai în temeiul Legii 112/1995, aprut ulterior, lege care reglementeaz vânzarea imobilelor naționalizate.
În aceast ordine de idei tribunalul a apreciat, c în mod corect prima instanț a reținut incidența, în speț, a motivului de nulitate absolut prevzut de art.19 alin.1 din Legea nr.85/1992, fiind de principiu c valabilitatea contractului se raporteaz la dispozițiile legale existente la data încheierii lui, neavând relevanț faptul c ulterior a aprut Legea 112/1995 care a permis înstrinarea imobilelor naționalizate.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune în constatarea nulitții contractului aceast problem de drept a fost dezlegat prin decizia civil nr.1306/2006 a Curții de Apel Timi șoara, pronunțat înainte de casarea cu trimitere.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs pârâții Consiliul Local al mun. și G.
Pârâtul Consiliul local al Municipiului a solicitat modificarea deciziei recurate, admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței primei instanțe în sensul respingerii în întregime a acțiunii formulat de numita.
În motivarea recursului s-a artat c apartamentul în litigiu a fost construit de ctre Startul Român, în anul 1987 fost dobândit de ctre reclam, prin moștenire, iar în anul 1988, dup ce aceasta a prsit țara, a fost naționalizat de ctre Statul Român, în baza Decretului 223/1974.
La data de 11.01.1993 Statul, ca proprietar tabular, vinde apartamentul menționat chiriașilor G și încheindu-se contractul de vânzare cumprare nr 5032 din 11.01.1993, în baza decretului Lege nr.61/1990.
R recurentul arat c potrivit art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrrii în vigoare a prezentei legi.
Reclamanta și-a plasat cererea de chemare în judecat în afara termenului prevzut de Legea 10/2001, și din acest punct de vedere acțiunea sa este prescris.
S- mai susținut c reclamanta nu are interes în promovarea prezentei acțiuni.
În continuare recurentul prezint mai multe susțineri contradictorii legate de construirea blocului - implicit a apartamentului din fondurile statului român înainte de anul 1963 și apoi de vânzarea acestora ctre foștii chiriași, înainte de anul 1989, dup care se amintește de naționalizarea apartamentului în baza Decretului 223/ 1974.
În finalul recursului se arat c niciuna dintre cauzele de nulitate absolut nu subzist în speț.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.8-9 Cod procedur civil art. 45 alin.5 din Legea nr.10 /2001 și art. 19 alin.1 din Decretului nr. 167/1958.
Pârâții recurenți. și, prin recursul depus la filele 7-16 dosar reiau o parte din susținerile pârâtului recurent Consiliul Local al municipiului T, fiind de altfel prți cu interese comune în prezenta cauz.
Se arat, astfel, c apartamentul a fost construit din fondurile statului român înainte de anul 1963, fost vândut în anul 1974 persoanei îndreptțite, în condițiile prevzute de legile de la acea vreme dup care, prin plecarea în strintate a titularului dreptului de proprietate apartamentul a fost naționalizat de stat în baza Decretului 223/1974.
S-a mai susținut c persoana care a plecat în strintate a fost despgubit, dup care s-a invocat buna credinț a chiriașilor cumprtori.
În drept s-au invocat motive de recurs prev. 304 7,8 și 9 Cod procedur civil.
Reclamanta intimat a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului declarat.
Examinând recursurile prin prisma celor artate și condițiile prevzute de art. 304 raportat la art.306 și art.312 Cod procedur civil se reține c acestea sunt nefondate.
Întru-cât ambele recursuri invoc motive comune instanța de recurs va rspunde mai întâi la motivele invocate de ctre ambii recurenți, dup care va particulariza în funcție de susținerile separate ale fiecruia.
Una dintre ideile de baz ale ambelor recursuri este aceea c apartamentul în litigiu a fost construit din fondurile statului român înainte de anul 1963, și din acest motiv în mod corect ar fi fost vândut ctre chiriași potrivit Decretului Lege 61/1990 și Legii nr.85/1992, neavând importanț c acest apartament a fost naționalizat de ctre același stat român în anul 1988 în baza Decretului nr. 223/1974.
Referitor la aceste motive de recurs Curtea va reține c primele instanțe au raționat în mod corect, deoarece regimul juridic al acestui apartament, la momentul încheierii contractului de vânzare cumprare, era diferit de regimul juridic stabilit prin Legea nr. 85/1992.
Din punct de vedere al efectelor juridice actul translativ de proprietate este supus normelor imperative în vigoare, în momentul încheierii sale, și nu poate fi încheiat cu înclcarea acestor norme imperative, iar ulterior prin încercarea de înlturare a sancțiunilor determinate de înclcarea normelor imperative, nu se pot aduce argumente legate de situația de fapt a obiectului contractului, respectiv a modului de construire a apartamentului.
Cu alte cuvinte nerespectarea legii nr.85/1992 la momentul încheierii contractului de vânzare - cumprare, în primul rând de ctre autoritțile reprezentante ale Statului Român, inclusiv pârâtul recurent Consiliul Local al municipiului T, și apoi celelalte prți contractante nu poate fi invocat ca o situație ce poate fi remediat prin trimiterea la modalitatea de construire a apartamentului respectiv.
Culpa cea mai mare în înclcarea dispozițiilor legale imperative prevzute de Legea nr.85/1992, aparține autoritții reprezentante a Statului Român care și-a permis s încheie un contract de vânzare cumprare cu înclcarea regimului juridic al imobilului vândut, asumându-și riscul aplicrii sancțiunii nulitții absolute în condițiile prev.de art.19 alin.1 din Legea nr. 85/1992.
Este adevrat c din economia probelor administrate în cauz se poate discuta despre buna credinț a pârâților cumprtori,îns, din pcate pentru aceștia, buna credinț manifestat de ctre pârâții nu poate fi subsumat principiilor care guverneaz materia Legii 10/2001 deoarece, în cazul lor, este vorba de înstrinarea apartamentului, cu înclcarea de ctre autoritate, a regimului juridic al acestuia, fapt sancționat cu nulitatea absolut chiar la momentul încheierii actului.
În practica judiciar la care în mod pertinent fac trimitere pârâții recurenți prin aprtorul ales este vorba de o situație relativ diferit de cea a speței pentru c în acele cauze actul de vânzare cumprare la momentul încheierii sale a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor Legii 112/1995, îns, ulterior imobilul a fost revendicat.
În speț, contractul de vânzare - cumprare, chiar de la momentul întocmirii sale, în anul 1993 fost încheiat cu nesocotirea regimului juridic al imobilului, apreciindu-se c acesta nu se afl în patrimoniul statului ca urmare a unui decret de naționalizare deși, acest lucru era evident titlul statului fiind înscris în evidențele de publicitate ale imobilului, evidențe cunoscute în primul rând de autoritatea care a dispus asupra vânzrii, cât și de ctre chiriașul solicitant.
În aceast ordine de idei, buna credinț invocat de ctre pârâții, nu poate fi de natur a înltura cauza de nulitate absolut ce planeaz asupra convenției.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune acest aspect, pe de o parte, a fost stabilit pe cale judiciar printr-o hotrârea judectoreasc irevocabil respectiv decizia civil nr.1304 /R/12.06.2006 pronunțat de Curtea de Apel Timi șoara în dosar nr.2884/C/2006, iar pe de alt parte, în interpretarea instanței, acesta nu este incident în speț, deoarece regimul juridic al imobilului la care face trimetere Legea nr.10/2001, inclusiv sub aspectul prescripției, nu a fost respectat la momentul întocmirii actului, prțile raportului juridic civil urmând a fi guvernate de dispozițiile Legii nr.85/1992.
Referitor la interesul reclamantei acesta rezult în mod indubitabil din actele de proprietate depuse de ctre aceasta și din calitatea pe care și-a asumat-o respectiva persoan care revendic un bun confiscat de ctre Autoritțile Statului Român înainte de anul 1989.
Desigur modalitțile prin care Statul Român deposeda de proprietate privat persoanele care prseau țara înainte de anul 1989 prezenta mai multe modalitți, unele dintre acestea cu o conotație chiar democratic, respectiv obligația de a vinde ctre stat locuința deținut, de regul la un preț derizoriu, îns este unanim în practica recent, și în practica Curții Europene c și Decretul 223/1974 a reprezentat un act abuziv de deposedare de proprietate aplicat ca o sancțiune pentru c persoana și-a permis s prseasc " lagrul socialist" și de aceea în concepția actual a instanțelor și a legiuitorului Decretul nr. 223/1974 a reprezentat un act de naționalizare, care a impus un anume regim juridic asupra imobilelor respective.
Nu este mai puțin adevrat, în spiritul principiilor de echitate și just reparație desprinde din practica Curții Europene ca autoritțile care au reprezentat Statul Român în aceast vânzare, inclusiv pârâtul recurent Consiliul Local al municipiului T, s se preocupe de justa și reala despgubire care trebuie acordat fie reclamantei pentru ca aceasta s renunțe la a-și apropia în propriul patrimoniu bunul revendicat și acesta s rmân în continuare chiriașilor cumprtori sau, aceiași autoritate, s se preocupe pentru a repara prejudiciul cauzat chiriașilor cumprtori prin vânzarea unui imobil cu înclcarea evident a regimului juridic al acestuia.
În baza principiului disponibilitții, în funcție de interesele pe care le au, prțile vor putea promova acțiuni separate în sensul celor artate mai sus.
În recursul depus la filele 12-16 de ctre. și G printr-un alt avocat, nesusținut în fașa instanței, în afara celor artate mai sus se mai fac referiri la precizarea de acțiune a reclamantei, titlul subsemnatului G, deținut în baza unui certificat de moștenitor, se invoc unele chestiuni de inadmisibilitate ale acțiunii legate de caracterul în constatare al acesteia.
procesuale invocate mai sus nu sunt de natur a atrage modificarea hotrârii instanței de apel, pe de o parte, aceste fiind lmurite de ctre prima instanț, respectiv aspectele legate de caracterul acțiunii introductive sau modalitatea de precizare a acesteia în fața primei instanțe, iar pe de alt parte aspectele legate de certificatele de moștenitor sunt chestiuni care, în baza principiului disponibilitții rmân la latitudinea prților din proces și pot constitui obiectul unei noi acțiuni civile.
În concluzie, Curtea va reține c, în speț, nu sunt incidente nici unele dintre motivele de recurs la care au fcut trimitere recurenții, inclusiv cele indicate în drept respectiv art. 304 pct.7-9 Cod procedur civil.
Din cele artate mai sus rezult c hotrârea instanței de apel a fost motivat în mod detaliat și în vederea argumentrii dispozitivului (art. 304 pct.7 Cod procedur civil); instanța de apel a interpretat corect raportul juridic dedus judecții, inclusiv actul juridic în litigiu (art.304 pct.8 Cod procedur civil); iar sub aspectul legalitții ambele instanțe au fcut o corect aplicare a disp.art. 19 alin.1 din Legea nr.85/1992 (art. 304 pct.9 Cod procedur civil).
Faț de cele artate recursul declarat de ctre pârâții Consiliul Local al municipiului T și G și G va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de ctre Consiliul Local al municipiului T și G și G, împotriva deciziei civile nr.788 din 10 octombrie 2007 pronunțat de Tribunalul Timi ș în dosar nr-.
IREVOCABIL.
Pronunțat în ședinț public azi, 07 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.LL/19.02.2008
Thred. NF./19.02.2008
Ex.2
Prima inst. - Jud.T-
Inst.apel - Trib.T.-,
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcarița
