Anulare act. Decizia 117/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 117
Ședința publică din data de 1 februarie 2008
PREȘEDINTE: Gherghina Niculae
JUDECĂTORI: Gherghina Niculae, Constanța Ștefan Ana Roxana C -
- ---
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta - de SRL - cu sediul ales la cab.av. din P, str.- --Camera de Comerț și Industrie P, nr. 8, demisol,. I 13-H 14, jud.P, împotriva deciziei civile nr.539 din 2 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta - domiciliată în P,-,. 126.B,. 1,. 18, jud.
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei potrivit chitanței nr.11076/10.01.2008 și timbru judiciar de 0,15 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns reclamanta - de SRL prin avocat din Baroul Prahova, intimata pârâtă - reprezentată de avocat a din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorii părților având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat iar curtea ia act de aceste declarații, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru recurentă, critică decizia instanței de apel sub aspectul dispozițiilor art.304 pct.6, 7, 8, 9 cod pr.civilă, solicitând să se constate că Tribunalul Prahovaa dispus în afara apelurilor cu care a fost investit.
Măsura instanței de apel dea desființa în tot hotărârea atacată este o măsură extremă, având în vedeere că reclamanta prin apelul său a solicitat schimbarea în parte a soluției instanței de fond, iar cealalată apelantă a solicitat schimbarea în tot a soluției de fond și nu desființarea în tot cu trimitere spre rejudecare.
În ceea ce privește motivarea soluției, tribunalul a reținut în considerente motive contradictorii. Cu titlu de exemplu, este reținut certificatul de moștenitor eliberat de pe urma defunctului, sunt reținuți moștenitorii, este reținută masa succesorală, din aceasta făcând parte un apartament dar nu cel din litigiu - toate aceste aspecte fiind străine de natura pricinii deoarece părțile nu s-au judecat pentru succesiune.
Un alt motiv de recurs se referă la greșita interpretare a actelor deduse judecății. Decizia pronunțată de instanța de apel este rezultatul unei greșite
-2-
interpretări și aplicări a legii. S-a aplicat o măsură excesivă și nedreaptă pentru ambele părți, neputându-se aprecia că judecătoria nu s-a pronunțat asupra vreunei cereri; aceasta s-a pronunțat prin respingerea unor capete din cererea principală și a cererii reconvenționale.
Pentru motivele depuse detaliat în scris la dosar, solicită admiterea recursului și constatând că instanța de apel a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, casarea cu trimitere spre rejudecarea apelurilor.
Avocat a pentru intimata pârâtă arată că instanța de apel a greșit prin soluția dată, sens în care solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere pentru judecarea pe fond a apelurilor.
Curtea:
Examinând recursul civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Ploiești sub nr.11906/2005, reclamanta - de SRL Pac hemat în judecată pe pârâta - solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5761/27.07.2005, anularea contractului de vânzare-cumpărare pentru bunuri mobile încheiat prin factura fiscală nr.-/04.07.2005, în subsidiar solicitând rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare pentru bunuri mobile, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând în principal să se dispună constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5761/27.07.2005 iar în subsidiar să fie admise capetele de cerere formulate în petitul acțiunii principal.
Pârâta a formulat întâmpinare-cerere convențională, solicitând respingerea acțiunii și obligarea reclamantei de a-i remite facturile și chitanțele prin care a achitat prețul pentru cele două contracte a căror anulare o solicită.
Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă nr.2032/02.03.2007 a admis în parte acțiunea reclamantei, a anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5761/27.07.2005 de BN, a respins capătul de cerere având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare a bunurilor mobile, ca inadmisibil, a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5761/27.07.2005 ca neântemeiat și a respins cererea reconvențională, ca neântemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că apartamentul situat în P.- nr.165. 27.1.4.45 a fost cumpărat de reclamanta - de SRL P prin administratorul de la acea dată, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8723, apartament ce a devenit sediul social al societății.
Anterior decesului, care a survenit la data de 30.06.2005 numitul, a cesionat toate părțile sociale deținute și a transmis inclusiv calitatea de administrator către mama sa,. În ultima parte a vieții, a întreținut relații de concubinaj cu pârâta -, locuind împreună cu
-3-
aceasta în apartamentul din litigiu, în timp ce fiica minoră a pârâtei, a fost îngrijită și întreținută de părinții numitului.
La data de 04.07.2005, au fost întocmite facturile fiscale nr.-, avînd ca obiect apartamentul situat în P. - nr.165. 27.1.4,.45 și nr.-, având ca obiect mobilier, canapea și fotolii din piele, dormitor și covor - ambele semnate de administratora societății reclamante la acea dată,.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autetificat sub nr.5761/27.07.2005 reclamanta reprezentată prin asociat unic a înstrăinat pârâtei dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în P Bd. -. 27.1.4,.45, compus din 2 camere de locuit și dependințe, contract a cărui anulare s-a solicitat de către reclamantă pe motiv că a fost viciat consimțământul vânzătoarei prin dol.
Instanța de fond a coroborat mențiunile din cele două facturi fiscale cu răspunsul pârâtei la interogatoriu, din care a rezultat că acestea au fost scrise în întregime de pârâtă la data de 04.07.2005 - ziua înmormântării defunctului iar din raportul medical întocmit de Centrul Medical la data de 04.07.2007, din declarațiile martorilor și din recunoașterea pârâtei la interogatoriu, în ziua înmormântării defunctului, mama acestuia, administratorul societății reclamante, a fost supravegheată în interiorul ambulanței, având nevoie de asistență medicală permanentă întrucât și-a pierdut cunoștința.
Din aceleași probe, s-a mai reținut că o perioadă destul de îndelungată după această dată, numitei i-a fost administrat un tratament medicamentos antidepresiv, sedativ și tranchilizant, fiind profund marcată de dispariția unicului copil, stare depresivă care i-a afectat semnificativ capacitatea decizițională.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză la propunerea reclamantei, s-a reținut că pârâta a fost preocupată să profite din punct de vedere material, manifestând în mod mincinos afecțiune față de defunctul iar după decesul acestuia, pârâta a indus numitei credința falsă că va continua să rămână împreună cu fiica sa minoră, față de care aceasta manifesta o reală afecțiune, în apartamentul din litigiu, drept omagiu pentru memoria lui pentru o determina pe numita să semneze factura fiscală inițială și apoi contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul din litigiu.
La scurt timp după semnarea actului în formă autentică, pârâta a schimbat încuietorile apartamentului, a instalat și un sistem de alarmă, împiedicând accesul mamei defunctului în imobil.
Instanța de fond a reținut că este viciat consimțământul vânzătoarei prin dol, astfel că a admis în parte acțiunea completată și a constatat că întocmirea actului de vânzare-cumpărare s-a făcut ca urmare a dolului exercitat de către pârâta - prin manopere dolosive, dispunând astfel anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5761/27.07.2005.
Cu privire la capătul de cerere de anulare a contractului de vânzare cumpărare bunuri mobile, instanța de fond l-a respins ca inadmisibil, pe considerentul că factura fiscală nr.-/04.07.2005 eliberată de - de SRL, având ca obiect mobilier, canapea și fotolii din piele, dormitor și covor, nu cuprinde ștampila societății reclamante, astfel că nu a fost în mod valabil întocmit
-4-
contractul de vânzare-cumpărare a bunurilor mobile iar acestea nu au ieșit din patrimoniul societății reclamante.
În ceea ce privește cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5761/27.07.2005 de BN, ca urmare a nerespectării disp. art.6 alin.1 din OG 12/1998, instanța a respins-o ca neântemeiată, cu motivarea că simulația presupune existența concomitentă între aceleași părți a două contracte, unul public aparent denumit și contract simulat iar altul, secret, denumit contraânscris, care corespunde voinței a părților și prin care acestea anihilează în tot sau în parte aparența juridică creată prin actul public simulat.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, instanța a considerat că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de text și de instituția simulației, întrucât facura fiscală nr.-/04.07.2005 emisă de - de SRL, încheiată anterior actului autentic, prin care părțile au menționat un preț superior celui din actul autentic și pretins aparent, nu poate fi apreciată drept act secret.
Cu privire la cererea reconvențională s-a apreciat de instanța de fond că au rămas în posesia pârâtei carnetele din care au fost emise facturile fiscale nr.-, -/04.07.2005, că se află în posesia pârâtei-reclamante, la fel ca și carnetul de chitanțiere fiscale. De altfel, chiar pârâta prin răspunsul la interogatoriu a recunoscut că cele două facturi fiscale au rămas în original în posesia acesteia iar din actele depuse la dosar s- reținut că pârâta nu a predat efectiv carnetele în cauză, fiind necesară efectuarea unor demersuri pentru a le declara dispariția, fiind solicitată Imprimeriei Naționale vinderea altora.
De aceea a fost respinsă cererea reconvențională, ca neântemeiată.
În baza disp. art.274 și art.276 cod pr.civilă, instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 12,3 lei cheltuieli de judecată și a respins în parte capătul de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată, ca neântemeiat întrucât acțiunea a fost admisă în parte și, în plus, deși reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru și timbru judiciar la valoare, instanța a apreciat acțiunea ca neevaluabilă, de vreme ce reclamanta nu a solicitat repunerea părților în situația anterioară, pentru a se achita taxele la valoare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambele părți iar Tribunalul Prahova prin decizia nr.539/02.10.2007 a admis apelurile, a desființat în tot sentința civilă nr.2031/02.03.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru soluționarea pe fond a tuturor capetelor acțiunii precum și a cererii reconvenționale, reținând că instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei.
În motivarea deciziei s-a reținut că la 30.06.2005 a decedat numitul de pe urma căruia au rămas ca moștenitori legali și în calitate de părinți și o masă succesorală compusă din bunuri imobile, situate în P-. 27.B.4.6 și în B. nr.91 -.32.3.68 sect.2, potrivit certificatului de moștenitor nr.270/2005.
În baza facturii nr.-/04.07.2005 reclamanta ar fi înstrăinat pârâtei imobilul situat în P - nr.65.27.1.4.45 la prețul de 46.291 lei în timp ce în cuprinsul facturii nr.-/04.07.2005 se menționează că reclamanta ar fi vândut pârâtei mobilier, canapea, fotolii piele, dormitor, covor în
-5-
schimbul sumei de 9429,62 lei, ambele facturi fiind semnate în numele reclamantei de către numita.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.5761/27.07.2005 reclamnta prin reprezentanrtul său legal, a vândut pârârei imobilul situat în P - nr.65.27.1.4.45 în schimbul sumei de 40.000 lei preț pe care reclamanta, prin reprezentantrul său legal declarat că la primit de la pârâtă la data autentificării actului.
Conform hotărârii AGA din 21.07.2005 numita, în calitate de asociat unic al reclamantei, a dispus schimbarea administratorului reclamantei, desemnând-o pe pârâtă ca administrator începând cu 03.10.2005, iar la data de 04.10.2005 reclamanta a înștiințat DGFP P că o serie de acte i-au fost pierdute, solicitând anularea lor și anume un carnet, diferite chitanțiere, o fișă magazie, ștampile, file CEC, state salarii.
În baza raportului medical existent la dosar, numita se afla în evidență cu diferite boli, inclusiv sindrom anxios depresiv cu repetate manifestări de tetanie și tulburări de somn, solicitând la data de 04.07.2005 - data înmormântării fiului său- asistență medicală datorită stării sănătății sale, în timp ce în noaptea de 6 spre 7 octombrie 2005 s-ar fi ridicat diferite bunuri din imobilul ce a aparținut defunctului.
Instanța de apel a reținut incidența în cauză a disp. art.297 alin.1 cod pr.civilă dat fiind că, față de multitudinea capetelor de cerere formulate de reclamantă, că prin hotărârea judecătorească a fost respins capătul acțiunii privind anularea contractului de vânzare-cumpărare a bunurilor mobile în litigiu, ca inadmisibil iar în cuprinsul dispozitivului și în minuta întocmită nu există nicio mențiune cu privire la capătul acțiunii de rezoluțiune a contractului pentru neplata prețului, însemană că în realitate instanța de fond nu a soluționat în fond acțiunea sub toate capetele de cerere, nepronunțându-se asupra acestora deoarece prin respingerea unui capăt de cerere ca inadmisibil nu s-a intrat în cercetarea fondului cauzei, constând în analizarea temeiniciei sau netemeiniciei acestuia, a raportului juridic dedus judecății, ci pur și simplu s-a analizat posibilitatea reclamantei de a formula sau nu o asemenea cerere, prin mențiunea că niciodată bunurile mobile în litigiu nu ar fi ieșit din patrimonioul acesteia.
Mai mult chiar, în condițiile în care nu există nicio referire în cuprinsul minutei și sentinței cu privire la capătul de cerere referitor la rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare a bunurilor mobile în litigiu, înseamnă că instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun fel asupra acestui capăt de cerere deși era obligată să se pronunțe.
Instanța de apel a mai reținut că nici în ceea ce privește cererea reconvențională instanța de fond nu a analizat temeinicia sau netemeinicia acesteia, chiar dacă în cuprinsul dispozitivului sentinței s-a menționat respingerea acestei cereri ca fiind neântemeiată, deoarece din considerentele sentinței reese că în realitate s-a cercetat în ce măsură pârâta poate solicita remiterea unor facturi și chitanțe în condițiile în care ar deține anumite documente contabile, fără însă să se cerceteze dacă pârâta este sau nu titulara unui asemenea drept și dacă în sarcina reclamantei ar exista o asemenea obligație și în ce condiții.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând:
-6-
- motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.6 cod pr.civilă, considerând că instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că niciuna din părțile apelante nu a făcut referire la disp. art.297 cod pr.civilă, deci nu au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și nici din oficiu, instanța de apel nu a pus în discuția părților o asemenea posibilitate;
- motivul de nelegalitate prev. de art.304 pct.7 cod pr.civilă în sensul că motivele din decizie se încadrează în categoria celor contradictorii și fără legătură cu pricina, instanța de apel reținând unele formulări cel puțin stranii și diferite aspecte care nu sunt corelate logic;
- motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.8 cod pr.civilă prin aceea că instanța de apel a făcut o greșită interpretare a actelor juridice deduse judecății, schimbând înțelesul acestora, respectiv facturile emise la data de 04.07.2005 sunt prezentate ca înscrisuri prin care instanța de fond apreciează că se pare că s-ar fi înstrăinat bunuri către pârâtă, ignorându-se caracterul de contracte în forma prescurtată, de asemenea instanța ignoră împrejurarea că este administratorul societății reclamante și că în această calitate a semnat cele două facturi, că hotărârea AGA din 18.07.2005 este prezentată ca și când ar fi produs efecte juridice deși în realitate, astfel cum în mod corect s-a reținut de instanța de fond, această hotărâre a fost întocmită de pârâtă în scopul de a încerca să devină unic asociat și administrator al societății reclamante, care era și proprietara bunurilor pe care urma să și le însușească.
- motivul de nelegalitate prev. de art.304 pct.9 cod pr.civilă prin aceea că în mod greșit instanța de apel a apreciat că instanța de fond a lăsat nesoluționat pe fond capătul subsidiar al acțiunii principale precum și cererea reconvențională.
Recurenta susține că desființarea unei hotărâri apare ca o sancțiune extremă aplicabilă în situații în care nu există nici o posibilitate de reformare a acesteia în apel sau în recurs.
Spre deosebire de recurs, apelul este o cale de atac devolutivă, astfel încât judecarea lui conform prevederilor art.296 cod pr.civilă ar urma să se finalizeze cu o hotărâre care să o înlocuiască pe cea atacată.
Doar în cazul strict și limitativ prevăzut de art.297 cod pr.civilă, instanța de apel nu pronunță o hotărâre pe fondul cauzei.
Recurenta consideră că că în speță nu erau incidente disp. art.297 cod pr.civilă întrucât nepronunțarea explicită asupra cererii subsidiare din acțiunea principală, având ca obiect rezoluțiunea convenției de vânzare pentru bunurile mobile, este mai degrabă o eroare din categoria celor care pot fi remediate prin procedura prev. de art.5812cod pr.civilă.
Referitor la cererea reconvențională, recurenta susține că aceasta a fost respinsă ca neântemeiată iar instanța de apel în mod greșit a apreciat că instanța de fond nu ar fi dispus o măsură pe fondul acestei cereri.
Curtea, analizând prezentul recurs constată că este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
- Recurenta a invocat un prim motiv de recurs întemeiat pe disp. art.304 pct.6 cod pr.civilă, susținând că instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut respectiv a desființat în tot sentința în baza disp. art.297 alin.1 cod pr.civilă și a trimis cauza spre rejudecare, deși niciuna din părțile apelante nu a solicitat această soluție.
-7-
Este de reținut că acest motiv de casare nu poate fi invocat decât în măsura în care tribunalul, găsind întemeiate apelurile, ar fi schimbat soluția primei instanțe și, pronunțându-se asupra fondului pretențiilor, ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut adică ar fi acordat ceea ce nu a consituit obiectul cererilor deduse judecății.
Or, în speță, instanța de apel nu s-a pronunțat pe fondul pretențiilor deduse judecății iar motivul de casare prev.de art.304 pct.6 cod pr.civilă nu putea fi invocat din punct de vedere formal, procedural și de aceea nu poate fi analizat.
- Un alt motiv de recurs invocat l-a constituit motivul de nelegalitate prev. de art.304 pct.7 cod pr.civilă, recurenta susținând că decizia instanței de apel cuprinde motive contradictorii și fără legătură cu pricina.
Din interpretarea prevederilor art.304 pct.7 cod pr.civilă rezultă că acest motiv de nelegalitate este funcțional pentru situațiile invocate de recurentă atunci când hotărârea cuprinde considerente contradictorii, în sensul că din unele rezultă temeinicia pretențiilor deduse judecății iar din altele netemeinicia acestora, când motivarea este superficială ori cuprinde considerente străine de pricina respectivă.
Decizia instanței de apel nu este afectată de acest motiv de nelegalitate întrucât nu cuprinde considerente contradictorii și nici străine de natura pricinii.
Este adevărat, pe de o parte, că primele cinci aliniate din pagina a 5-a a considerentelor deciziei nu au relevanță pentru soluția adoptată de instanță iar pe de altă parte, constatarea că instanța de fond nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, este menționată în mod repetat în mai multe aliniate din considerentele deciziei, rezultând o motivare excesivă, deși motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv, însă aceste aspecte nu pot fi asimilate celor invocate de recurentă pentru a fi aplicabile prevederile art.304 pct.7 cod pr.civilă.
De asemenea, în cauză nu este incident nici motivul de nelegalitate prev. de art.304 pct.8 cod pr.civilă, întrucât din susținerile recurentei în acest motiv de recurs, rezultă că este vorba de interpretarea probelor dată de intanța de apel, care însă constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății.
Este întemeiat motivul de recurs prin care se invocă nelegalitatea prevăzută de art.304 pct.9 cod pr.civilă, întrucât instanța de apel a aplicat greșit prevederile art.297 alin.1 cod pr.civilă, considerând că instanța de fond a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Instanța de fond a fost investită de reclamantă prin acțiunea inițială cu mai multe capete de cerere și anume: anularea contractului de vânzare cumpărare autrentificat sub nr.5761/27.07.2005, anularea contractului de vânzare-cumpărare pentru bunuri mobile, încheiat prin factura fiscală nr.-/04.07.2005 iar în subsidiar rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare pentru bunuri mobile, acțiune completată ulterior, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5761/27.07.2005 iar în subsidiar să fie admise capetele de cerere din petitul acțiunii și de către pârâtă cu cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei de a-i remite facturile și chitanțele prin care a achitat prețul pentru cele două contracte a căror anulare o solicită.
După administrarea probelor, instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5761/27.07.2005, respins capătul de cerere având ca obiect anularea contractului
-8-
de vânzare-cumpărare a bunurilor mobile ca inadmisibil, a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5761/27.07.2005 ca neântemeiat, a respins cererea reconvențională ca neântemeiată, obligând pârâta la plata sumei de 12,3 lei către reclamantă cheltuieli de judecată și a respins în parte capătul de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată, ca neântemeiat.
Instanța de apel a fost investită cu soluționarea apelurilor declarate de ambele părți, reclamanta-apelantă susținând că în mod greșit instanța de fond a respins cererea principală privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5761/27.07.2005, greșit s-a respins cererea privind anularea convenției de vânzare-cumpărare având ca obiect bunuri mobile materializată prin factura nr.-/04.07.2005 și greșit nu au fost acordate cheltuielile de judecată în baza disp. art.274 cod pr.civilă, iar pârâta-apelantă susținând că în mod greșit s-a admis acțiunea reclamantei și s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5761/2005 și în ceea ce privește cererea reconvențională, greșit a fost respinsă ca neântemeiată.
Instranța de apel nu a analizat niciunul din aceste motive de apel care priveau fondul cauzei, soluționat de instanța de fond, ignorând aplicarea efectului devolutiv al apelului ce rezultă din prevederile art.292 alin.1 cod pr.civilă.
reținut însă greșit că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei prin faptul că nu s-ar fi pronunțat asupra capătului subsidiar formulat de reclamantă, pentru rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare bunuri mobile și nu a analizat temeinicia sau netemeinicia cererii reconvenționale formulată de pârâtă.
Cu privire la contractul de vânzare-cumpărare bunuri mobile, reclamanta a solicitat în principal anularea și în subsidiar rezoluțiunea acestuia iar instanța de fond, reținând că pe factura fiscală nr.-/04.07.2005 având ca obiect mobilier, canapea și fotolii din piele, dormitor și covor, nu există ștampila societății reclamante, a apreciat că nu a fost în mod valabil întocmit contractul de vânzare-cumpărare a bunurilor mobile, iar acestea nu au ieșit din patrimoniul societății reclamante, motiv pentru care a respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare bunuri mobile.
Este adevărat că nici în minută și nici în dispozitivul sentinței nu se află vreo referire la capătul subsidiar de rezoluțiune a aceluiași contract de vânzare-cumpărare bunuri mobile, dar această împrejurare nu echivalează cu o nepronunțare și necercetare a fondului cauzei pentru că atâta timp cât instanța de fond a reținut că pentru bunurile mobile nu există valabil încheiat un contract, este inadmisibilă nu numai cererea de anulare a contractului dar și de rezoluțiune, deci implicit s-a pronunțat și pe cererea de rezoluțiune.
Desființarea în tot a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond să se pronunțe pe cererea subsidiară de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare bunuri mobile, este pur formală devreme ce aprecierea instanței de fond în sensul că nu există valabil încheiat un contract de vânzare-cumpărare pentru bunuri mobile nu a fost cenzurată de instanța de apel, care nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra motivului de apel formulat în acest sens, iar în rejudecare consecința era aceeași, de respingere ca inadmisibilă a cererii de rezoluțiune a aceluiași contract.
Nici în ceea ce privește cererea reconvențională nu se poate reține că instanța de fond nu a analizat temeinicia sau netemeinicia acesteia, dimpotrivă, instanța de fond
-9-
a respins-o ca neântemeiată pentru că a apreciat că au rămas în posesia pârâtei carnetele din care au fost emise facturile fiscale nr. - și nr.-/04.07.2005, la fel și carnetul de chitanțiere fiscale, împrejurare reținută chiar din răspunsul dat de pârâtă la interogatoriu, care a recunoscut că cele două facturi fiscale au rămas în original în posesia acesteia.
Ceea ce a reținut instanța de apel că treebuia să se cerceteze de către instanța de fond, dacă pârâta este sau nu titulara unui drept de a solicita remiterea unor facturi și chitanțe și dacă în sarcina reclamantei ar exista o asemenea obligație și în ce condiții, este o problemă de apreciere a probelor pe care instanța de apel era obligată să o facă prin analizarea motivului de apel formulat de pârâta-reclamantă prin care a criticat soluția de respingere ca neântemeiată a cererii reconvenționale - și nu să trimită cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Rezultă că instanța de apel în mod greșit a făcut aplicarea prevederilor art.297 alin.1 cod pr.civilă, desființând în tot sentința cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, motiv pentru care urmează ca în baza disp. art.312 alin.1 și 5 cod pr.civilă să fie admis recursul, casată decizia și trimisă cauza la același tribunal pentru soluționarea pe fond a apelurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - de SRL - cu sediul ales la cab.av. din P, str.- --Camera de Comerț și Industrie P, nr. 8, demisol,. I 13-H 14, jud.P, împotriva deciziei civile nr.539 din 2 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta - domiciliată în P,-,. 126.B,. 1,. 18, jud.P și în consecință:
Casează susmenționata decizie și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal, potrivit considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Gherghina Niculae, Constanța Ștefan Ana Roxana
- - C - ---
Grefier,
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red.NG /tehnored.VM
3 ex./ 11.02.2008
11906/2005 Judecătoria Ploiești
a- Tribunalul Prahova
,
Președinte:Gherghina NiculaeJudecători:Gherghina Niculae, Constanța Ștefan Ana Roxana
