Anulare act. Decizia 1103/2009. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția Civilă mixtă

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1103/2009-

Ședința publică din 11.06.2009

PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia

JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța

JUDECĂTOR 3: Trif

Grefier:

Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenta pârâtă cu domiciliul în O, Parcul -, nr. 7, județul B, recurentul reclamant, domiciliat în, nr. 129, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți, ambii domiciliați în, nr. 118, județul B, domiciliat în, nr. 123, județul B, împotriva deciziei civile nr. 352/A din 2 iunie 2008 și a deciziei nr. 530/A din 05.11.2008, pronunțate de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 6327 din 26 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-, având ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta recurentei pârâte, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 1795 din 09.04.2009, eliberată de Baroul Bihor - Cabinet Individual, reprezentantul recurentului reclamant, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 175 din 08.04.2009, eliberată de Baroul Bihor - Cabinet Individual, reprezentanta intimaților pârâți și, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 144 din data de 18.03.2009, eliberată de Baroul Bihor - Cabinet Individual, și reprezentanta intimatului pârât, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 37 din data de 10.06.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentele recursuri sunt scutite de la plata taxei de timbru, după care:

Reprezentanta recurentei pârâte depune la dosar cererea de renunțare la judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă.

Reprezentanții părților arată că nu sunt alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.

Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.

Reprezentantul recurentului reclamant solicită admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate în scris, casarea deciziei civile nr. 352/A/2008, pronunțată de Tribunalul Bihor și rejudecând cauza să se admită acțiunea precizată conform petitului, de asemenea, desființarea deciziei civile nr. 530/A/2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, rejudecarea cauzei în sensul respingerii cererii intimatei pentru acordarea cheltuielilor de judecată, cu cheltuieli de judecată. Arată că, instanța de apel și cea de fond nu au luat în considerare decizia civilă nr. 470/A/2003 a Tribunalului Bihor, prin care s-a constatat că recurentul și defunctul său tată au calitatea de moștenitori după defuncta. De asemenea, instanța de apel nu a ținut cont de probele administrate în cauză și în loc să-i admită apelul pentru a-și putea întabula dreptul de proprietate în cartea funciară, l-a respins, reținând în mod greșit că intimații și au devenit proprietari asupra imobilului cu titlu de indiviziune. Prin decizia civilă nr. 470/A/2003 a Tribunalului Bihors -a reținut că recurentul are o cotă de proprietate de parte, imobilul nefiind doar proprietatea intimaților. În ceea ce privește decizia nr. 539/A/2008 a Tribunalului Bihor, arată că instanța de apel nu a verificat actele de la dosar, astfel l-a obligat pe recurent de două ori la plata cheltuielilor de judecată, neobservând că este una și aceiași persoană cu. Solicită a se lua act de renunțarea la judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă.

Reprezentanta recurentei pârâte solicită a se lua act de renunțarea la judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă, respingerea recursurilor declarate de recurentul reclamant ca neîntemeiate. Apreciază că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, motivele invocate de recurentul reclamant nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă. Arată că, s-a făcut dovada plății unei sulte în favoarea recurentului reclamant, astfel că, acesta nu poate fi și beneficiarul unei sulte și să ceară și întabularea pentru cota parte pentru care i s-a plătit sulta respectivă. Nu s-a solicitat desființarea contractului de vânzare cumpărare încheiat între intimații și def.. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, arată că, apelanții au avut reprezentanți diferiți, astfel că potrivit dispozițiilor art. 271 Cod procedură civilă, aceștia erau îndreptățiți la plata cheltuielilor de judecată.

Reprezentanta intimaților pârâți solicită respingerea recursurilor declarate de recurentul reclamant, ca nefondate, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de apel, cu cheltuieli de judecată. Arată că instanța de apel a modificat doar în parte hotărârea primei instanțe, în sensul că a stabilit că recurentul reclamant și tatăl său G au calitatea de moștenitori ai def., și a obligat intimații la plata unei sulte în favoarea acestora, restul dispozițiilor din sentința atacată fiind menținute. Astfel, s- stabilit cu putere de lucru judecat dreptul de proprietate al intimaților pârâți cu privire la imobilul casa și terenul în litigiu, recurentul reclamant având dosar un drept de creanță. Solicită a se lua act de renunțarea la judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă

Reprezentanta intimatului pârât solicită respingerea recursurilor declarate de recurentul reclamant, menținerea hotărârii de apel ca fiind legală și temeinică, a se lua act de renunțarea la judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă, fără cheltuieli de judecată. Arată că prin decizia civilă nr. 470/A/2003 a Tribunalului Bihors -a constatat doar calitatea de moștenitori a recurentului reclamant și tatălui său.

În replică, reprezentantul recurentului reclamant arată că recurentul reclamant nu a înstrăinat terenul în litigiu.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND,

Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6327 din 26 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradeaa fost admisă cererea formulata de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, și.

S-a dispus radierea înscrierilor făcute în CF 288, sub, 15 în baza sentinței civile nr. 5219/2002 a Judecătoriei Oradea, prin încheierea CF nr. 574/13.01.2004.

S-a respins ca prematură cererea de intabulare a dreptului dobândit de reclamant în baza deciziei civile nr. 470/A/2003 a Tribunalului Bihor, pronunțată în dosar nr. 6573/2002.

S-a dispus obligarea pârâților la plata către reclamant a sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin sentința civila nr. 5219/2002 pronunțata de Judecătoria Oradea in dosar nr. 5698/2001 s-a respins cererea reclamantului si numitului G de a se constata calitatea de moștenitori ai acestora după def. asupra cotei de parte din imobilul înscris in CF 288, nr. top. 253/9. În baza acestei hotărâri, s-a constatat ca sunt coproprietari, si, si precum si. -se indiviziunea, imobilul a fost atribuit numiților si cu obligarea lor la plata unor sulte apoi s-a constatat ca aceștia au înstrăinat imobilul numitei, hotărârea ținând loc de contract autentic de vânzare comparare.

Prin decizia civila nr. 470/A/2003 a Tribunalului Bihor, pronunțata in dosar nr. 6573/2002, admițându-se apelul, s-a constatat ca G si au calitate de moștenitori ai def., decedata la 26.01.1979, coproprietara asupra cotei de parte din imobilul înscris in CF 288, nr. top. 253/9 reprezentând in natura casa si 1439 mp teren, dispunându-se intabularea acestora asupra cotei de parte din imobilul sus identificat.

Parații din prezenta cauza, ignorând dispozițiile deciziei civile nr. 470/A/2003 a Tribunalului Bihor au procedat la intabularea dispozițiilor sentinței civile sub B 14, 15, 16 in CF 288, nr. top. 253/9. Astfel, sub, 15 s-au intabulat si soția, dobânditori ai dreptului de proprietate in urma sistării indiviziunii, iar sub in baza aceleiași hotărâri, dobânditor al imobilului cu titlu de cumpărare, transmițător fiind proprietarul de sub, 15.

Tribunalul Bihor, prin decizia civila nr. 470/A/2003 nu a procedat la desființarea hotărârii nr. 5219/2002 pronunțata de Judecătoria Oradea sub aspectul constatării ca intre si soția pe de o parte si pe de alta parte, a intervenit un contract de vânzare cumpărare asupra imobilului in litigiu, iar hotărârea tine loc de contract autentic de vânzare cumpărare.

de aceasta împrejurare, instanța a respins capătul de cerere cu privire la radierea înscrierii de sub in CF 288, nr. top. 253/9, prin care si-a notat dreptul de proprietate.

De asemenea, de împrejurarea ca imobilul a fost transmis de iar actele de înstrăinare sunt valabile, nu au fost desființate printr-o hotărâre judecătoreasca, instanța a respins ca prematura cererea de intabulare a dreptului dobândit de reclamant in baza deciziei civile nr. 470/A/2003 a Tribunalului Bihor, pronunțata in dosar nr. 6573/2002.

Potrivit art. 36 din 7/1996, a dispus radierea înscrierilor de sub, 15 din CF 288, întrucât prin dispozițiile deciziei civile nr. 470/A/2003 a Tribunalului Bihors -a constatat ca asupra imobilului înscris in aceasta carte funciara au o cota de proprietate si G, deci imobilul nu se afla doar in proprietatea persoanelor intabulare sub, 15.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au formulat apel atât pârâții, și cât și reclamantul.

Prin apelul formulat apelantul reclamant a solicitat desființarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a cererii astfel cum a fost formulată în sensul de a se dispune și anularea înscrierilor de sub 16, 19 și 20 din CF 228.

Apelanții, și au solicitat modificarea în întregime a hotărârii atacate și respingerea acțiunii introductive, urmând a se menține înscrierile de sub 14, 15 din CF 288.

Prin decizia civilă nr. 352/A din data de 02.06.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a dmis ca fondat apelul civil introdus de apelanții domiciliată în O, Parcul - nr.7, județul B și domiciliat în nr. 118, județul B în contradictoriu cu intimații domiciliată în nr. 118, județul și domiciliat în localitatea nr. 123, județul B împotriva sentinței civile nr. 6327 din 26 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a schimbat-o în totalitate, în sensul că:

S-a respins acțiunea formulată de domiciliat în localitatea nr. 129 împotriva pârâtei - decedată, și.

S-a respins apelul declarat de domiciliat în localitatea nr. 129.

A fost obligat apelantul la 1.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea lui și 400 lei în favoarea lui.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Prin sentința civila nr. 5219/2002 pronunțata de Judecătoria Oradea in dosar nr. 5698/2001 s-a respins cererea reclamantului si numitului G de a se constata calitatea de moștenitori ai acestora după def. asupra cotei de parte din imobilul înscris in CF 288, nr. top. 253/9; s-a constatat ca sunt coproprietari, si, si precum si, iar în urma sistării indiviziunii imobilul a fost atribuit numiților si cu obligarea lor la plata unor sulte, apoi s-a constatat ca aceștia au înstrăinat imobilul numitei, hotărârea ținând loc de contract autentic de vânzare comparare.

Prin decizia civila nr. 470/A/2003 a Tribunalului Bihor, pronunțata in dosar nr. 6573/2002, admițându-se apelul, s-a constatat ca G si au calitate de moștenitori ai def., decedată la 26 ianuarie 1979, coproprietara asupra cotei de parte din imobilul înscris in CF 288, nr. top. 253/9 reprezentând in natura casa si 1439 mp teren, dispunându-se intabularea acestora asupra cotei de parte din imobilul sus identificat.

Ca urmare acestui fapt s-a stabilit obligația de plată a sultei de 437.888 lei a pârâților reconvenționali și în favoarea reclamanților G și.

Au fost menținute restul dispozițiunilor sentinței apelate.

Analizând dispozitivul deciziei civile nr. 470/A/2003 amintit mai sus, instanța de apel a reținut că prin această hotărâre, au fost menținute dispozițiile sentinței civile nr. 5219 din 23 mai 2002 Judecătoriei Oradea sub aspectul atribuirii în natură a imobilului în întregime către pârâții reconvenționali și care au devenit așadar proprietari asupra imobilului cu titlul de sistare indiviziune.

Având în vedere efectul declarativ al partajului, instanța de fond ar fi trebuit să constate că pârâții apelanți și au avut întotdeauna calitatea de proprietari a imobilului din litigiu și ca urmare întabularea făcută la poz. 14,15 în favoarea lor cu titlul de sistare indiviziune, este legală.

Faptul că prin dispozitivul aceleiași decizii s-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra cotei de părți din imobil în favoarea reclamanților apelanți G și nu este în măsură să ducă la o concluzie contrară, întrucât dreptul de proprietate al pârâților apelanți și - drept dobândit cu titlu de sistare indiviziune - a fost menținut în continuare prin aceeași decizie.

Singura consecință a recunoașterii calității de moștenitor a apelantului reclamant este îndreptățirea sa la primirea sultei, fapt stabilit de altfel în alineatul imediat următor al deciziei amintite.

Față de cele de mai sus, rezultă că instanța de fond a făcut o interpretare greșită a dispozitivului deciziei civile nr. 470/A/2003 atunci când a dispus radierea dreptului de proprietate a apelanților pârâți și din Cartea Funciară, cu toate că așa cum s-a arătat deja, acest drept a fost menținut tocmai prin decizia indicată.

În consecință, pentru ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța a respins apelul formulat de apelantul reclamant și a admite apelurile formulate de pârâții, și împotriva sentinței civile nr. 6327 din 26 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a schimbat-o în totalitate, în sensul că a respins în întregime cererea de chemare în judecată formulată.

În temeiul art. 274 Cod proc. civilă, reținând culpa procesuală a apelantului, l-a obligat pe acesta la 1.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea lui și 400 lei în favoarea lui.

Prin decizia civilă nr. 530/A din data de 05.11.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis cererea formulată de apelanta,. în O, str. -. -, nr. 7, jud. B în contradictoriu cu intimații,. În, nr. 129, jud. B, și, ambii. în, nr. 118, jud. B, și, ambii. în, nr. 123, jud.

S-a dispus completarea deciziei civile nr. 352/A/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în sensul că s-a dispus obligarea intimatului la 1190 RON cheltuieli de judecată în favoarea apelantei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere următoarele considerente:

Conform art. 281 ind. 2 al.1, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale se poate cerere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.

In cauza de față, instanța a constatat că deși s-a admis apelul declarat de apelanta, fiind respinsă acțiunea formulată de reclamantul, acesta fiind în culpă procesuală, față de disp. art. 274C. căzând în pretenții, instanța a omis să se pronunțe asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de către apelanta.

Prin urmare, față de dispozițiile art.281 ind. 2 al. 1. instanța a admis cererea și a dispus a se completa dispozitivul deciziei civile nr. 352/A/2008 în sensul că a obligat intimatul la 1190 RON cheltuieli de judecată în favoarea apelantei, sumă ce reprezintă taxă timbru și onorariu avocațial.

Împotriva deciziei nr. 352/A/2008 a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii în sensul acordării cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.190 RON.

În motivarea cererii de recurs sunt formulate următoarele critici:

- hotărârea atacată este în parte neîntemeiată și nelegală, căzând sub incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă;

- având în vedere că instanța a dispus admiterea apelului, având drept consecință respingerea acțiunii, potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, a căzut în pretenții;

- instanța de apel nu i-a acordat recurentei cheltuielile de judecată cuvenite, încălcând astfel dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.

Împotriva aceleași decizii a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și, rejudecând cauza, să se admită acțiunea precizată așa cum fost formulată.

În motivarea cererii de recurs sunt învederate următoarele:

- instanța de fond și cea de apel nu au luat în considerare decizia civilă nr. 470/A/2003 a Tribunalului Bihor, prin care s-a constatat că recurentul și defunctul său tată G au calitatea de moștenitori după defuncta, coproprietară asupra cotei de parte din imobilul înscris în CF nr. 2880;

- instanța de apel nu a ținut cont de probele administrate și în loc să-i admită apelul pentru a-și putea întabula dreptul de proprietate în CF, i-a respins apelul, reținând în mod greșit că intimații și au devenit proprietari asupra imobilului cu titlu de indiviziune;

- instanța de fond, în baza art. 36 din Legea nr. 7/1996, în mod corect a reținut că se impune radierea înscrisurilor de sub 14 și 15 din CF 288, astfel prin decizia civilă nr. 470/A/2003 a Tribunalului Bihors -a constatat că recurentul are o cotă de proprietate de parte, imobilul nefiind doar proprietatea intimaților;

- recurentul este îndreptățit să fie înscris în CF cu cota de din teren dobândită cu titlu de moștenire, nici el nici antecesorii săi neînstrăinând acest imobil.

În drept sunt invocate dispozițiile art. 299 - 316 Cod procedură civilă.

Același recurent a formulat recurs și împotriva deciziei civile nr. 530/A/2008 a Tribunalului Bihor, ce are ca obiect completarea dispozitivului deciziei civile nr. 352/A/2008, solicitând admiterea recursului în baza motivelor prevăzute de art. 304 pct. 6 și 7 Cod procedură civilă, desființarea deciziei și rejudecând cauza, respingerea cererii intimatei pentru acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de recurs sunt formulate următoarele critici:

- instanța de apel nu verificat actele de la dosar, astfel admis cererea numitei în contradictoriu cu recurentul, în loc de și față de și, aceasta din urmă fiind aceeași persoană cu, obligându-l pe recurs încă o dată la plata sumei de 1.190 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, cu toate că prin decizia anterioară i s-au acordat cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare, intimații și, au solicitat respingerea recursului declarat de, cu motivarea că ei au devenit proprietari exclusivi ai imobilului din CF nr. 288 în urma sistării de indiviziune prin atribuirea lui în natură cu obligația de a plăti sultă în favoarea celorlalți coproprietari, printre care și defuncta, recurentul neputând fi beneficiarul unei sulte și să ceară și întabularea pentru cota parte pentru care trebuie să i se plătească sulta.

Examinând deciziile recurate prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:

În primul rând, referitor la recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 352/A/2008, este de reținut că, prin cererea acesteia depusă la dosar la termenul de judecată din 11 iunie 2009, recurenta a renunțat la recurs, prin urmare, instanța, în baza prevederilor art. 246 din codul d e procedură civilă, va lua act de renunțarea recurentei la judecată.

În ceea ce privește recursul declarat de împotriva aceleași decizii, criticile aduse acesteia sunt găsite de instanța de recurs ca fiind nefondate.

În sprijinul susținerilor sale, recurentul face trimitere la dispozițiile deciziei civile nr. 470/A/2003 a Tribunalului Bihor, decizie prin care într-adevăr s-a constatat că reclamanții G și au calitatea de moștenitori ai defunctei, dispunându-se totodată întabularea acestora cu titlu de moștenire asupra cotei de parte din imobilul înscris în cartea funciară nr. 288 cu nr. top. 253/9.

Însă ceea ce omite recurentul a releva este că, prin decizia despre care s-a făcut vorbire mai sus, au fost menținute dispozițiile sentinței civile nr. 5219 din 23 mai 2002 pronunțată de Judecătoria Oradea, în ceea ce privește sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF nr. 288, cu nr. top. 253/9, imobil care a fost atribuit în natură pârâților reconvenționali și, cu obligarea acestora la plata sultelor față de ceilalți coproprietari.

Consecința stabilirii de către tribunal, prin decizia mai sus arătată, calității de moștenitori ai reclamanților G și după defuncta, și prin urmare a calității de coproprietari asupra cotei de parte din imobilul litigios, l-a reprezentat stabilirea în favoarea acestora a dreptului la sulta în valoare de 2.437.888 lei, la plata căreia au fost obligați pârâții reconvenționali și. Fiind beneficiarul sultei corespunzătoare cotei sale de proprietate din imobilul litigios, pretenția recurentului de a obține întabularea sa în carte funciară și radierea întabulării efectuate sub 14 și 15, în favoarea intimaților și, apare ca fiind lipsită de vreo justificare legală.

De asemenea, nu pot fi primite nici susținerile recurentului în sensul că sentința civilă nr. 5219/2002 modificată prin decizia civilă nr. 470/2003, s-ar referi doar la casa de locuit și nicidecum la terenul aferent, în condițiile în care prin sentința aflată în discuție s-a stabilit că imobilul supus partajării, înscris în CF nr. 288 cu nr. top. 253/9, reprezintă în natură casă și suprafața de 1439 mp teren.

Cât privește criticile aduse hotărârii de completare a dispozitivului deciziei nr. 352/A/2008, este de reținut că prin această hotărâre instanța a dispus completarea dispozitivului în sensul că dispus obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea apelantei, cu motivarea că instanța a omis să se pronunțe asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de către apelanta.

Într-adevăr, prin decizia civilă nr. 352/A/2008, instanța, admițând apelul introdus de apelanții și, cu consecința schimbării în totalitate a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii formulate de, a dispus obligarea acestuia la cheltuieli de judecată în favoarea lui și în favoarea lui, hotărârea necuprinzând vreo dispoziție referitoare la cheltuieli de judecată în favoarea apelantei, prin urmare nu pot fi primite criticile recurentului în sensul că acestea au fost acordate atât prin decizia inițială cât și prin cea adusă în completarea primei hotărâri.

Față de considerentele ce preced, instanța, în baza art. 312 alin. 1 din codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentul.

Totodată în temeiul dispozițiilor art. 246 din codul d e procedură civilă va lua act de renunțarea recurentei la judecarea recursului său.

În conformitate cu prevederile art. 274 din codul d e procedură civilă, recurentul va fi obligat la plata sumei de 400 lei în favoarea intimaților și, reprezentând valoarea onorariului avocațial în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Ia act de renunțarea la judecarea recursului declarat de recurenta împotriva deciziei civile nr. 352/A/2008, pronunțată de Tribunalul Bihor.

RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de recurentul reclamant, domiciliat în, nr. 129, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți, ambii domiciliați în, nr. 118, județul B, domiciliat în, nr. 123, județul B, împotriva deciziei civile nr. 352/A din 2 iunie 2008 și a deciziei nr. 530/A din 05.11.2008, pronunțate de Tribunalul Bihor, pe care le menține în întregime.

Obligă partea recurentă să plătească părților intimate și suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 11.06.2009.

Președinte Judecător Judecător Grefier

- - - - - -

- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 02.07.2009

- judecător fond -

- judecători apel - ,

- dact. gref. - 02.07.2009 - 2 ex.

Președinte:Moșincat Eugenia
Judecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Anulare act. Decizia 1103/2009. Curtea de Apel Oradea