Anulare act. Decizia 1143/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1143
Sedința publică din 19 2008
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva Deciziei civile nr.476/11.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat reclamanții recurenți prin avocat, aflat în substituirea d-nei, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța a revenit asupra dispoziției stabilită prin Încheierea de ședință din 17 septembrie 2008 cu privire la timbrare, apreciind că timbrajul se găsește în sumă suficientă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, învederând că instanța de fond și de apel, deși au reținut, în mod greșit,lipsa consimțământului efectiv, acesta a fost de fapt viciat prin dol și eroare, nulitatea absolută putând fi invocată de oricare dintre părți, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 622/22.01.2008 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoaraa respins acțiunea civilă, având ca obiect anularea contractului - inscris sub semnatura privata - incheiat intre parti, la avocat, la data de 19.07.2006, formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că reclamantii au solicitat anularea contractului - inscris sub semnatura privata - incheiat intre parti, la avocat, la data de 19.07.2006, avand ca obiect cota de 2/3 constructii din bunul imobil constând din Obiectivul nr. 2 din T,-, înscris în CF nr. - T, nr. top 7092/1, 7088/1/2/1, 6993/1, 7087/2/1/117A compus din sopron, statie compresoare si pompare, platforma cu rezervor compresor si castel de apa cu 4,23% c p. si 749/13205 mp teren in folosinta, pentru pretul de 123.864 lei, cauza nulitatii relative fiind "eroarea" sau "dolul" ca vicii de consimtamant.
Eroarea ca viciu de consimtamant reprezinta gresita reprezentare a realitatii, fie asupra calitatilor substantiale ale obiectului, fie asupra identitatii cocontractantului, asa cum dispune art. 954.civ.
Dolul sau viclenia ca viciu de consimtamant presupune inducerea in eroare a cocontractantului prin mijloace viclene sau dolosive pentru aod etermina sa incheie actul juridic. In baza art. 960.civ. dolul este o cauza de nulitate a conventiei cand mijloacele viclene intrebuintate de una dintre parti sunt astfel incat este evident ca, fara aceste masinatiuni, cealalata parte n-ar fi contractat.
In cauza dedusa judecatii, reclamantii afirma ca la momentul incheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3079 din 19.07.2006 de BNP - - Curuti la notar si la banca, in prezenta traducatorului autorizat de limba italiana, nu s-a facut nici o referire la contractul redactat de avocat in forma inscrisului sub semnatura privata incheiat intre parti, la avocat, la data de 19.07.2006, afland despre acest contract abia cu ocazia studierii dosarului nr- in care aveau calitatea de parati si ca referitor la imobil "nu ne-am exprimat consimtamantul pentru instrainarea acestuia", ca semnatura de pe act a fost aplicata cu convingerea ca "face parte din documentatia necesara" actului autentic incheiat cu participarea traducatorului autorizat.
Sustinerea reclamantilor este confirmata de traducatorul autorizat de limba italiana, audiat ca martor, care afirma ca a tradus si semnat doar cele 4 pagini din contractul autentic incheiat de notar, ca nu a tradus si semnat alte anexe si ca partile implicate nu cunosteau limba româna.
In aceasta situatie, nu poate fi vorba despre eroare viciu de consimtamant sau de un dol principal (dolus causam contractui) ce cade asupra unor elemente importante la incheierea actului juridic, ci ne aflam in absenta consimtamantului, drept conditie de valabilitate a contractului. C mult, se poate afirma ca este vorba despre o eroare obstacol, distructiva de vointa juridica, care poarta asupra naturii juridice a actului ce urmeaza a fi incheiat, care determina nulitatea absoluta. Cu prilejul incheierii actului de vanzare - cumparare autentic la notar, respectiv la banca, s-a avut in vedere obiectul acestui contract, iar nu cel al antecontractului - inscrisul sub semnatura privata - a carui anulare se cere.
In absenta consimtamantului, una dintre conditiile esentiale ale actului juridic ceruta de art. 948.civ. nu poate exista un contract valabil, or in acest caz intervine nulitatea absoluta a actului juridic, iar nu cea relativa, expres solicitata de reclamanti. Pentru aceste motive, instanta de fond a respins actiunea reclamantilor, avand ca obiect anularea contractului pentru vicierea consimtamantului prin eroare sau dol, ca neintemeiata. Cum in baza art. 129 alin. ultim proc.civ. instanta de fond s-a pronunțat numai asupra obiectului cauzei deduse judecatii, nu se putea pronunta asupra cauzei de nulitate absoluta data de absenta consimtamantului, deoarece nu s-a cerut. De altfel, o astfel de actiune poate fi promovata oricand de reclamanti, deoarece este imprescriptibila.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantilor, avand ca obiect anularea actului juridic dedus judecații, nu este întemeiată, astfel că a respins-
În baza art. 274.proc.civ. judecătoria nu a acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței, reclamanții au declarat apel, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 04.03.2008, solicitând schimbarea în tot a hotărârii și admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
Prin Decizia civilă nr. 476/A/11.06.2008 Tribunalul Timișa respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții - apelanți și împotriva sentinței civile nr. 622/22.01.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul - intimat ;
A respins cererea intimatului privind plata cheltuielilor de judecată în apel d e către apelanți.
Instanța de apel a reținut următoarele:
Reclamanții au invocat, în susținerea viciilor de consimțământ prevăzute de art. 954 și 960.civil, faptul că, deși au semnat actul juridic intitulat "Contract de vânzare-cumpărare bun imobil", redactat de avocat din 19.07.2006, au avut convingerea că actul este doar un exemplar al contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 3079 din 19.07.2006. Rezultă, din această formulare, că nu a existat hotărârea de a încheia un act juridic civil, manifestată în exterior, condiție esențială și de fond la încheierea unui act juridic, respectiv consimțământul. În cazul viciilor de consimțământ, hotărârea de a încheia actul există și este exteriorizată, dar ea este alterată prin falsa reprezentare ce cade asupra calităților substanțiale ale obiectului actului sau asupra persoanei contractante, iar în cazul dolului, prin existența unor mijloace viclene, de natură a induce în eroare.
În mod corect, s-a constatat că starea de fapt prezentată de reclamanți nu atrage nulitatea relativă a actului din 19.07.2006, având ca obiect cota de 2/3 construcție din bunul imobil constând în Obiectivul nr. 2A din T,-, înscris în CF nr. -, fiind incidentă, eventual, instituția nulității absolute, care intervine pentru lipsa consimțământului, în cazul erorii obstacol. În temeiul principiului disponibilității, care guvernează procesul civil, instanța nu poate constata intervenirea acestei sancțiuni, nefiind solicitată de către reclamanți.
Împotriva Deciziei civile nr. 476/11.06.2008 a Tribunalului Timiș au declarat recurs în termenul legal reclamanții și solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, să se admită acțiunea, astfel cum a fost formulată în scris.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut că atât instanța de fond cât și cea de apel au interpretat în mod greșit starea de fapt și de drept a cauzei deduse judecății și, în consecință, au pronunțat hotărâri netemeinice și nelegale.
S-a învederat că în cauza dedusă judecății, cele două motive de nulitate, respectiv eroarea și dolul sunt incidente deopotrivă, în sensul că eroarea reclamanților privește natura și conținutul actului juridic pe care l-au semnat iar dolul se referă la manoperele viclene de care pârâtul a uzitat pentru a-i determina pe reclamanți să semneze acest act juridic.
S-a arătat că reclamanții sunt necunoscători ai limbii române și acesta este motivul pentru care o dată cu încheierea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3079 din 19.07.2006 consimțământul lor s-a luat în fața notarului public prin traducător de limba italiană, d-l, așa cum a fost consemnat în mod corect în actul autentic.
Cu această ocazie, pârâtul, prin inducerea lor în eroare și folosirea de manopere dolosive, printre celelalte înscrisuri pe care le-au semnat cu ocazia încheierii înscrisului autentic, a strecurat și actul juridic dedus judecății, pe care l-au semnat la solicitarea acestuia, spunând că face parte din documentația necesară.
Toate cele relatate mai sus sunt confirmate de martorul, audiat de instanța de judecată la termenul din 15.01.2008 și consemnată în scris depoziția acestuia.
În consecință, s-a învederat că în speță este vorba de lipsa consimțământului vânzătorilor la încheierea contractului de înstrăinare a imobilului către pârât.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Pârâtul intimat, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, întrucât nici una dintre afirmațiile pârâților nu este reală, întrucât ei cunoșteau foarte bine ce semnează, discuțiile cu privire la modalitatea de înstrăinare a imobilului purtându-se de câteva luni, atât telefonic cât și în scris, prin urmare susținerile reclamanților sunt formulate pro causa.
Curtea, analizând recursul, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea dispozițiilor art. 299 u raportat la art. 312 alin 3 și 5 Cod procedură civilă, a constatat că este fondat.
Astfel, se constată că, atât prima instanță, cât și cea de apel, au apreciat că lipsa consimțământului atrage nulitatea absolută a actului juridic, în speță, cel încheiat la 19.07.2006 având ca obiect cota de 2/3 construcție din imobilul - obiectivul nr. 2A din T- înscris în F nr. -.
Această apreciere este corectă, deoarece așa cum a rezultat din însăși definiția actului juridic civil, voința juridică reprezintă un element fundamental al acestuia. Voința este un fenomen complex atât din punct de vedere psihologic cât și din punct de vedere juridic. Sub aspect juridic, voința este complexă, deoarece reunește în structura sa două elemente: consimțământul și cauza ( scopul).
Consimțământul, fiind exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil, este o condiție de fond, esențială de validitate și generală a actului juridic.
, art. 948 cod civil dispune: Condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt:
1. capacitatea de a contracta
2. consimțământul valabil al părții ce se obligă
3. obiect determinat
4. o cauză licită.
Or, lipsa condiției sau elementului esențial ( cum se utilizează în doctrină și practică) respectiv - consimțământul, atrage nulitatea absolută a convenției încheiate.
Considerentul, primelor instanțe că, în speță, s-ar încălca principiul disponibilității, care guvernează procesul civil în condițiile în care reclamanții nu au invocat expres nulitatea absolută, este eronat.
Nulitatea absolută prezintă particularitatea că poate fi invocată în orice fază a procesului și poate fi ridicată de oricare dintre părți și de instanță din oficiu.
Prin urmare, Curtea constată că principiul legalității ( care primează față de cel al disponibilității ) a fost sacrificat, primele instanțe fiind obligate să analizeze acțiunea sub aspectul nulității absolute al actului juridic care intervine ca sancțiune pentru lipsa consimțământului.
Față de cele expuse mai sus, Curtea constată incidența dispozițiilor art. 312 alin.5 Cod procedură civilă și, în consecință, va admite recursul împotriva Deciziei civile nr.476/11.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat, va casa Decizia civilă nr.476/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș și Sentința civilă nr. 622/22.01.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
Cu ocazia rejudecării prima instanță va analiza litigiul, punând în discuție nulitatea absolută și va administra toate probele referitoare la existența sau inexistența erorii obstacol sau dolul, distructive de voință ( în acest sens va pune în discuție și va aprecia dacă în speță nu s-ar impune audierea în calitate de martor al avocatului care a redactat înscrisul supus analizei), având în vedere și celelalte argumente invocate în motivarea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva Deciziei civile nr.476/11.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat.
Casează Decizia civilă nr.476/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș și Sentința civilă nr. 622/22.01.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 2008.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Erica
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED.N/04.12.2008
DACT.S/2ex/04.12.2008
INST.APEL-- - Tribunalul Timiș
INST.FOND-- Judecătoria Timișoara
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Cristian Pup, Erica
