Anulare act. Decizia 116/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 116
Ședința publică de la 28 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Liliana
Grefier
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de și împotriva deciziei civile nr. 292 din 25.04.2007 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenți, lipsă fiind intimații, și HG.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la primul termen după repunerea pe rol.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților asupra excepției privind admisibilitatea recursului, invocată la termenul de judecată din data de 07.09.2007.
Avocat lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 7938/20.06.2006 Judecătoria Iași admis acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâtul și constatat nulitatea absolută contractului de împrumut autentificat sub nr. 1728/10.04.2003 și actelor adiționale la acesta autentificate sub nr. 4766/2003 și 548/2004 în sensul că este nulă clauza privind înscrierea penalităților de 1%/zi de întârziere, în afara dobânzii legale.
Pentru se pronunța astfel instanța de fond reținut următoarele:
Prin contractul de împrumut cu ipotecă, încheiat de părți la data de 10.04.2003 și autentificat sub nr. 1728 de către " ", pârâtul, împrumutat pe reclamanți cu suma de 16.300 USD - echivalentul 550.000.000 lei, la cursul de schimb din ziua respectivă, sumă ce trebuia achitată până la data de 10 octombrie 2003, cu precizarea în contract că împrumutul se restituie "fără dobândă".
Potrivit clauzelor contractuale, în caz de neachitare sumei împrumutate la data scadenței de 10.10.2003, se vor calcula penalități de întârziere de 0,15 % pe zi de întârziere până la data de 10.11.2003, iar după această dată penalitățile se calculează în continuare până la achitarea integrală creanței, pârâtul fiind îndreptățit să procedeze la executarea silită.
Reclamanții au convenit cu pârâtul, ulterior încheierii acestui contract să încheie un act adițional autentificat sub nr. 4766/3 noiembrie 2003 prin care s- stabilit prelungirea termenului de restituire sumei împrumutate și menținerea clauzei privind penalitățile de întârziere de 1% pe zi de întârziere.
Prin cel de-al doilea act adițional încheiat la data de 7 mai 2004 și autentificat sub nr. 538 de către "", părțile au concluzionat că suma împrumutată și datorată de reclamanți este de 23.700 USD, având ca termen de scadență data de 10 octombrie 2004, cu mențiunea că împrumutul este fără dobândă(fila 8 dosar) fără mai fi înscrisă, în caz de neexecutare la termenul de scadență fixat prin acest act adițional, clauza privind calculul de penalități de întârziere, fiind însă înscrisă clauza restituirii în fața notarului a sumei împrumutate și înscrise în acest ultim act, sau în caz de refuz de primire din partea pârâtului, a consemnării ei la CEC.
Reclamanții și pârâtul au încheiat contractul de împrumut pentru suma de 16.300 USD, însă potrivit martorului care participat la negocierile părților, înainte de semnarea contractului, nu această sumă fost înmânată reclamanților, ci una mai mică de 11.300 - 11.700 USD.
Ulterior încheierii contractului, prin cele două acte adiționale, nu se precizează cât anume din suma împrumutată, înscrisă în contract sau primită în realitate fost restituită și la ce date anume, martorii reclamanților precizând că se achitau totuși diferite sume de bani și care reprezintă dobânda la suma împrumutată, documentele de plată depuse la dosar, de asemenea nu cuprind ce reprezintă respectivele sume.
În actul adițional din 7 mai 2004 se modifică cuantumul sumei împrumutate prin contractul inițial, precizându-se că s- împrumutat diferența de 7.400 USD, la data semnării acestui act adițional, ceea ce înseamnă că din suma inițial împrumutată de 16.300 USD, nu s- achitat nici o sumă, în condițiile în care penalitățile de întârziere s-au calculat începând cu data de 10 octombrie 2003 și până la data de 10.04.2004.
Rezultă cu certitudine, că în speță, împrumutul fost făcut cu dobândă, că aceasta fost înglobată în cele 2 sume din contractul inițial și ultimul act adițional, fiind totodată înscrisă și clauza sancționatorii penalităților de 0,1% pe zi de întârziere.
. unor sume de bani de către pârât, reclamanților, respectiv 16.300 USD și 7.400 USD, cum rezultă din actele autentice fără ca acesta să se asigure de restituirea lor și care s-au făcut la un interval de 1 an, după ce, potrivit susținerii pârâtului, din suma împrumutată inițial, nu fost achitată nici sumă de bani, și fără se cunoaște care este scopul acestor împrumuturi, duce la concluzia că asemenea împrumut s- făcut în scopul perceperii de dobânzi mai mari decât cele legale.
Potrivit dispozițiilor art. 1578 Cod civil, debitorul la data plății este obligat să restituie aceeași sumă numerică arătată în contract, iar dacă acesta nu își îndeplinește obligația la termen, creditorul poate pretinde daune moratorii constând în dobânda legală.
În ceea ce privește nivelul dobânzii la data încheierii contractului din speță, există OG 9/2000, care prin art. 5 și 8 stabilește care este nivelul dobânzii legale în convențiile civile și prin art. 9 din același act normativ, statuează că este nulă de drept clauza care stabilește dobânda mai mare decât cea legală.
În concluzie, instanța a reținut din conținutul contractului de împrumut și actelor adiționale, că în convenția încheiată de părțile din cauză și care este reprezentată de un contract de împrumut unei sume de bani, fost înserată o clauză penală, conform căreia reclamanții sunt ținuți să plătească 0,1% pe zi de întârziere, pentru neplata la termenele de scadență stabilite și modificate sumelor împrumutate.
Este drept, că, potrivit dispozițiilor art. 1587 Cod civil, părțile pot stipula dobândă convențională care potrivit OG 9/2000 poate avea înțeles și de penalități de întârziere, însă această dobândă nu poate fi mai mare decât dobânda legală.
Deoarece, în contractul de împrumut de sume de bani, clauza penală este interzisă, instanța anulat clauza penală înscrisă în contractul din speță și actele adiționale la acesta, ca fiind nule de drept, contravenind dispozițiilor OG 9/2000, coroborate cu dispozițiile art. 1587 și 1589 Cod civil, și a constatat nulitatea absolută parțială contractului de împrumut și actelor adiționale la acesta.
Împotriva acestei hotărâri a promovat apel pârâtul.
Prin decizia civilă nr. 292/25.04.2007 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins apelul declarat de pârât și s-a păstrat sentința civilă nr. 7938/20.06.2006 a Judecătoriei Iași.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut în mod sumar că penalitățile stabilite de părți prin contractul de împrumut depășesc dobânda legală prevăzută de nr.OG 9/2000, apelul fiind deci neîntemeiat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut recurentul că suma trecută cu titlu de penalități pe zi de întârziere nu reprezintă o clauză penală ci o prestație la plata căreia s-a obligat debitorul, nefiind aplicabile în speță dispozițiile privitoare la pretinsul caracter nelicit al acestei clauze contractuale.
În susținerea afirmației sale recurentul a invocat decizia civilă nr. XI/24.10.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-o cauză similară.
Arată recurentul că, nefiind vorba de o clauză penală - alăturată unei alte dobânzi, nu devine operantă dispoziția privind nulitatea acesteia, consacrată de Legea nr. 313/1879.
Împotriva aceleiași hotărâri a promovat recurs intervenientul -, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurentul - a susținut, de asemenea, că nu se află în prezența unei clauze penale alăturate unei dobânzi și că prevederea unor penalități pe zi de întârziere nu reprezintă o sancțiune ilegală sau imorală.
Greșit a reținut instanța de fond, din declarația unui martor, că suma împrumutată reclamanților a fost de 11.700 USD, în condițiile în care cele consemnate în actul autentic de împrumut și în actele subsecvente nu pot fi înlăturate de depoziția unei persoane.
În ceea ce privește admisibilitatea în principiu a recursului său, intervenientul a susținut că recursul său este admisibil, utilitatea cererii sale fundamentându-se pe necesitatea apărării intereselor sale proprii, în condițiile în care are calitatea de adjudecatar al imobilului ce formează obiectul executării silite.
La prima zi de înfățișare în recurs instanța din oficiu a invocat excepția inadmisibilității celor două recursuri raportat la obiectul pricinii și la dispozițiile art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă.
Întrucât în cauză s-a invocat, de către recurentul -, neconstituționalitatea prevederilor art. I pct. 94 din Legea nr. 219/2005, instanța a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea acestei excepții, suspendând totodată judecata cauzei în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 până la soluționarea ei.
Prin decizia nr. 54/31 ianuarie 2008 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului d e procedură civilă.
Cauza a fost repusă pe rol iar la termenul din 28.03.2008 instanța pus în discuția părților excepția privind admisibilitatea căii de atac a recursului, rămânând în pronunțare asupra acesteia.
Recursul este inadmisibil.
Curtea reține că acțiunea în constatarea nulității contractului de împrumut având ca obiect suma de 11.700 USD și a actelor adiționale acestuia are caracter patrimonial, valoarea obiectului pricinii situându-se sub pragul de 1 miliard lei vechi (100.000 RON).
Potrivit dispozițiilor înscrise în art. 2821Cod procedură civilă, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei (100.000 RON).
Raportat la valoarea obiectului pricinii, de aproximativ 40.000 RON și la prevederile art. 2821Cod procedură civilă Curtea că recurenții nu au deschisă calea recursului la Curtea de apel, în cauză fiind deja soluționată calea de atac exercitată împotriva hotărârii instanței de fond prin decizia civilă nr. 292/25.04.2007 a Tribunalului Iași.
În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului egalității și al celui constituțional al egalității în fața legii și autorităților.
Astfel, dacă, potrivit dispozițiilor art. 2821Cod procedură civilă hotărârea primei instanțe este supusă numai căii de atac a recursului, iar în cauză a fost exercitată calea de atac, ce a fost soluționată de tribunal, nu mai poate fi exercitat un nou recurs la Curtea de apel.
Față de cele ce preced, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă se va respinge ca inadmisibil recursul și se va menține decizia recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 292 din 25.04.2007 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 Martie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
18.04.2008
2 ex.-
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Georgeta Protea, Liliana
