Anulare act. Decizia 1121/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.1121
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul - împotriva deciziei civile nr.219/06.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta COMISIA JUDEȚEANĂ A PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și cu pârâții CONSILIUL LOCAL și COMUNA, PRIN PRIMAR, având ca obiect anulare act - fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat - pentru pârâtul recurent, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului recurent învederează instanței că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat -, pentru pârâtul recurent, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei pronunțate în apel și a sentinței primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele, conform chitanței depuse la fila 177 din dosarul nr- al Judecătoriei Susține că sunt incidente în cauză dispozițiile art.304 pct.7, 9.pr.civ. și dispozițiile art.312 pr.civ. corobarate cu art.655 civ.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin sentința civilă nr.378/29.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Gaa dmis acțiunea civilă formulată de reclamanta Comisia Județeană A pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor împotriva pârâților Consiliul Local, Comuna, prin Primar, și -.
A constatat falsul înscrisului "Anexa 1", emis de pârâtul Consiliul Local sub nr.1283/31.10.2001, în partea privind masa succesorală (partea III intitulată "bunuri rămase - terenuri") și a dispus desființarea parțială a înscrisului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin acțiune, reclamanta a solicitat constatarea ca fals a înscrisului "anexa 1", emis de pârâtul Consiliul Local sub nr.1283/31.10.2001, și desființarea acestui înscris.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.184 pr.civ. art.14 lit.a, art.245 pct.1și art.346
C.P.P.Mai întâi prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul - în raport cu sentința civilă nr.797/2001, pronunțată de Judecătoria G în dosarul nr.922/2001, arătând că acțiunea din dosarul de față nu are același obiect și nici nu se bazează pe același temei de drept ca cea anterioară, așa încât în cauză nu există tripla identitate de obiect, cauză și părți.
Din probele dosarului prima instanță a reținut că proprietar tabular al imobilului înscris în CF nr.117 este, începând cu anul 1933, Statul Român.
Prin entința civilă nr. 797/2001, pronunțata in dosarul nr. 922/2001 al Judecătoriei G, s-a admis plângerea petentului formulata într-o cauză de fond funciar și s-a dispus reconstituirea in favoarea acestuia a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 10 ha teren forestier din terenul înscris in CF 117, nr. top.389 În motivarea hotărârii, s-a arătat că prin sentința civilă nr.1730/1933/80 a Tribunalului Arad, confirmata prin decizia civilă nr.C/-/23.03.1938 a Curții de Apel Timișoara, s-a stabilit că pârâții, (căsătorita ), (soția lui ) și (văduva lui ) aveau dreptul asupra a 300 iugăre de înscrise în CF nr.117, drept de proprietate extratabular.
Pe baza acestor hotărâri judecătorești, a actelor de stare civilă și a anexei 1, instanța a constatat că a justificat calitatea de moștenitor al autorului său și pentru suprafața de teren cu vegetație forestiera deținută de acesta. În anexa 1, la rubrica "bunuri rămase - terenuri" s-a consemnat a nemeșească înscrisă în CF 117, nr.top.389b.
Organele de cercetare penala, fiind sesizate, pe baza unor ample cercetări efectuate în mai mult timp și consemnate în numeroase dosare, au stabilit că din cele 75 de sentințe favorabile date în tot atâtea dosare civile, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în CF nr.117, numai cinci sentințe îi privesc pe adevărații moștenitori ai persoanelor care au câștigat dreptul de proprietate prin decizia din 1938 Curții de Apel Timișoara. Celelalte 70 de sentințe nu se întemeiază pe realitatea faptică și de drept constatată în urma cercetărilor penale, iar persoanele care au obținut reconstituirea dreptului de proprietate nu au avut dreptul de a li se reconstitui dreptul de proprietate, deoarece nu sunt în legătura de rudenie cu cele 4 persoane menționate în decizia Curții de Apel Timișoara (ordonanța din 17.12.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara ).
S-a descris pe larg prin ordonanța amintita modalitatea în care persoanele cu privire la care s-au efectuat cercetări penale au completat în mod fals anexa 1 în fiecare dosar din cele 70, respectiv au consemnat în masai succesorală " Nemeșească" (a din ).
Chiar dacă în momentul în care instanța de judecata și-a bazat hotărârea pronunțata pe înscrisul intitulat "Anexa 1", acesta n-ar mai fi trebuit sa producă efecte juridice ca urmare a abrogării tacite a acestei proceduri prin adoptarea Legii nr. 36/1995, în realitate această anexă a fost emisă de către o autoritate de stat, iar Judecătoria G i-a oferit o semnificație juridică legală, dându-i o valoare probatorie importantă, după cum rezulta din conținutul hotărârii.
În urma cercetărilor penale, inculpații au fost scoși de sub urmărire penală și li s-au aplicat amenzi administrative. Totodată s-a constatat necesitatea desființării actelor falsificate.
Prin notele de ședință depuse anterior pronunțării, pârâtul a invocat și faptul că antecesorul său, care este tatăl străbunicului său G, a fost intervenient în procesul finalizat prin decizia civilă nr. 1342/23.03.1938 a Curții de Apel Timișoara și deci are calitatea de a revendica parte din a.
Prima instanță a constatat că din cuprinsul hotărârii rezultă faptul că cererea de intervenție nu a fost soluționată în acea cauză, iar dreptul de proprietate asupra unei părți din a nu a fost stabilit prin hotărâre judecătorească.
Conform art.184 pr.civ. atunci când acțiunea penală nu mai poate fi continuată, falsul se soluționează de instanța civilă.
Potrivit art. 245 lit.c indice 1.C.P.P., în cazul în care se emite o ordonanța de încetare a urmăririi penale, prin această ordonanță se dispune cu privire la sesizarea instanței civile pentru desființarea unui înscris.
Prin Decizia nr.XV din 21.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a României, prin admiterea unui recurs în interesul legii, s-a statuat că în cazul în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, acțiunea pentru desființarea înscrisului falsificat aparține pârtilor.
Comisia Județeană A de Fond Funciar a fost parte în dosarul nr. 922/2001 al Judecătoriei G, așa încât, a reținut prima instanță, este abilitată să promoveze prezenta acțiune.
Împotriva sentinței civile nr.378/29.04.2008 a Judecătoriei Gad eclarat apel pârâtul -, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.219/06.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Respingând apelul pârâtului și menținând astfel soluția primei instanțe, Tribunalul Arada reținut că Judecătoria G, prin sentința civilă nr.797/2001, a admis plângerea petentului apelant și a dispus reconstituirea în favoarea acestuia a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 10 ha teren forestier înscris în CF nr.117. Ulterior însă, făcându-se cercetări penale, s-a stabilit că - nu avea calitatea de persoană îndreptățită, neavând legături de rudenie cu persoanele invocate ca antecesori, iar Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin ordonanța nr.75/P/2007, a dispus, pe lângă aspectul penal vizând persoanele învinuite, și asupra anexelor I eliberate de Primăria și Primăria, acestea urmând a fi desființate de instanța civilă, întrucât s-a stabilit că sunt falsificate.
Împotriva deciziei civile nr.219/06.05.2009 a Tribunalului Arada declarat recurs în termenul legal pârâtul -.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că instanța de apel, ca și prima instanță de altfel, nu au luat în considerare înscrisurile pe care le-a depus la dosar și forța lor probantă și astfel s-a ajuns la denaturarea situației reale.
Pârâtul a arătat că prin chiar ordonanța din 17.12.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoaras -a reținut că, care a formulat cererea de intervenție în cauza finalizată prin decizia din 23.03.1938 a Curții de Apel Timișoara, a fost unul dintre proprietarii extratabulari ai pădurii înscris în CF nr.117, nr.top 389.
Întrucât este antecesorul său, respectiv tatăl stră-străbunicului său G, a arătat pârâtul recurent, descendență pe care consideră că și-a dovedit-o prin actele de stare civilă, în mod corect i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra a 10 ha de.
În drept, a invocat art.304 pct.7-9.pr.civ. coroborate cu art.665 al.1 civ. și cu Legea nr.18/1991.
Intimații nu au formulat întâmpinare la recursul pârâtului -.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.306 al.2 pr.civ. față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Pârâtul recurent - invocă art.304 pct.7-9.pr.civ. în susținerea recursului său, însă prin dezvoltarea motivelor de recurs critică modul de interpretare a probelor administrate în cauză, prin care susține că și-a dovedit descendența după numitul, intervenient în cauza finalizată prin hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în 1938, probe pe care însă nici prima instanță și nici instanța de apel nu le-ar fi luat în considerare.
Modul de interpretare a probelor vizează netemeinicia unei hotărâri, ori recursul se poate declara doar pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.1-9.pr.civ. în condițiile în care pct.10 și 11 din art.304 au fost abrogate prin Legea nr.219/2005, respectiv prin OUG nr.138/2000.
În speță nu se poate reține că hotărârea atacată cu recurs nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau că ar cuprinde motive contradictorii și nici că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății. Prin urmare, art.304 pct.7 și 8.pr.civ. nu sunt aplicabile cauzei.
Pârâtul recurent a invocat art.304 pct.9 pr.civ. raportat la art.665 al.1 civ. care reglementează reprezentarea în materie de succesiuni, și la legea nr.18/1991.
Având în vedere obiectul acțiunii, anularea unui act vizând o succesiune, în speță nu se pune în discuție prin nici o dispoziție aplicabilitatea Legii nr.18/1991. Faptul că anexa I, care indică moștenitorii și masa succesorală rămasă după defunctul și care face obiectul dosarului de față, a stat la baza admiterii unei alte acțiuni bazate pe dispozițiile Legii nr.18/1991, nu atrage aplicabilitatea acestei legi și în acest dosar.
Nu se poate reține nici că a fost încălcat art.665 al.1 civ.
De altfel, anexa I menționată a fost constatată ca fiind falsă și s-a dispus desființarea ei doar în partea vizând masa succesorală, nu și în partea în care pârâtul - este indicat ca fiind moștenitorul lui.
În această anexă sunt comunicate date doar cu privire la defunctul, decedat la 14.04.1993.
Nu s-a contestat, dar nici nu a fost pusă în discuție descendența pârâtului - după.
Procesul de față, ca și alte 69 de procese, a fost inițiat de reclamanta Comisia Județeană A pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, în baza art.184 pr.civ. și art.245 lit.1și C.P.P. în baza celor dispuse prin ordonanța din 17.12.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Prin această ordonanță s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a mai multor inculpați și învinuiți pentru infracțiunile de abuz în serviciu, fals și uz de fals și li s-au aplicat amenzi administrative în baza art.181
Cod PenalPrin aceeași ordonanță s-a constatat însă că în 70 de dosare civile, inclusiv în cel al pârâtului -, anexa Iaf ost completată cu date false și incomplete de către funcționarii Primăriei și Primăriei, iar pentru că aceste acte au stat la baza pronunțării unor hotărâri judecătorești, în baza art.245 lit.1a C.P.P. dispus ca pentru fiecare dosar din cele 70 Comisia Județeană A pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor să promoveze la instanța civilă acțiuni pentru declararea anexelor I ca false și desființarea lor.
În 75 de dosare civile, între care și cel al pârârtului - (922/2001), s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra câte unei suprafețe de teren forestier, 10 ha în cazul pârâtului -, din CF nr.117, nr.top 389/b, însumând 635,35 ha.
a înscrisă în CF nr.117 este proprietatea Statului Român prin expropriere din 1933.
În urma cercetării penale finalizate prin rechizitoriul menționat anterior, s-a constatat că în perioada interbelică au avut loc mai multe procese cu privire la dreptul de proprietate asupra acestui teren împădurit între cei care se pretindeau descendenții lui, căruia în 1602 îi donase acest teren Transilvaniei, și Statul Român. Procesele s-au finalizat prin decizia nr. 1342/1937/23.03.1938, prin care s-a dat câștig de cauză numiților, și, considerați descendenții lui, pentru o suprafață de 300 iugăre din cea înscrisă în CF nr.117 de 1971 iugăre și 67 stânjeni.
S-a mai constatat că prin cele 75 de hotărâri judecătorești s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru pretinșii descendenți ai familiei asupra a 638,35 ha teren forestier, în condițiile în care prin hotărârea din 1938 se stabilise că au dreptul la 300 iugăre, adică 172,65 ha.
Din cercetările penale efectuate s-a constatat de asemenea că numai reclamanții din 5 din cele 75 de dosare sunt descendenții celor cărora li s-a recunoscut dreptul de proprietate prin decizia din 23.03.1938 a Curții de Apel Timișoara, iar pârâtul - nu se numără printre aceștia.
Pârâtul recurent susține că este descendentul lui, care a avut calitatea de intervenient în dosarul nr.1342/1937 și care a solicitat teren împădurit din aceeași carte funciară.
Din hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara la 23.03.1938 rezultă într-adevăr că a existat o cerere de intervenție formulată de intervenienții și, dar din aceeași hotărâre rezultă că cererea de intervenție a fost disjunsă pentru a fi judecată pe cale separată, întrucât avea ca obiect o "întindere de teren mult mai mare decât terenul care formează obiectul principal al acțiunii".
Pârâtul recurent nu a făcut dovada că printr-o altă hotărâre i s-ar fi recunoscut și lui dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren din cel înscris în CF 117.
Prin urmare, în mod corect s-a anulat anexa I în cazul său în partea privind masa succesorală.
Față de aceste considerente, în baza art.312 al.1 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de pârâtul - împotriva deciziei civile nr.219/06.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta Comisia Județeană A pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și cu pârâții Consiliul Local și Comuna, prin Primar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul - împotriva deciziei civile nr.219/06.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta Comisia Județeană A pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și cu pârâții Consiliul Local și Comuna, prin Primar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
G - - - - -
Grefier,
- -
Red.RR/11.12.2009
Tehnored.MM/2 ex/17.12.2009
Instanță fond: Judecătoria G -. Jud.
Inst.apel: Tribunalul Arad - jud.,
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu
