Obligația de a face. Decizia 119/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 119
Ședința publică din data de 1 februarie 2008
PREȘEDINTE: Gherghina Niculae
JUDECĂTORI: Gherghina Niculae, Constanța Ștefan Ana Roxana C -
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții și, ambii domiciliați în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei civile nr. 308 pronunțată la data de 17 octombrie 2007 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, ambii domiciliați în B, Bd.-, -.5,.B,.33, județul B și, domiciliat în comuna, sat, județul
Recurs timbrat cu 10,00 lei taxă judiciară de timbru, prin anularea ordinului de plată nr.73/2007 și cu 0,60 lei conform timbrelor judiciare ce au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții pârâți și reprezentați de avocat din Baroul Prahova, lipsind intimații-reclamanți, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul recurenților-pârâți învederează că nu mai are alte cereri iar curtea ia act de această declarație, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat pentru recurenții-pârâți susține motivele depuse detaliat în scris la dosar, solicitând admiterea recursului, casarea cu trimitere la instanța de apel pentru administrarea probelor referitoare la cererea reconvențională.
În esență arată următoarele: la filele 9, 24, 25 dosar fond se află memorii depuse de pârâții și (care nu au avut apărător în respectiva fază procesuală) prin care solicitau anularea contractului de vânzare-cumpărare. După ce instanța a rămas în pronunțare, a apreciat că respectivele memorii ale pârâților au caracterul unei cereri reconvenționale și au repus pe fond cauza, prin încheierea din 19.04.2007 punând în vedere acestora să timbreze corespunzător cererea reconvențională. La următorul termen însă, instanța a judecat pricina.
.//.
-2-
În hotărârea pronunțată se mai arată că pârâții au arătat că nu au probe de administrat - ceea ce nu este real, de aceea se poate considera că acestora li s-a încălcat dreptul la apărare.
Prin acțiunea principală, s-a solicitat ridicarea unei construcții de pe terenul intimaților. Prin apărarea formulată, pârâții invocă împrejurarea că terenul despre care fac vorbire ar fi și al lor și astfel, la instanța de fond au depus certificatul de moștenitor nr.1109/1980.
De aici se poate desprinde concluzia că acțiunea ar fi de fapt o acțiune în revendicare și nu obligație de a face.
Dacă aceste considerente nu vor fi avute în vedere, solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a ambelor hotărâri pronunțate în cauză iar pe fond a se respinge acțiunea principală și a se admite cererea reconvențională. În acest caz, solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea:
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Buzău la data de 25.10.2006 și înregistrată sub nr.10606/2006, reclamanții și, ambii cu domiciliul în B,.- -.5.B.33 jud.B, au chemat în judecată civilă pe pârâții și, ambii domiciliați în comuna, sat, nr.143 județul B, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligați pârâții să ridice construcția improvizată numită "garaj", edificată pe terenul proprietatea reclamanților.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că, în fapt, au cumpărat de la fratele pârâtului, un teren situat în satul din com. jud.B, având ca vecini: la vest restul proprietății vânzătorului iar la est, pârâții și, cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2570/05.09.2006.
La momentul cumpărării au constatat că pe teren există o construcție improvizată, dar au primit asigurări de la pârâți că va fi ridicată, fiind vorba, practic, de patru pari înfipți în pământ, având deasupra tablă și folie, legate cu sârmă.
Pârâții au refuzat să ridice această improvizație de pe teren, deși au fost notificați în acest sens prin executorul judecătoresc, împiedicând astfel reclamanții să ridice pe acest teren un imobil casă de locuit.
Pârâții și au formulat întâmpinare, în curpinsul căreia au solicitat respingerea acțiunii, întrucât în momentul în care au cumpărat, reclamanții au văzut că pe teren există această construcție, folosită nu numai cu destinația de garaj, iar terenul este în totalitate al pârâților, dobândit în urma unui proces de partaj, în urmă cu peste 10 ani. La acea dată trăia și mama lor iar contractul de vânzare dintre aceasta și a fost încheiat în mod ocult.
În concluziile scrise, pârâții au arătat că acest contract încheiat între reclamanți și, este un act fabricat cu viclenie, fără nici o legalitate, întrucât suprafața de teren vândută provine de la defuncta, de pe urma căreia nu s-a dezbătut succesiunea. a vândut această suprafață de teren fără acordul lor, astfel că se impune anularea contractului de vânzare-cumpărare
-3-
încheiat între acesta și reclamanți, cererea fiind apreciată de instanța de fond ca și cerere reconvențională.
Prin sentința civilă nr.2677/10.05.2007 pronunțată în dosarul nr.10606/2006, Judecătoria Buzăua admis acțiunea formulată de reclamanții și, dar a respins cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți și.
Au fost obligați pârâții să ridice construcția improvizată numită garaj, edificată pe terenul proprietatea reclamanților, identificată conform raportului de expertiză întocmit de expert tehnic, planul B, punctele 13-10-11-14-13 și să plătească reclamanților suma de 310,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2570/05.09.2006, reclamanții și au cumpărat de la pârâtul terenul situat în intravilanul satului din com. jud.B, în cvartalul I, parcela 51, 52 în suprafață de 350 mp. teren liber, neconstruit, având categoria de folosință curți+construcții, cu nr.cadastral 1493, înscris în cartea funciară a localității, sub nr.782. La rândul său, numitul a dobândit terenul înstrăinat cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8216/1995 de către notariatul de Stat Județean
În urma măsurătorilor efectuate, conform actelor de proprietate ale părților, s-a constatat că improvizația garaj se află amplasată pe terenul reclamanților, între punctele 10-11-13-14, identificate conform schiței anexă, denumită planul B la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic.
În ceea ce privește cererea reconvențională, apreciată astfel de instanța de fond, s-a reținut că, raportat la contractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanți și, pârâții au calitatea de terți, iar din conținutul memoriului nu rezultă nici un motiv de nulitate absolută, invocată de aceștia, singura nemulțumire a pârâților fiind aceea că a înstrăinat reclamanților o suprafață de teren ce ar fi făcut parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei.
Dar, chiar dacă lucrurile ar sta astfel, pârâții au la îndemână acțiunea de ieșire din indiviziune asupra averii succesorale rămasă de pe urma defunctei, acțiune în cadrul căreia să se pună în discuție existența suprafeței de teren înstrăinate.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art.284 alin. (1) cod pr.civilă, pârâții și au declarat apel, fără însă ca în cererea scrisă să precizeze motivele de nelegalitate ori de netemeinicie avute în vedere la exercitarea căii de atac.
Într-un memoriu separat, depus la dosar la data de 19.09.2007, apelanții au arătat că, în temeiul art.297 din codul d e procedură civilă, solicită desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât aceasta nu a dat dovadă de rol activ, nu a luat în considerare toate apărările formulate de părți, ci s-a limitat la o analiză superficială a cauzei. Instanța de fond nu a înțeles sensul cererii reconvenționale, prin intermediul căreia au invocat atât nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, dar și fictivitatea acestuia, ceea ce ar fi dus la sancțiunea desființării respectivului contract. Nu a fost analizată însă nici o
-4-
cauză de nulitate și nu există nici o mențiune cu privire la fictivitatea invocată de apelanți, ceea ce constituie o nepronunțare asupra fondului cauzei.
În subsidiar, apelanții au solicitat schimbarea în tot a sentinței apelate, ulterior completării probatoriilor cu privire la situația de fapt, respingerea cererii introductive de instanță și admiterea cererii reconvenționale, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr.308/17.10.2007 Tribunalul Buzăua respins ca nefondat apelul, menținând ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că probele administrate în cauză au fost judicios analizate și corect interpretate de către instanța de fond în sensul că terenul în cauză aparține reclamanților pârâți, fiind dobândit prin vânzarea- cumpărarea de la, iar împrejurarea că terenul s-ar afla încă în indiviziune nu este un motiv de nulitate absolută a actului în cauză. A mai reținut tribunalul și faptul că nu s-a făcut prin nimic dovada fictivității acestui act și nici a relei credințe a reclamanților la momentul cumpărării terenului.
Împotriva deciziei tribunalului, au formulat recurs recurenții și, în termen legal, cerere înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-.
În motivarea acestuia, o primă critică invocată este aceea că instanța de apel a procedat la nemotivarea deciziei și la nepronunțarea asupra motivelor de apel și asupra cererii de completare a probelor.
O a doua critică vizează greșita apreciere a cererii reconvenționale, întrucât contractul de vânzare-cumpărare în cauză este lovit de nulitate atâta vreme cât terenul vândut face parte din masa succesorală a defunctei, nedezbătută încă, atâta vreme cât un coindivizar nu poate înstrăina în mod valabil un bun indiviz, consolidarea dreptului dobândit de terți neputând interveni decât după ce, eventual, bunul respectiv ar fi atribuit în lotul vânzătorului.
O altă critică vizează schimbarea de către instanța de fond a naturii juridice a actului dedus judecății, situație menținută de instanța de apel, câtă vreme prima instanță a fost investită prin cererea principală cu o acțiune în revendicare, asupra căreia nu s-a pronunțat, și nu cu o cerere în obligație de a face.
În sfârșit susțin recurenții și faptul că, după repunerea cauzei pe rol de către prima instanță pentru a se pronunța asupra cererii reconvenționale, nu li s-au respectat drepturile procesuale întrucât nu li s-a dat posibilitatea de a administra probe, consemnându-se în mod nereal în practicaua hotărârii de fond că nu ar fi dorit să facă acest lucru.
Curtea, analizând sentința atacată în raport cu criticile formulate, față de actele și lucrările dosarului și de normele incidente în cauză, constată că recursul este nefondat și va fi respins în baza art.312 cod pr.civilă cu motivarea de mai jos:
Prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, reclamanții și au solicitat obligarea pârâților și la ridicarea construcției edificate pe terenul ce le aparține, motivând prin aceea că respectivul edificiu le îngrădește exercitarea dreptului de proprietate întrucât nu pot să efectueze pe bucata de teren în cauză construcția propriei case.
La rândul lor, pârâții-reclamanți au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-
-5-
cumpărare autentificat sub nr.2570/05.09.2006 prin care reclamanții-pârâți au dobândit în proprietate terenul în cauză.
Ulterior, în fața instanței de recurs, s-a susținut de către recurenții-pârâți-reclamanți faptul că părțile adverse ar fi înțeles în realitate să promoveze o acțiune în revendicare a terenului în cauză și nu o acțiune în obligație de a face, astfel încât prima instanță prin hotărârea pronunțată și menținută de către instanța de apel, a schimbat natura actului juridic dedus judecății și nu s-a pronunțat asupra acțiunii în revendicare. Din analiza petitului acțiunii principale, rezultă în mod indubitabil caracterul nefondat al acestei critici întrucât ceea ce au înțeles intimați-reclamanți-pârâți să solicite instanței și au exprimat suficient de clar în acțiune, este obligarea părții adverse la ridicarea construcției efectuată pe terenul lor, ceea ce nu poate fi intrepretat ca o acțiune în revendicare câtă vreme nu s-a ridicat nici un moment problema opunerii de către pârâții-reclamanți a unui titlu asupra terenului în cauză, situație care să reclame necesitatea comparării celor două titluri, proprie acțiunii în revendicare. Cu atât mai mult, nici un moment, pe parcursul judecării procesului, recurenții nu au reclamant un drept de proprietate propriu asupra terenului în cauză.
În ceea ce privește așa-zisa nepronunțare a instanței de apel asupra tuturor motivelor de apel și asupra cererii de completare a probelor, Curtea constată că aceste susțineri sunt nefondate atâta vreme cât instanța de apel a analizat pe larg fiecare motiv de apel, inclusiv cererea de administrate a unor alte probe.
Un alt motiv de recurs este acela că nu s-ar fi respectat drepturile procesuale ale părților atâta vreme cât, după repunerea cauzei pe rol de către prima instanță pentru a analiza memoriul depus de către susnumiții la dosarul cauzei ca pe o cerere reconvențională, nu s-ar fi dat posibilitatea titularilor acestei cereri de a solicita și administra probe pe această cerere reconvențională.
Aceste susțineri sunt de asemenea nefondate și contrazise de actele dosarului de fond, atâta vreme cât, pe de o parte la termenul de judecată din data de 16.11.2006, la solicitarea primei instanțe, susnumiții au precizat că susținerile din întâmpinare referitoare la nevalabilitatea actului de vânzare cumpărare nu au caracter reconvențional, ocazie în care ar fi avut pe deplin posibilitatea de a administra probe pe aceste susțineri, dar nu au făcut- Aceeași situație a fost menținută și la termenul de judecată din data de 10.05.2007, când s-a intrat în dezbaterea fondului, anterior acestui moment, titularii cererii reconvenționale, respectiv recurenții din prezenta cauză învederând că nu mai vor să administreze alte probe, nefăcând nici un moment dovada unor alte susțineri, consemnate nereral de către instanță sau neconsemnate.
Un al treilea motiv de recurs referitor la pretinsa nelegală respingere a cererii reconvenționale, se bazează pe susținerea recurenților în sensul că actul de vânzare-cumpărare opus de către partea adversă și în temeiul căruia se solicită ridicarea construcțiilor, este un act fictiv și ca atare este lovit de nulitate, nefiind opozabil recurenților, deoarece autorul intimaților nu avea cum să vândă acestora terenul în cauză, câtă vreme bunul se afla în indiviziune, nefiind nici la acest moment dezbătută succesiunea defunctei cu toate consecințele ce decurg de aici asupra valabilității respectivului contract.
Așa cum au reținut în mod corect instanța de fond și instanța de apel, susținerile ce constituie ultimul motiv de recurs sunt nefondate și nedovedite de situația reală, atâta vreme cât recurenții nu au făcut nici un moment dovada existenței vreunui motiv de nulitate absolută a actului de vânzare-cumpărare în cauză și nici
-6
măcar a faptului că terenul în litigiu ar face parte din masa succesorală a defunctei, aflându-se încă în indiviziune. Chiar și într-un asemenea caz, al vânzării unui bun aflat în indiviziune, sancțiunea nu ar putea fi aceea a nulității actului de înstrăinare ci, eventual o vânzare sub condiția rezolutorie a atribuirii terenului vândut în locul vânzătorului.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în baza art.312 alin.1 cod pr.civilă și va menține ca legale și temeinice atât hotărârea primei instanțe cât și decizia instanței de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Resping ca nefondat recursul declarat de pârâții și, ambii domiciliați în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei civile nr. 308 pronunțată la data de 17 octombrie 2007 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, ambii domiciliați în B, Bd.-, -.5,.B,.33, județul B și, domiciliat în comuna, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Gherghina Niculae, Constanța Ștefan Ana Roxana
- - C - ---
Grefier,
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red.ART /tehnored.VM
2 ex./06.08.2008
10606/2006 Judecătoria Buzău
a- Tribunalul Buzău
,
Președinte:Gherghina NiculaeJudecători:Gherghina Niculae, Constanța Ștefan Ana Roxana
