Uzucapiune. Decizia 109/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.109
Ședința publică din 7 februarie 2008
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.155/6.09.2006 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr.4214/2006, în contradictoriu cu reclamanții intimați și, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la a treia strigare, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 6 februarie 2008, pârâtul recurent a depus concluzii scrise în care solicită judecarea recursului și admiterea acestuia.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.155/06.09.2006 pronunțată în dosarul nr.4214/2006, Tribunalul CSa respins ca tardiv apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.6442/bis din 12.12.1994 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr.7436/1994.
Tribunalul a reținut că inițial, judecătoria a admis acțiunea formulată de reclamanții și față de pârâții și, constatând că primii au dobândit prin uzucapiune (posesie de lungă durată) dreptul de proprietate asupra terenurilor evidențiate în CF 836 Reșița Română nr.top.1101/b - în, în suprafață de 5755 mp și cel din CF 1280 Reșița Română, nr.top.1100 - în, în suprafață de 11.509 mp și a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamanților în CF, cu titlu de uzucapiune.
În considerente, judecătoria a apreciat că imobilele din litigiu se află în proprietatea tabulară a pârâților și, în cote de câte parte pentru fiecare, însă aceștia au domiciliu necunoscut, motiv pentru care pentru aceștia s-a realizat procedura de publicitate printr-un ziar local.
S-a mai reținut de către prima instanță că terenurile în cauză se află în posesia reclamanților și, care au exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietari de mai bine de 30 de ani, interval în care nu au fost tulburați de nicio persoană. De aceea, printre vecini, ei sunt recunoscuți ca și proprietari.
Această sentință a fost atacată cu apel d e către pârâtul, arătând că la data pronunțării sentinței ce constata uzucapiunea, ambii pârâți - proprietari tabulari erau decedați, iar el are calitatea de succesor al proprietarilor tabulari, însă a luat la cunoștință de existența sentinței Judecătoriei Reșița doar în cursul anului 2006.
Tribunalul a respins aceste argumente, reținând că apelul pârâtului este tardiv, cu motivarea că sentința civilă nr.6442 bis din 12.12.1994 a Judecătoriei Reșița a devenit publică întrucât a fost afișată la ușa instanței la data de 23.01.1995, în timp ce declarația de apel a pârâtului a fost înregistrată la data 16.05.2006, fiind astfel nesocotit termenul de apel d e 15 zile, prevăzut de art.284 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâtul, indicându-se incidența dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurentul susținând că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art.284 Cod procedură civilă întrucât acest text menționează că termenul de apel d e 15 zile curge de la comunicare și nu de la data afișării.
În această ipoteză, potrivit recurentului, deveneau incidente dispozițiile art.285 Cod procedură civilă, care prevăd că termenul de apel se întrerupe prin moartea părții care are interes să facă apel, iar în cauză s-a dovedit atât decesul proprietarilor tabulari, încă înainte de pronunțarea sentinței de fond, cât și calitatea de moștenitor a pârâtului, astfel că termenul de apel față de pârât a fost întrerupt până la momentul în care acesta a luat la cunoștință efectiv despre sentința judecătoriei.
Curtea, analizând recursul pârâtului, în raport cu motivele de fapt și de drept invocate de acesta, cu aplicarea dispozițiilor art.299 și următoarele Cod procedură civilă raportat la art.312 Cod procedură civilă, va constata că acesta este întemeiat întrucât în cauză sunt prezente motivele de modificare prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, asociate și cu motive de casare dintre cele prevăzute de art.304 pct.5 Cod procedură civilă.
Astfel, curtea va constata în primul rând că proprietarii tabulari ai imobilului din litigiu au decedat în 1983 -, respectiv 1998 -, în condițiile în care sentința judecătoriei s-a pronunțat pe fond la data de 12.12.1994, când cel puțin unul dintre proprietarii tabulari se afla în viață, însă acesta nu a fost niciodată citat în procesul de uzucapiune, după cum nu s-a procedat nici la desemnarea unui curator pentru proprietarul tabular decedat în 1983.
În al doilea rând, în aceste circumstanțe, curtea va constata că pârâtul a fost declarat ca unic moștenitor al celor doi proprietari tabulari în anul 2000, în calitate de nepot de fiu, acesta având domiciliul în Germania, atât la momentul pronunțării sentinței Judecătoriei Reșița, la 12.12.1994, cât și la momentul declarării apelului, la data de 16.05.2006.
În aceste condiții, curtea va constata că pârâtul era îndreptățit la repunerea sa în termenul de apel, în contextul dispozițiilor art.103 Cod procedură civilă raportat la art.285 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiile art.284 Cod procedură civilă și la fel de îndreptățit era să beneficieze de o judecare pe fond a cererii de uzucapiune, în calitatea sa de moștenitor al proprietarilor tabulari, judecată de care a fost privat ca urmare a neimplicării sale procesuale, datorate deficiențelor cererii de chemare în judecată a reclamanților, dar și lipsei de rol activ a instanței de fond, care nu a întreprins nici un demers pentru identificarea proprietarilor tabulari, respectiv a moștenitorilor acestora, în condițiile în care aceștia își păstraseră cetățenia română și o parte se aflau în viață la momentul declanșării procedurilor judiciare.
Mai mult decât atât, curtea va constata că atât tribunalul, cât și Judecătoria Reșița au operat cu o ficțiune juridică, constând în citarea proprietarilor tabulari și mai apoi, comunicarea hotărârii judecătorești la ușa instanței și nu la ultimul domiciliu al acestora, cum tot o ficțiune juridică a reprezentat-o și procedura de citare a acelorași proprietari tabulari prin recurgerea la un ziar local, cu tiraj limitat și o arie redusă de acoperire, nefiind astfel satisfăcute exigențele minimale privitoare la publicitatea ședinței de judecată.
În sfârșit, curtea va constata și faptul că au fost folosite temeiuri juridice nepotrivite în analizarea condițiilor uzucapiunii, despre al cărui termen de prescripție achizitivă se susține că a început să curgă cu 30 de ani înainte de momentul pronunțării sentinței, adică la începutul anilor 60.
Or, în acest context, instanțele au datoria să analizeze îndeplinirea condițiilor prescripției achizitive din perspectiva dispozițiilor speciale ale art.27-29 din Decretul-Lege nr.115/1938, aspect însă nesocotit în prezenta speță, unde instanța de fond a analizat condițiile prescripției achizitive prin prisma normelor comune inserate în Codul civil, deși imobilele din litigiu se află incluse în sistemul de evidență și publicitate imobiliară al cărților funciare.
Pentru toate aceste considerente, curtea, constatând că sunt întrunite deopotrivă motive de casare prevăzute de art.304 pct.5 Cod procedură civilă asociate cu motive de modificare prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.155/06.09.2006 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr.4214/2006.
Va casa decizia recurată precum și sentința civilă nr.6442/bis din 12.12.1994 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr.7436/1994 și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la prima instanță, respectiv Judecătoriei Reșița, care va analiza cererea reclamanților în contradictoriu cu pârâtul.
Va constata că dispozițiile art.274 Cod procedură civilă nu sunt incidente în această etapă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.155/06.09.2006 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr.4214/2006.
Casează decizia recurată precum și sentința civilă 6442/bis/12.12.1994 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. 7436/1994.
Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la prima instanță, respectiv Judecătoria Reșița.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red./13.02.2008
Tehnored. I /2 ex./14.02.2008
Prima instanță:
Instanța de apel:,
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
