Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 107/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.107
Ședința publică din 7 februarie 2008
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul și împotriva deciziei civile nr. 885/A/31.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului T, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamanților recurenți și consilier juridic în reprezentarea pârâților intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la dat de 5.02.2008, intimații au depus întâmpinare care, în raport de data tardivă a depunerii, va fi considerată a avea valoarea unor concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului, potrivit motivelor expuse pe larg în concluziile scrise.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Timișoara, reclamanții și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului T să se constate că o dată cu imobilul construcție situat în T,-, înscris în CF 15864 T, au dobândit în virtutea legii și dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției, în suprafață de 755,76. și să se dispună radierea dreptului de proprietate al Statului Român asupra terenului aferent construcției de 755,76. și înscrierea dreptului lor de proprietate asupra terenului sus-menționat în CF.
În motivare au invocat dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului construcție în baza Legii nr. 112/1995 și refuzul pârâților de a le recunoaște și dreptul de proprietate asupra terenului.
Prin sentința civilă nr.4532/3.05.2007 acțiunea a fost admisă în parte, instanța constatând că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției cumpărate înscris în CF 15864 T, nr.top.22439 de 321. în baza art.37 din nr.HG20/1996 republicată, coroborat cu art.26 alin.3 din Legea nr. 112/1995; a fost respinsă în rest acțiunea.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra construcției în baza Legii nr. 112/1995. în aceste condiții, față de dispozițiile art.37 din nr.HG20/1996 republicată ei devin și proprietari ai terenurilor aferente construcției (respectiv terenul de sub construcție, căile de acces și terenul necesar unei normale utilizări a construcțiilor).
Față de evidențele de carte funciară, terenul aferent este doar cel evidențiat sub nr. top.22439, casă și curte de 321. cealaltă parcelă topografică înscrisă în CF 15864 T, respectiv cea cu nr.top.22440 neavând construcții și fiind descrisă drept "grădină".
Împotriva sentinței au declarat apeluri atât reclamanții, cât și pârâții, solicitând schimbarea acesteia.
Reclamanții au solicitat admiterea în tot a acțiunii invocând, în esență că și grădina are natura de teren aferent, neexistând o altă cale de acces spre această parcelă.
Pârâții au solicitat respingerea în tot a acțiunii, invocând în esență, pe de o parte, că imobilul face obiect al Legii nr.10/2001, fiind solicitat de foștii proprietari și că, pe de altă parte, nu a fost reglementată juridic noțiunea de teren aferent, acesta, oricum neputând să fie dobândit prin efectul legii.
Prin decizia civilă nr. 885/A/31.10.2007 instanța a respins apelul reclamanților și, admițându-l pe cel declarat de pârâți a schimbat sentința în sensul respingerii în tot a cererii reclamanților.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, față de dispozițiile art.9, 21, 26 alin.ultim din Legea nr. 112/1995, art.37 din nr.HG20/1996 reclamanții au vocație la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului, însă proprietatea nu se dobândește de drept, legea neprevăzând aceasta.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termen reclamanții care au solicitat modificarea ambelor hotărâri în sensul admiterii în tot a acțiunii.
În motivare au invocat greșita aplicare a dispozițiilor art.37 din nr.HG20/1996 republicată și neobservarea faptului că ambele parcele topografice reprezintă teren aferent al construcției.
Pe cale de întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art.306 alin.2 Cod procedură civilă, față de dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Potrivit art.37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, republicată în baza art.II din nr.HG11/1997, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art.26 alin.ultim din lege. Textul art.26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 prevede că"suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului".Din interpretarea logică a textelor mai sus menționate, rezultă că, dacă terenurile ce depășesc suprafața aferentă construcțiilor rămân în proprietatea statului, per a contrario,cele care nu depășesc această suprafață, respectiv cele care asigură o utilizare normală a construcției, se dobândesc în virtutea legii în proprietate.
Astfel, contrar celor reținute de instanța de apel, dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor dobândite în baza Legii nr. 112/1995 se dobândeșteope legis.
Nu poate fi reținută ca fondată susținerea intimaților vizând inexistența unei definiții legale a noțiunii de "teren aferent" ca temei al nerecunoașterii reclamanților dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe.
Astfel, în primul rând, cum în mod corect a reținut prima instanță, noțiunea de "teren aferent" a fost definită de doctrină și jurisprudență ca fiind terenul de sub construcție, căile de acces și terenul necesar unei utilizări normale a construcțiilor.
Apoi, Consiliul Local însuși a definit această noțiune prin 13/2004 (art.2) și 15/2004 (art.2), astfel că nu poate susține imposibilitatea determinării conținutului sintagmei.
Pornind de la aceste considerente, determinarea faptică a terenului aferent construcției este o chestiune ce implică efectuarea unei expertize topografice, pentru stabilirea întinderii exacte a terenului necesar normalei utilizări a respectivei construcții. Aceasta pentru că nu întotdeauna parcela (sau parcelele) de teren evidențiate în cartea funciară este (sunt) necesară (necesare) în scopul sus-menționat.
În cauza de față, reclamanții susțin că suprafața de teren necesară normalei utilizări a construcției este superioară celei de 321. evidențiată în CF 15864 T, nr.top.22439 și că pe parcela nr.top.22440 (evidențiată în aceeași carte funciară ) sunt edificate construcții pentru utilizarea cărora este, de asemenea, nevoie de teren aferent.
Efectuarea unei expertize de specialitate a fost invocată ca fiind utilă soluționării cauzei atât în fața primei instanțe, cât și în apel, însă cererea de probațiune a fost respinsă.
Având în vedere că instanța de recurs - față de considerentele mai sus arătate - reține că reclamanților le este recunoscut de lege dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției și că determinarea acestei suprafețe presupune efectuarea unei expertize de specialitate, față de faptul că în recurs această probă nu poate fi administrată, Curtea va casa decizia recurată și va trimite cauza la tribunal pentru stabilirea suprafeței de teren aferent construcției cumpărate de reclamanți.
În rejudecare, instanța va avea în vedere și faptul că persoane afirmat îndreptățite în sensul Legii nr.10/2001 au solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru 2/3 din imobilul întreg înscris în CF 15864 T, respectiv restituirea în natură a parcelei nr.top.22440, notificările fiind respinse de unitatea notificată.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 alin.1, 2, 3, 5 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul declarat de reclamantul și împotriva deciziei civile nr. 885/A/31.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, va casa decizia recurată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor declarate împotriva sentinței civile nr.4532/3.05.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul și împotriva deciziei civile nr. 885/A/31.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor declarate împotriva sentinței civile nr.4532/3.05.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red./15.02.2008
Tehnored. /2 ex./15.02.2008
Prima instanță:
Instanța de apel:,
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Cristian Pup, Gheorghe Oberșterescu
