Anulare act. Decizia 1217/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 22.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1217/
Ședința publică din 2 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta și de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 340/A/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - - T, pentru nulitate absolută contract vânzare- cumpărare.
La apelul nominal, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că pârâții recurenți au depus la dosar concluzii scrise, la data de 30.11.2009, prin registratura instanței.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25.11.2009, când pronunțarea a fost amânată pentru termenul de astăzi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată:
Prin sentința civilă nr. 9674/23.10.1996, pronunțată în dosarul nr. 2282/2006, completată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 10.04.2007 (fila 202), Judecătoria Timișoaraa respins acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților A T, - și.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții - și împotriva reclamantei.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta - - T împotriva reclamantei.
A dispus evacuarea reclamantei din imobilul situat în T, Calea, nr. 39,. 22, înscris în CF - T, nr.top 28196/XXVII.
A respins în rest cererile reconvenționale.
A respins cererea de intervenție accesorie formulată de Serviciul de Asistență pentru Drepturile Omului în interesul reclamantei.
A obligat reclamanta să plătească pârâților suma de 20 lei, câte 10 lei pentru fiecare, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin acțiune, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului autentic de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți sub nr. 51/12.01.2006, pentru fraudă la lege, iar pârâta - - T să fie obligată să încheie cu ea contract de vânzare- cumpărare pentru imobilul înscris în CF nr. -
Pârâții - și au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat evacuarea necondiționată a pârâtei din imobilul în litigiu pentru lipsa de titlu, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 1.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data introducerii cererii reconvenționale.
Pârâta - - a solicitat pe cale reconvențională evacuarea reclamantei din imobil, pentru lipsă de titlu, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 1.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, arătând că reclamanta în prezent nu deține titlu locativ pentru imobilul în litigiu, iar în ceea ce privește contractul de vânzare- cumpărare, acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale.
Din analiza materialului probator, prima instanță a reținut că reclamanta a fost titulara dreptului de folosință asupra imobilului.
În contractul de închiriere încheiat între părți și înregistrat sub nr. 1410/14.11.2000 s-a stipulat la art. 8 ca la expirarea termenului de închiriere, chiriașul poate avea dreptul la reînnoirea contractului pentru o perioadă stabilită de comun acord cu locatorul.
În baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 51/2006, pârâta - -, titulara dreptului de proprietate asupra imobilului, l-a înstrăinat pârâtei pentru prețul de 133.225 lei, achitat integral la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare.
Anterior vânzării, pârâta - - a făcut reclamantei o ofertă de vânzare a imobilului, care însă nu a fost acceptată.
Reclamanta a susținut că vânzarea imobilului este nulă pentru frauda de lege.
În speță, frauda le lege este inexistentă, a reținut prima instanță, câtă vreme, prin scop și efecte, actul juridic a urmărit strămutarea proprietății unui imobil între părți și nu încălcarea unor dispoziții legale de ordin general.
Frauda la lege este de domeniul obligațiilor civile contractuale, fiind un mijloc de eludare prin convenție a legilor de ordine publică, sancționat, în temeiul art. 5 din Codul civil, cu nulitatea absolută.
Reclamanta a susținut că a fost încălcat dreptul său de preemțiune la cumpărarea locuinței.
Prin instituirea dreptului de preemțiune în favoarea chiriașului, legiuitorul a derogat prin prevederile OUG nr. 40/1999 de la principiul reglementat de art. 480.civ. potrivit căruia proprietarul poate dispune liber de bunul său, creând anumite restricții cu privire la persoanele cărora urmează să le fie înstrăinat imobilul, iar nerespectarea acestui drept se sancționează cu nulitatea relativă și nu absolută.
În ceea ce privește cererile reconvenționale, raportat la prevederile art. 480 Cod civil, întrucât reclamanta nu deține titlu locativ asupra imobilului în litigiu, acestea au fost admise și pe cale de consecință s-a dispus evacuarea reclamantei din imobilul în litigiu.
Petitul vizând obligarea reclamantei la plata de daune cominatorii de 1.000.000 lei/zi de întârziere a fost respins, întrucât daunele cominatorii sunt admisibile doar în cazul obligațiilor a căror executare silită în natură este imposibilă, în speță fiind vorba despre o obligație de a face - evacuare, care se poate executa silit.
Împotriva sentinței civile nr. 9674/23.10.2006 a Judecătoriei Timișoaraa declarat apel reclamanta.
Prin decizia civilă nr.340/2.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, în rejudecare după casare, întrucât inițial se reținuse greșit tardivitatea, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de reclamanta și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în partea acțiunea civilă principală formulată de reclamantă împotriva pârâților -, și A
A constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare- cumpărare nr. 51/12.01.2006, încheiat între pârâtele - și ATp entru imobilul înscris în CF nr. - T, nr.top 28196/XXII.
A obligat pârâta A T să încheie în formă scrisă cu reclamanta contract de vânzare- cumpărare pentru imobilul respectiv în baza Legii nr. 85/1992.
A respins în rest acțiunea civilă principală.
A respins cererile reconvenționale ale pârâților.
A obligat pârâții la plata în favoarea reclamantei a sumei de 27,9i5 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut că prima instanță, deși a reținut în mod corect starea de fapt, a aplicat eronat prevederile legale incidente în cauză în materia nulităților.
Prin acțiunea introductivă și prin precizarea depusă, reclamanta a invocat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți, nulitate ce rezultă din încălcarea prevederilor Legii nr. 85/1992 și ale OUG nr. 40/1999. Din cuprinsul cererilor rezultă că se invocă frauda la lege și cauza ilicită la încheierea contractului, fiind îndeplinite cerințele art. 948 și următoarele Cod civil.
Imobilul a fost construit în anul 1975 din fonduri pentru locuințe de serviciu, iar apartamentul nr. 22 fost închiriat reclamantei începând cu anul 1982, deși aceasta nu era angajata societății pârâte. Acest contact a fost reînnoit succesiv, ultimul fiind încheiat la data de 14.11.2000 pentru a perioadă de 5 ani, până la data de 01.11.2005. Nu este menționat în contract caracterul locuinței de serviciu și nici că ar fi accesoriu contractului de muncă dintre părțile contractante.
La data de 30.03.2004, reclamanta - s-a adresat societății pârâte cu o cerere de cumpărare a apartamentului în discuție, iar la data de 13.10.2004 semnează tabelul cu cereri pentru cumpărarea camerelor din căminul 8,-, la prețul de 4.101 Euro.
Tribunalul a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 7 din Legea nr. 85/1992, în sensul că la momentul ofertei de vânzare făcută de pârâta - - și acceptată de reclamantă, prin semnarea tabelului, aceasta din urmă avea calitatea de chiriașă cu privire la o locuință construită anterior anului 1989 din fondurile unităților socialiste.
S-a constatat că la data de 13.10.2004 s-a realizat un acord de voință între reclamantă și pârâta - - cu privire la obiectul vânzării, astfel că sunt incidente prevederile art. 969 Cod civil, în sensul că părțile și-au asumat obligații reciproce, pârâta de vânzare, reclamanta de cumpărare la prețul arătat, ce a fost acceptat fără obiecțiuni.
Pârâta - - nu putea deci vinde către pârâții camera în litigiu, vânzarea astfel efectuată, chiar prin act autentic, fiind lovită de nulitate absolută, datorată cauzei ilicite și fraudei la lege, constând în încheierea contractului prin eludarea drepturilor recunoscute prin Legea nr. 85/1992 și OUG nr. 40/1999.
În baza Legii nr. 85/1992 a fost admis și capătul de cerere privind obligarea pârâtei de a încheia cu reclamanta contract de vânzare- cumpărare.
A fost respinsă cererea reclamantei de stabilire a prețului potrivit Decretului- Lege nr. 61/1990, întrucât reclamanta a acceptat prețul propus de reclamantă prin semnarea tabelului.
Cererile reconvenționale pentru evacuarea reclamantei au fost respinse, având în vedere că aceasta deține un just titlu asupra imobilului.
Împotriva deciziei civile nr. 340/2.04.2009 a Tribunalului Timiș au declarat recurs în termenul legal reclamanta și pârâții - și.
Reclamanta nu și-a motivat recursul în termenul legal, situație în care, din oficiu, la termenul din 25.11.2009, instanța a invocat excepția nulității recursului în baza art. 306 alin. 2 raportat la art. 303 Cod procedură civilă.
Pârâții - și, în motivarea recursului lor, au arătat că imobilul nu a fost construit din fondurile statului, ci din capitalul privat al T, antecesoarea pârâtei A T, iar reclamanta nu a fost îndreptățită să cumpere în baza art. 3 din Legea nr. 85/1992, întrucât nu era angajata pârâtei, regimul locuinței fiind acela al unei locuințe de serviciu; de altfel, au arătat pârâții recurenți, art. 7 și 8 din lege nu prevăd obligativitatea vânzării.
Au mai arătat că reclamanta, deși inițial a acceptat oferta de vânzare la prețul stabilit de pârâta A T, ulterior a refuzat-o, situație în care s-a vândut altor persoane interesate.
Nu există o culpă a pârâtei A T, dar nu se poate angaja nici răspunderea sa contractuală, așa cum eronat reține instanța de apel.
În sprijinul valabilității contractului de vânzare- cumpărare au invocat forma sa autentică și buna lor credință la data încheierii contractului, iar în sprijinul cererii reconvenționale au invocat lipsa de titlu a reclamantei asupra imobilului în litigiu.
În drept au invocat art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamantei este nul, iar cel al pârâților este nefondat.
Nulitatea recursului reclamantei a fost invocată de către instanță din oficiu, în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât reclamanta nu și-a motivat recursul în termenul legal, care este același cu termenul de recurs, adică de 15 zile de la comunicarea hotărârii, conform art. 303 raportat la art. 301 Cod procedură civilă.
În raport cu aceste texte legale, Curtea va constata ca fiind nul recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 340/2.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Recursul pârâților este nefondat din punctul de vedere al celor trei texte legale invocate.
Hotărârea instanței de apel este amplu motivată atât în fapt, cât și în drept, iar motivele reținute nu sunt contradictorii sau străine de natura pricinii, neputându-se astfel reține aplicarea în cauză a art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Nu se poate reține nici aplicarea art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, întrucât nu s-a constatat că instanța de apel ar fi interpretat greșit actul dedus judecății sau că i-ar fi schimbat natura.
Nu se aplică nici art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, întrucât instanța de apel a pronunțat o soluție legală, bazată pe aplicarea corectă a textelor legale incidente în speță.
Imobilul în care este situat apartamentul în litigiu a fost evident construit din fondurile statului în anul 1975, neputându-se reține că la acea dată s-ar fi putut construi din fondurile private ale unei unități socialiste, toate aceste unități aparținând statului.
În consecință, îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 85/1992, cu atât mai mult cu cât locuința ocupată de reclamantă nu a avut caracterul unei locuințe de serviciu.
Acesteia i s-a încheiat contract de închiriere din anul 1982, deși nu era angajata pârâtei AT( fosta T), contract reînnoit succesiv și nepurtând mențiunea că ar fi accesoriu al contractului de muncă.
Pârâta a solicitat să-i fie vândut în condițiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, semnând ulterior, la 13.10.2004, tabelul care cuprindea practic oferta de vânzare pentru prețul de 4.101 euro, pe care l-a acceptat implicit.
La data respectivă s-a realizat practic un acord de voință între părți, care și-au asumat obligații reciproce.
În plus, fiind chiriașă, reclamanta, în baza OUG nr.40/1999, avea un drept de preemțiune în ceea ce privește vânzarea locuinței.
Cu toate acestea, prin încălcarea atât a dispozițiilor Legii nr.85/1992, cât și ale OUG nr.40/1999, pârâta ATa încheiat contract de vânzare- cumpărare la 12.01.2000 cu pârâții - și, contract nul în partea privind imobilul în litigiu, întrucât s-a încheiat prin fraudarea legii, cum corect a reținut și instanța de apel.
Față de cele reținute anterior, nu prezintă relevanță forma autentică a contractului și nici buna credință a cumpărătorilor.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de pârâții - și împotriva deciziei civile nr. 340/2.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul ca nemotivat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 340/2.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Respinge recursul declarat de pârâții - și împotriva deciziei civile nr. 340/2.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red. - 11.12.2009;
Tehnored. - 17.12.2009; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul Timiș
Judecători:;
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
