Uzufruct. Decizia 1122/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.1122
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții recurenți și împotriva deciziei civile nr.234/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect uzufruct.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă personal pârâta recurentă, personal pârâtul recurent asistat de avocat G și personal reclamantul intimat asistat de avocat -.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că pârâtul recurent a formulat cerere de scutire de la plata taxelor judiciare de timbru, la care a anexat adeverință de venituri, declarație notarială și xerocopia sentinței civile nr.1583/24.03.2005 pronunțată în dosarul nr.12387/2004 al Judecătoriei Arad prin care s-a stabilit cuantumul contribuției de întreținere pe care-l datorează pentru creșterea fiului său, cerere ce a fost admisă prin încheierea de cameră de consiliu din data de 17.11.2009.
Părțile, prin apărător, învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată încheiată faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Pârâta recurentă solicită admiterea recursului său, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad, întrucât în apel nu a fost legal citată cu mențiunea de a timbra cererea.
Pârâtul recurent, prin avocat G, invocă dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. șisolicită admiterea recursului său, pe fond respingerea acțiunii reclamantului conform motivelor invocate în cererea de recurs, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul intimat, prin avocat -, solicită respingerea recursului formulat de pârâta recurentă, arătând că aceasta a fost prezentă la Tribunalul Arad și, astfel, fiind prezentă a avut cunoștință de termenul acordat. În ceea ce privește recursul pârâtului, solicită să fie și acesta respins, invocând dispozițiile art.499 al.4 pr.civ. fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.234/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- a fost respins apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.9798/18.12.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr- în contradictoriu cu reclamantul și pârâta.
Prin aceeași decizie a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâta împotriva aceleiași hotărâri.
alul a reținut că prima instanță a făcut corecta aplicare a dispozițiilor legale la starea de fapt reținută, după cum urmează:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună radierea dreptului de uzufruct viager înscris în favoarea pârâtului în CF 6486 Aradul, privind imobilul situat în A, Calea, nr.16,.1, de sub C2; radierea promisiunii de vânzare cumpărare de sub, înscris în favoarea pârâtului în CF 6486 Aradul; să se dispună îndrumarea Biroului de cadastru și Publicitate Imobiliară A la efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară după rămânerea definitivă a hotărârii; să fie obligat pârâtul la despăgubiri în cuantum de 300 euro lunar, sau contravaloarea acestora în lei, începând cu data înregistrării acțiunii, până la evacuarea imobilului de către pârât, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, imobilul a fost achiziționat de către reclamant la licitație, liber de orice sarcini, iar în cartea funciară se află mențiunea referitoare la o promisiune de vânzare-cumpărare și un drept de uzufruct viager înscris în favoarea pârâtului.
Reclamantul susține că debitoarea a încercat să se sustragă urmăririi silite, prin încheierea actelor de constituire de uzufruct și promisiunea de vânzare cumpărare, iar motivul pentru care solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 300 euro lunar este acela că refuză să părăsească imobilul în litigiu, în condițiile în care nu deține vreun act de proprietate.
În drept, a invocat dispozițiile art.497 al.4 pr.civ. art.998, 999, 475 și 480.civ.
Prin completarea și modificarea de acțiune, reclamantul a chemat în judecată, alături de pârâtul, pe pârâta și a înțeles să completeze, precizeze și să modifice acțiunea promovată în contradictoriu cu pârâtul, solicitând să se dispună constatarea nulității absolute a actului de constituire a dreptului de uzufruct viager, autentificat sub nr.565/31.01.2007 la Biroul Notarului Public din A, având ca obiect dreptul de uzufruct viager al pârâtului de ordinul I asupra imobilului; în temeiul art.36 pct.1 din Legea nr.7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, să se dispună rectificarea cărții funciare menționate, în sensul radierii dreptului de uzufruct viager, constituit în baza actului declarat nul; în temeiul art.36 pct.4 din Legea 7/1996 coroborat cu art.497 al.4 pr.civ. să se constate că notarea de sub din cartea funciară, vizând promisiunea de vânzare cumpărare încheiată între părți la data de 01.06.2005, promisiune care evocă un drept esențialmente personal, nu mai privește pe titularul actual al dreptului de proprietate asupra imobilului; în temeiul art.480 civ. să se dispună evacuarea pârâtului din imobilul descris mai sus, necondiționată, fără somație sau trecerea vreunui termen; modificarea petitului cererii introductive, în sensul că, în temeiul art.998-999.civ. să fie obligat pârâtul de ordinul I să achite reclamantului, cu titlu de despăgubiri pentru lipsirea de folosința bunului descris mai sus, suma de 500 lei/lună, începând cu data înregistrării acțiunii, până la eliberarea efectivă a imobilului de către acesta.
În motivare, în ceea ce privește capătul de cerere privind nulitatea actului de constituire a dreptului de uzufruct viager, a arătat că, la data încheierii acestuia, în cartea funciară a imobilului, sub, era notată somația emisă de Biroul Executorului Judecătoresc, având ca obiect executarea silită a imobilului descris anterior; cu toate acestea pârâții, având cunoștință despre acest aspect, au încheiat un act, prin care au grevat bunul supus urmăririi executării silite.
În ceea ce privește inopozabilitatea actului de constituire a dreptului de uzufruct viager, prin prisma art.497 al.3 pr.civ. reclamantul a arătat că, la data notării somației, nu a fost încheiat de către pârâți actul juridic a cărui nulitate o solicită, apreciind astfel că acesta nu îi este opozabil.
Privitor la promisiunea sinalagmatică de vânzare cumpărare încheiată între părți, a susținut că acesta a încetat pentru imposibilitatea obiectivă de executare, iar în prezent, doar calitatea de debitoare a pârâtei mai subzistă, aceasta nefiind însă titulara dreptului de proprietate în cartea funciară.
Referitor la capătul de cerere privind evacuarea pârâtului din imobil, reclamantul a învederat că acesta nu deține vreun titlu asupra imobilului, astfel că se impune evacuarea acestuia, ca urmare a pronunțării nulității absolute a actului de constituire a dreptului de uzufruct viager.
Cu privire la despăgubirile solicitate, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.518 al.1 pr.civ. ca urmare a ocupării abuzive a imobilului de către pârâtul.
Pe cale reconvențională, pârâtul a solicitat să se constate că la imobil a efectuat îmbunătățiri și să i se recunoască un drept de retenție asupra imobilului până la achitarea contravalorii investițiilor.
Prin hotărârea pronunțată, Judecătoria Arada admis cererea de chemare în judecată.
În consecință, instanța a constatat inopozabilitatea față de reclamant a actului de constituire de uzufruct viager autentificat sub nr.565/31.01.2007 la Biroul Notarului Public și a promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată între pârâți la 01.06.2005 și a dispus radierea dreptului de uzufruct constituit în favoarea pârâtului și a notării din CF 6486 Aradul; a dispus evacuarea necondiționată a pârâtului din imobil și obligarea acestuia la plata de 500 lei/lună către reclamant începând de la 05.06.2007 până la eliberarea imobilului cu titlu de despăgubiri; a îndrumat Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară A la efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară,
Prin aceeași hotărâre, cererea reconvențională formulată în contradictoriu cu reclamantul a fost respinsă și a fost admisă în contradictoriu cu pârâta care a fost obligată să plătească pârâtului-reclamant reconvențional suma de 10.000 euro cu titlu de pretenții, respingând petitul referitor la stabilirea dreptului de retenție.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că între pârâții în calitate de promitent-vânzător și - în calitate de beneficiar-cumpărător s-a încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare atestată sub nr.12/01.06.2005 cu privire la imobilul situat în A, Calea, nr.16,.1, înscris în CF nr.6486 Aradul. Totodată, prin contractul încheiat între pârâții și - și autentificat prin încheierea nr.565/31.01.2007 de BNP s-a dispus constituirea unui drept de uzufruct viager în favoarea pârâtului - asupra imobilului situat în A, Calea, nr.16,.1, înscris în CF nr.6486 Aradul. Reclamantul a dobândit bunul ce a aparținut anterior pârâtei prin cumpărare la licitație publică, în cadrul dos. exec. nr.166/2005, data înscrierii în cartea funciară a somației de executare silită fiind anterioară datei notării în aceeași carte funciară a contractului de constituire a dreptului de uzufruct, autentificat prin încheierea nr.565/31.01.2007. Potrivit dispozițiilor art. 518 al.4 coroborate cu art.497 al.4 pr.civ. drepturile reale înscrise după notarea somației de plată în cartea funciară nu vor putea fi opuse adjudecatarului, în afară de cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, acestea urmând să fie radiate, afară de acelea pentru care adjudecatarul ar conveni să fie menținute. Concluzia care s-a desprins a fost că dreptul real de uzufruct constituit prin contractul încheiat între pârâții și - și autentificat prin încheierea nr.565/31.01.2007 de BNP nu este opozabil reclamantului.
Instanța a mai reținut faptul că prin promisiunea de vânzare-cumpărare atestată sub nr.12/01.06.2005, s-a născut un drept de creanță - drept personal patrimonial - în favoarea promitentului-cumpărător, dreptul de proprietate urmând să fie transferat ulterior de la promitentul-vânzător la promitentul-cumpărător. Tocmai din acest motiv, acest contract nu este opozabil terțului dobânditor, respectiv adjudecatarului.
Totodată, numai proprietarul imobilului poate exercita, raportat la prevederile art.480 civ. atributele dreptului de proprietate și anume acelea de a folosi bunul, a-i culege fructele și a dispune de bunul respectiv. Dreptul exclusiv și absolut de a dispune de bun constă în prerogativa proprietarului de a hotărî cu privire la soarta bunului din punct de vedere material și juridic. Din această cauză prima instanță a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în A, Calea, nr.16,.1, înscris în CF nr.6486 Aradul, acesta ocupând imobilul fără titlu.
Cu privire la solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata sumei de 500 de lei/lună începând cu data de 05.06.2007, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință, având în vedere faptul că pârâtul a ocupat imobilul fără titlu, instanța de fond a conchis faptul că reclamantul a fost lipsit de exercitarea unuia dintre atributele dreptului lor de proprietate, respectiv cel de a folosi bunul, aceasta cauzând o diminuare a patrimoniului său. Cu privire la cuantumul prejudiciului instanța a ținut cont de faptul că acesta a fost evaluat de către reclamant la suma de 500 de lei/lună, evaluare care nu a fost contestată de pârât, motiv pentru care, apreciind că a fost efectuată o evaluare corectă și obiectivă a chiriei aferente imobilului în litigiu, instanța l-a obligat pe pârâtul la plata sumei de 500 de lei/lună începând cu data de 05.06.2007, dată la care imobilul a fost dobândit de către reclamant la licitație publică, în cadrul dosarului execuțional nr.166/2005.
Tot în baza principiul îmbogățirii fără justă cauză, instanța de fond a admis cererea reconvențională a reclamantului reconvențional și a obligat-o pe pârâta reconvențională să plătească acestuia suma de 10.000 euro reprezentând sporul de valoare adus imobilului în litigiu prin îmbunătățirile necesare și utile, raportat la concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, concluzii care nu au fost contestate de către pârâtă. Pe cale de consecință instanța a respins acțiunea reconvențională exercitată de reclamantul reconvențional în contradictoriu cu pârâtul reconvențional raportat la faptul că prețul imobilului la licitație publică a inclus și sporul de valoare al acestuia în urma îmbunătățirilor aduse de către reclamantul reconvențional, pârâta reconvențională având obligația de restituire a cuantumului acestor îmbunătățiri până la limita sporirii patrimoniului său.
De asemenea, instanța de fond a respins petitul referitor la stabilirea unui drept de retenție în favoarea pârâtului până la plata despăgubirilor cuvenite pentru sporul de valoare adus imobilului prin îmbunătățirile necesare și utile, deoarece obligația achitării lor nu revine reclamantului care a dobândit bunul la licitație publică, ci pârâtei.
Cu privire la susținerea reclamantului în sensul că actul prin care s-a constituit dreptul de uzufruct este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită instanța a reținut, raportat la prevederile art. 968.civ. faptul că deși înscrierea în cartea funciară a somației de executare silită a fost anterioară datei notării în aceeași carte funciară a contractului de constituire a dreptului de uzufruct, acest lucru nu este de natură să dovedească ilicitatea cauzei pentru că nici o reglementare legală nu interzice proprietarului unui bun față de care a început urmărirea silită imobiliară să constituie un drept de uzufruct asupra acelui bun, cauza fiind ilicită numai când este prohibită de legi, ori când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
Fiind sesizat cu apelurile declarate de pârâți, Tribunalul Arada avut în vedere, față de apelul pârâtului că prima instanță a reținut corect că data înscrierii în cartea funciară a somației de executare silită care este primul act de executare este anterioară datei notării în aceeași carte funciară a contractului de constituire a dreptului de uzufruct, autentificat prin încheierea nr.565/31.01.2007. Pentru acest motiv în prezenta cauză se aplică disp. art. 518 al.4 coroborate cu art. 497 al. 4.pr. potrivit cărora drepturile reale înscrise după notarea somației de plată în cartea funciară nu vor putea fi opuse adjudecatarului, în afară de cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, acestea urmând să fie radiate, afară de acelea pentru care adjudecatarul ar conveni să fie menținute.
În altă ordine de idei, tribunalul a avut în vedere că imobilele dobândite prin licitație potrivit art. 518 al 4.pr.civ. se înscriu în cartea funciară liber de orice sarcini și a apreciat că în mod corect a reținut instanța de fond că dreptul real de uzufruct constituit prin contractul încheiat între pârâții și - și autentificat prin încheierea nr.565/31.01.2007 de BNP nu este opozabil reclamantului.
În ceea ce privește motivul de apel privind îmbogățirea fără justă cauză a intimatului-reclamant, tribunalul a reținut că în mod corect a apreciat instanța de fond că în prețul imobilului la licitație publică a fost inclus și sporul de valoare al acestuia în urma îmbunătățirilor aduse de către reclamantul reconvențional, pârâta reconvențională având obligația de a restitui cuantumului acestor îmbunătățiri până la limita sporirii patrimoniului său.
De asemenea, în mod corect a fost respins petitul referitor la stabilirea unui drept de retenție în favoarea pârâtului până la plata despăgubirilor cuvenite pentru sporul de valoare adus imobilului prin îmbunătățirile necesare și utile, deoarece obligația achitării lor nu revine reclamantului care a dobândit bunul la licitație publică, ci pârâtei.
În ceea ce privește apelul pârâtei, tribunalul a reținut că prin încheierea dată în camera de consiliu la data de 06 aprilie, apelantei i s-a admis în parte cererea de ajutor public judiciar formulată la data de 01 aprilie 2009, i s-a acordat scutirea de la plata a Jd in taxa judiciară de timbru datorată, în cuantum total de 1053,60 lei și i s-a pus în vedere să achite 526,8 lei taxă judiciară de timbru parțială și 2,5 lei timbru judiciar sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat. Întrucât apelanta nu s-a conformat obligației de timbrare instanța a anulat apelul declarat de aceasta ca netimbrat.
Împotriva deciziei au declarat recursuri pârâții care au criticat-o pentru nelegalitate.
Pârâtul a solicitat modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și al menținerii dreptului său de uzufruct.
În motivare a invocat încălcarea dispozițiilor art.500 al.3 teza a II-a pr.civ. și ale art.500 al.4 pr.civ. de către executorul judecătoresc.
A mai invocat încălcarea dispozițiilor art.561, 539 al.1, 557, 558 al.2 civ. de către instanțe.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.
Pârâta a solicitat casarea deciziei cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul Arad.
În motivare a invocat că, deși a solicitat expres să fie citată la domiciliul indicat, instanța nu a procedat în acest sens.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate și în baza art.306 al.2 pr.civ. față de dispozițiile art.299 și următoarele pr.civ. și de normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Recursul pârâtului-reclamant reconvențional se întemeiază pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. normă potrivit cu care modificarea hotărârii se poate cere numai pentru motive de nelegalitate când hotărârea criticată este lipsită de temei legal ori când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În consecință, instanța de recurs va examina dispozițiile legale afirmat a fi fost încălcate prin hotărârea criticată pe calea prezentului recurs.
În primul rând, dispozițiile art.500 pr.civ. privesc executarea silită imobiliară, reglementând vânzarea la licitație a imobilelor, supuse executării. Având în vedere această fază a procesului civil pe care o guvernează susmenționatele norme, precum și faptul că recurentul invocă încălcarea lor de către executorul judecătoresc, instanța reține că aceste critici puteau fi formulate pe calea specială a contestației la executare reglementată pe dispozițiile art.399 și următoarele pr.civ. și nu pe calea recursului formulat împotriva hotărârii prin care instanța de apel s-a pronunțat asupra cererii prin care proprietarul unui imobil irevocabil adjudecat la licitație formulează pretenții în contradictoriu cu o persoană care ocupă respectivul imobil ulterior adjudecării.
În ceea ce privește normele de drept substanțial afirmativ încălcate, curtea reține următoarele:
Art.561 civ. dispune că vânzarea bunului supus la uzufruct nu aduce schimbări dreptului uzufructuarului care continuă să se folosească de acest drept dacă nu a renunțat la el în mod formal.
Textul legal invocat are în vedere vânzarea de către nudul proprietar al bunului supus dezmembrământului și obligația cumpărătorului de a respecta dreptul uzufructuarului; or, în speța de față, reclamantul a invocat - și instanțele au reținut ca întemeiată această susținere a sa - tocmai inopozabilitatea în raport cu el a dreptului de uzufruct constituit în favoarea pârâtului de către fostul proprietar al imobilului adjudecat de reclamant.
În consecință, dispozițiile art.561 civ. nu sunt incidente în cauză.
Pentru aceleiași considerente referitoare la inopozabilitatea față de reclamant a dreptului invocat de pârâtul recurent nu va fi reținută nici incidența în cauză a dispozițiilor art.539 al.1 civ. norma legală reglementând raporturile dintre nudul proprietar și uzufructuar în situația unui uzufruct opozabilerga amnes.
Recurentul se mai referă la primul caz de stingere al uzufructului prevăzut de art.557 civ. (" moartea uzufructuarului ") fără ca instanța de apel să fi avut în vedere această normă legală și fără ca ea să aibă legătură cu obiectul pricinii (inopozabilitatea uzufructului), astfel că nici această critică nu poate fi reținută ca fiind întemeiată.
În fine, dispozițiile art.558 al.2 civ. reglementează o consecință a stingerii uzufructului, situație străină de pricina de față ce are ca obiect inopozabilitatea uzufructului constituit în favoarea pârâtului recurent de o altă persoană decât reclamantul-proprietar.
În ceea ce privește recursul pârâtei, recurs ce vizează nelegala citare a acesteia în apel, instanța de recurs îl găsește ca nefiind întemeiat și îl va respinge ca atare.
Astfel, la 19.03.2009, pârâta-apelantă se prezintă personal în fața instanței și solicită să i se comunice actele de procedură la adresa din A,-,.2; cererea sa de amânare în vederea angajării unui apărător este admisă, instanța punându-i totodată în vedere să achite taxele aferente apelului sub sancțiunea anulării cererii (fila 18 dosar apel).
Fiind prezentă, pârâta apelantă a primit termen în cunoștință în sensul art.153 pr.civ. Chiar în aceste condiții, apelanta a fost citată la domiciliul indicat cu mențiunea achitării taxelor de timbru cuvenite (fila 37 dosar apel).
Cum obligația astfel stabilită nu a fost îndeplinită, în mod corect a făcut instanța de apel aplicarea dispozițiilor art.20 din Legea 146/1997 și art.137 al.1 pr.civ. și a procedat la anularea pentru netimbrare a apelului declarat fără a mai cerceta fondul cererii.
Pentru aceste considerente în baza dispozițiilor art.312 al.1 pr.civ. raportat la art.304, 306 al.2 pr.civ, instanța va respinge recursurile declarate de pârâții și împotriva deciziei civile nr.234/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții și împotriva deciziei civile nr.234/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
G - - - - -
Grefier,
- -
Red.FȘ/24.11.2009
Tehnored.MM/2 ex/14.12.2009
Instanță fond: Judecătoria Arad - jud.
Inst.apel: Tribunalul Arad - jud.,
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu
