Anulare act. Decizia 1269/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂ NIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul - II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR 1269/R/2009
Ședința publică din 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Doina Măduța | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în O,- în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliat în O,- și, domiciliată în nr. 2, județul B N împotriva deciziei civile nr. 88/A din 20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 2169 din 19 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea; având ca obiect: anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- recurenta reclamantă, personal și asistată de av., în baza împuternicirii avocațiale din 14 octombrie 2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual;
- avocat, în reprezentarea intimatului pârât, lipsă, în baza împuternicirii avocațiale din 12 octombrie 2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual;
lipsă intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor atacate în sensul admiterii acțiunii principale și respingerii acțiunii reconvenționale cu cheltuieli de judecată.
În motivarea arată că din probele administrate nu rezultă sub nici o formă acceptarea de către pârât succesiunii părinților lor, astfel încât reținerea calității sale de moștenitor este nu numai neîntemeiată dar și nelegală. În ceea ce privește imobilul dobândit în schimbul întreținerii prestate defunctei, recurenta apreciază că pârâtul nu este îndreptățit să emită pretenții în legătura cu acest bun, deoarece ea a fost singura care a executat obligațiile asumate prin contract, astfel încât i se cuvine întreaga cota transmisă prin actul juridic civil cu titlu de întreținere.
Reprezentanta intimatului pârât solicită respingerea recursului, menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice, fără cheltuieli
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2169/19.03.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis în parte acțiunea precizată de reclamanta împotriva pârâților și și s-a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional, împotriva pârâtelor reconvenționale și și în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută a certificatelor de moștenitor nr. 1456/1989, pe numele def. și a certificatului de moștenitor nr. 17/1999, pe numele def..
S-a constatat calitatea de moștenitori legali acceptanți după părinți, a reclamantei și a pârâtului în calitate de fii, în cote egale.
S-a constatat că pârâta de este străină de moștenire prin neacceptare.
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul se compune din: cota de 1/2 parte din imobilul din O,-, înscris în CF nr. 6677 O, nr. top. 5006/11, plus cota de parte din mașina Skoda S 100.
S-a constatat calitatea de moștenitori după def. a: def., în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de din moștenire și a părților - reclamanta și pârâtul de rd. 1, în calitate de fii, în cotă de din moștenire, împreună.
S-a dispus rectificarea situației de sub B 13-14 din CF nr. 6677 O, în sensul radierii acestor înscrieri și în sensul înscrierii dreptului de proprietate conform celor de mai sus.
S-a constatat că masa succesorală după def. se compune din: cota ei de 5/8 părți din casa de pe-, din CF nr. 6677 O; cota ei de părți din casa din O,-, înscrisă în CF nr. 6665 O, nr. top. 4990/30.
S-a constatat calitatea de moștenitori legali acceptanți ai moștenirii după def., a reclamantei și a pârâtului de rd.1, în cote egale, de parte fiecare.
S-a dispus înscrierea în CF nr. 6677 O, a dreptului de proprietate al părților, cu titlu de moștenire.
S-a dispus rectificarea situației din CF nr. 6665 O, nr. top. 4990/30, în sensul radierii înscrierii de sub B 12 și dispune întabularea atât a reclamantei, cât și a pârâtului, în cote egale, de parte fiecare, asupra cotei ce a fost a mamei lor, de sub.
S-a dispus rectificarea corespunzătoare și de sub B 14 din CF nr. 6665 O, precum și în CF 1575 O, cu mențiunea că dreptul de proprietate al pârâtului poartă doar asupra terenului și a celei dintâi case notate în CF.
S-a constatat că pârâtul reclamant reconvențional are un drept de creanță asupra cotei de 3/16 ce-i revine din valoarea de 25.000 lei, care va fi actualizată, a autoturismului Skoda.
A fost obligată reclamanta să-i plătească pârâtului contravaloarea acestei cote la valoarea actualizată de 25.000 lei, ce se va calcula începând cu anul 1989 și până la data plății efective.
S-a respins acțiunea principală precizată în subsidiar, referitor la contractul de întreținere.
S-a respins capătul de cerere din acțiunea reconvențională de introducere în masa succesorală după def., și a imobilului situat în O,-/
S-a respins capătul de cerere din acțiunea reconvențională privind includerea în masa succesorală a celor 50 gr. aur și a celor 6 tablouri pe sticlă, ca nedovedită.
S-au compensat cheltuielile de judecată ale părților.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Părțile sunt copiii defunctului, decedat la data de 21.12.1988 și a defunctei, decedată la data de 13.12.1998.
Din răspunsul la interogatoriul formulat în cauză și luat pârâtei, aceasta a recunoscut tacit, că nu a făcut nici un fel de acte de acceptare a succesiunii după părinții săi, fiind străină de succesiune, cf. art. 700 Cod civil.
Problema litigioasă din prezenta cauză a fost aceea dacă și pârâtul este străin de succesiune sau poate fi considerat moștenitor acceptant, alături de reclamantă.
Calitatea reclamantei de moștenitoare legală acceptantă după cei doi părinți nu poate fi contestată, atâta timp cât, după moartea tatălui, ea s-a mutat în O, în casa părintească, continuând să aibă grijă de mama sa și de bunurile care existau acolo, situație care a reieșit în mod clar din declarațiile martorilor audiați în cauză pentru reclamantă, numiții, și N, care au arătat că reclamanta a venit de la H pentru a avea grijă de mama părților în condițiile în care pârâta locuia în B N și trebuia să aibă grijă de soacra ei bolnavă, iar pârâtul plecase și se stabilise în Austria. Martora a susținut că pârâtul fusese cel preferat de mama părților, el fiind singurul care locuia efectiv în O la acea vreme. Dar cum pârâtul nu a vrut să vină definitiv din Austria, s-a ajuns a se apela la reclamantă.
Cu toate că pârâtul plecase din țară, el s-a întors ulterior, venea periodic și trecea tot timpul pe la casa părintească, conform declarațiilor martorelor, și, astfel că pârâtul a fost lângă părinții lui și când trăia tatăl părților și ulterior, după decesul acestuia. Referitor la imobilul situat în O,- - casa părintească, acesta a fost dobândit de părinți cu titlu de întreținere, iar ulterior, pârâtul împreună cu tatăl lui au lucrat efectiv la această casă, construind o anexă.
După decesul tatălui părților, pârâtul venea în țară regulat și îi aducea mamei și surorii lui, bani și bunuri. Chiar dacă acestea nu au avut o valoare importantă, au dovedit interesul fiului, respectiv fratelui, față de familia sa. Acesta a contribuit la întreținerea bunurilor moștenirii, în acest fel, situația fiind confirmată de martora.
În ceea ce privește obiectul precizării de acțiune și cel al acțiunii reconvenționale, din punct de vedere juridic, în practică, dreptul de opțiune succesorală este posibil a fi exercitat prin două modalități - acceptarea expresă și cea tacită și că, raportat la art. 689 cod civil, în prezenta cauză, se poate reține că pârâtul a făcut o acceptare tacită a succesiunii după ambii părinți, după cum a susținut și el prin răspunsurile la interogatoriu și după cum rezultă din actele întocmite de reclamantă, rezultă clar reaua-credință a acesteia în a-l înlătura de la moștenirea părinților pe fratele ei.
Față de cele reținute, având în vedere precizarea de acțiune referitoare la succesiune, precum și cererea reconvențională formulată, instanța de fond le-a admis, în parte pe fiecare, constatând că ambii frați, reclamanta și pârâtul, sunt moștenitori legali ai defuncților părinți, în cote legale de parte fiecare, pârâta fiind străină de succesiune, prin neacceptare, cf. art.700 civ.
În ceea ce privește moștenirea după părinți, prima instanță a reținut că s-au făcut acte notariale de către reclamantă, care sunt lovite de nulitate, pentru considerentele ce succed.
Astfel, după defunctul, s-a dezbătut succesiunea în prezența soției supraviețuitoare și a celor două fete - reclamanta și pârâta de rd. 2, așa cum rezultă din actele notariale depuse la dosar. S-a încheiat astfel, în mod nelegal, certificatul de moștenitor nr. 1456/1989 de către notariatul de Stat al Jud. B, a cărui nelegalitate constă în aceea că pârâtul de rd. 1 fost exclus de la moștenire, nefiind în nici un fel menționat în conținutul actului încheiat, nici ca moștenitor legal, nici ca renunțător, nici ca străin de moștenire. Fiindu-i astfel fraudate interesele în calitate de copil al defunctului și certificatul are o cauză ilicită, astfel că, în conformitate cu disp. art. 948 și 966.civ., este lovit de nulitate absolută.
Referitor la masa succesorală rămasă după defunct, aceasta se compune din: cota de parte din imobilul situat în O,-, înscris în CF nr. 6677 O, nr. topo. 5006/11- casă de locuit și dependințe, precum și cota de parte din autoturismul Skoda S 100, culoare bleu, an fabricație 1974, așa cum este menționat în certificatul de moștenitor întocmit, în valoare de 25.000 lei și a constatat că moștenitori legali acceptanți după defunctul sunt:, în calitate de soție supraviețuitoare, având cota de din moștenire, precum și părțile - reclamanta și pârâtul, în calitate de copii ai defunctului, ambii având împreună cota de din moștenirea tatălui.
În ceea ce privește certificatul de moștenitor nr. 17/1999, încheiat ca urmare a decesului mamei părților, și acesta este nul absolut, inclusiv reclamanta solicitând să se constate acest lucru. A recunoscut că, cu ocazia dezbaterii succesiunii după mama sa, a dat declarație falsă, în numele fratelui ei, o declarație de renunțare a acestuia la succesiune, care a fost scrisă și semnată de reclamantă.
Cât privește moștenirea după mama părților, există doar o precizare de făcut și anume aceea că, în timpul vieții, mama a înstrăinat mașina rămasă moștenire după soț, contra sumei de 60.000 lei, așa cum rezultă din recunoașterile celor doi frați. A rămas deci, în discuție doar cota sa de 5/8 din imobilul situat în O,-- casa părintească. Această cotă urmează a se împărți în mod egal între frați, fiecăruia revenindu-i cota de 5/16 părți din imobil.
Instanța de fond a mai reținut că, cu banii obținuți din vânzarea mașinii Skoda, anume cu suma de 50.000 lei, la care reclamanta a mai adăugat suma de 100.000 lei, s-a cumpărat casa de pe-/A, asupra căreia calitatea de proprietar a avut-o reclamanta, iar în schimbul banilor primiți de la mamă, aceasta din urmă a dobândit uzufructul viager asupra acestei case, drept care s-a stins prin decesul mamei părților, astfel că imobilul a rămas în proprietatea reclamantei, liber de sarcini și prin urmare, pârâtul nu poate revendica nimic din acest imobil, chiar moștenitor acceptant fiind, motiv pentru care instanța de fond a respins acest capăt de cerere din acțiunea lui reconvențională și a reținut că reclamantul reconvențional poate solicita este doar cota ce i-a revenit din mașina Skoda rămasă după tatăl lui și care a fost vândută în întregime de către mama lui. Astfel, la data deschiderii succesiunii, valoarea autoturismului era de 25.000 lei, așa cum este menționat în actele făcute la notar la vremea respectivă, astfel că prima instanță a constatat dreptul de creanță al pârâtului reclamant reconvențional la cota de 3/16 din suma de 25.000 lei ROL, care a fost actualizată din 1989 și până în prezent.
Referitor la imobilul din O,-, dobândit ca urmare a întreținerii numitei, instanța de fond a reținut că în data de 17.09.1997, s-a încheiat un contract de întreținere între întreținuta și întreținătoarele și și a avut ca obiect cota de parte din imobilul înscris în CF nr. 6665 O, nr. top. 4990/80. Reclamanta, prin precizarea de acțiune formulată în subsidiar, a solicitat constatarea nulității absolute a acestui contract, în ceea ce privește cota mamei sale, susținând că aceasta nu a prestat efectiv întreținere în favoarea defunctei, susținere care a fost înlăturată de instanța de fond ca nefondată, avându-se în vedere și declarațiile martorilor audiați în cauză, conform cărora a prestat întreținere vecinei sale încă dinainte de încheierea contractului efectiv. Ulterior doar, a fost ajutată de fiica sa, reclamanta, care a continuat să presteze întreținere mai ales atunci când mama sa a căzut bolnavă. Și când a fost bolnavă, defuncta îi ducea mâncare lui și stătea de vorbă cu ea.
În considerarea tuturor acestor prestații, chiar anterioare încheierii contractului de întreținere, a fost trecută în actul notarial că întreținătoare.
Mai mult, din punct de vedere juridic, solicitarea reclamantei, subsidiară din precizarea de acțiune a fost apreciată de prima instanță ca inadmisibilă, atâta timp cât neîndeplinirea obligației de întreținere se sancționează cu rezilierea contractului, nu cu nulitatea absolută. Însă o acțiune în reziliere ar fi prescrisă, raportat la data de la care nu s-a mai prestat întreținere de către - anume anul 1999, considerente pentru care instanța de fond a respins capătul de cerere din acțiunea precizată în subsidiar și a admis capătul de cerere din acțiunea reconvențională în sensul introducerii în masa succesorală după defuncta și a cotei acesteia de din imobilul situat în O,-, înscris în CF nr. 6665 O și a constatat calitatea de moștenitori legali acceptanți asupra acestei cote de părți din imobil, a reclamantei și a pârâtului, în cote egale de parte fiecare.
În ceea ce privește solicitarea pârâtului reclamant reconvențional de includere în masa succesorală a 50 gr. aur și a 6 tablouri pe sticlă, instanța de fond a respins-o ca nefondată și nedovedită.
De precizat doar faptul că la ultimul termen de judecată, pârâtul reclamant reconvențional a renunțat la capătul de cerere din acțiunea reconvențională formulată, având ca obiect sistarea stării de indiviziune asupra masei succesorale, urmând a se face aceasta pe cale separată, după rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța în prezenta cauză și în baza art. 246.Pr.Civ. instanța de fond a luat act de această renunțare.
Față de stabilirea clară a calității de moștenitor legal acceptant, și a pârâtului, după defuncții lui părinți, prima instanță a dispus rectificarea corespunzătoare a situației din CF-urile care cuprind imobilele ce au făcut obiectul prezentei acțiuni, în conformitate cu cele anterior precizate.
Astfel, referitor la casa părintească, imobil înscris în CF nr. 6677 O, nr. top. 5006/11, ca urmare a constatării nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 1456/1989 a fostului Notariat de Stat Județean B, instanța de fond a dispus rectificarea situației de sub B 13-14 din acest CF, în sensul radierii acestor înscrieri și a înscrierii moștenirii, astfel: - soție supraviețuitoare - cota de din cota de parte a defunctului, precum și reclamanta și pârâtul - ambii având împreună cota de din cota de parte a defunctului lor tată, a dispus ulterior înscrierea în CF a dreptului de proprietate al părților - reclamantă și pârât, cu titlu de moștenire, în cote egale, asupra întregului drept de proprietate al mamei lor, def., așa cum s-a menționat mai sus.
Prima instanță a dispus și rectificarea situației din CF nr. 6665 O, nr. top. 4990/30, în sensul radierii situației de sub B 12, ca urmare a constatării nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 17/1999, și în urma redezbaterii succesiunii după def. - cota de sub B 11, și a dispus intabularea atât a reclamantei, cât și a pârâtului, în cote egale, de parte fiecare, asupra cotei ce a aparținut mamei lor, a dispus rectificarea corespunzătoare și de sub B 14 din CF nr. 6665 O, precum și în CF 1575 O, cu mențiunea că dreptul de proprietate al pârâtului poartă doar asupra terenului și celei dintâi case notate în CF.
În baza art. 276.Pr.Civ. instanța de fond, având în vedere că a admis în parte atât acțiunea precizată de reclamantă, cât și acțiunea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional, a procedat la compensarea cheltuielilor de judecată ale părților, în totalitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, desființarea în totalitate a sentinței apelate și pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, respingerea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată cât și și pârâtul reclamant reconvențional, solicitând prin motivele de apel depuse separat, prin registratura instanței, admiterea apelului său, modificarea sentinței apelate, în sensul admiterii în întregime a cererii sale reconvenționale, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Prin decizia civilă nr. 88/A din 20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta.
S-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelantul în contradictoriu cu intimații și împotriva sentinței civile nr. 2169 din 19.03.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a schimbat-o schimbă în parte, în sensul că:
S-a constata că pârâtul reclamant reconvențional are un drept de creanță asupra cotei de 3/8 părți din suma de 25.000 lei ROL ce reprezintă parte din valoarea autoturismului Skoda S 100 și obligă reclamanta să-i plătească pârâtului reclamant reconvențional contravaloarea acestei cote actualizată, începând cu anul 1989 și până la data plății efective.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Din considerentele deciziei se reține că, conform dispozițiilor art. 689 teza a II-a cod civil, acceptarea "este tacită când eredele face un act pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede și care lasă a se presupune neapărat intenția de acceptare". Raportat la probațiunea administrată în cauză, prima instanță în mod corect a reținut calitatea de moștenitor acceptant al intimatului după defuncții săi părinți și.
Din actele depuse la dosar, rezultă că defunctul a decedat în anul 1988. La acea dată și ulterior până la plecarea acestuia în străinătate, în cursul anului 1989, rezultă din probațiune că cel care s-a ocupat de casa părintească, construind și o anexă la aceasta împreună cu tatăl său după dobândirea acestui imobil, precum și de îngrijirea mamei sale, defuncta, a fost pârâtul intimat, acesta fiind și preferat de mama sa să o îngrijească, reclamanta apelantă mutându-se de la H în cursul anului 1990, conform mențiunilor efectuate în carnetul său de muncă coroborate cu declarațiile martorilor, potrivit cărora aceasta a venit la O în a doua Jaa nului 1990.
Martora a arătat că pârâtul intimat a contribuit la întreținerea bunurilor moștenirii, respectiv a reparat acoperișul de la casa părintească, ceea ce reprezintă un act de dispoziție materială asupra bunului succesoral, întrucât demonstrează un comportament de proprietar.
Toate acestea, în opinia instanței de apel, demonstrează că intimatul are calitatea de moștenitor acceptant al succesiunii defuncților săi părinți, prin efectuarea acestor acte rezultă clar intenția sa de acceptare a succesiunii, fiind acte pe care acesta le poate face numai în calitatea sa de erede.
Împrejurarea că prin răspunsurile la interogatoriu intimatul a recunoscut că nu a acceptat expres moștenirea sau că nu a luat nici un bun din moștenire, nu-i înlătură calitatea de moștenitor acceptant, câtă vreme acceptarea este expresă "când se însușește titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat" ori, în speță, intimatul a declarat că nu a acceptat expres moștenirea ci tacit prin actele mai sus arătate.
Apoi, cât privește faptul că intimatul nu a luat bunuri din moștenire, instanța de apel reține că art. 689 teza a II-a cod civil, nu se referă strict la această situație, mai mult, simplul act de luare a unor bunuri din moștenire nu justifică prin el însuși manifestarea de voință a succesibilului, ceea ce presupune că acceptarea moștenirii în acest caz trebuie să fie dedusă și din alte acte ale moștenitorului.
Prin urmare criticile apelantei aduse sentinței apelate sub aspectul reținerii de către instanța de fond a calității de moștenitor acceptant al intimatului, sunt nefondate, urmând a fi înlăturate de către instanța de apel.
Nefondate sunt în opinia instanței de apel și criticile potrivit cărora certificatul de moștenitor nr. 1456/23 septembrie 1989 emis de Notariatul de Stat Județean B, în dosar nr. 1856/1989 este legal, deoarece la emiterea acestuia s-a omis citarea intimatului, care nu a fost cuprins în acest act, ori, neobservarea formelor legale privitoare la citarea moștenitorilor este sancționată cu nulitatea conform dispozițiilor art. 105 cod procedură civilă, atrăgând pe cale de consecință nulitatea certificatului de moștenitor. Astfel că, orice persoană care se consideră vătămată în drepturile sale prin mențiunile cuprinse în certificatul de moștenitor poate cere anularea acestuia și respectiv desființarea lui pentru motive de nulitate absolută, ori necitarea intimatului la dezbaterea succesorală a defunctului său tată, este sancționată conform art. 105 cod procedură civilă, cu nulitatea certificatului de moștenitor.
Referitor la autoturismul Skoda și la prețul vânzării acestuia de către defuncta, instanța de apel reține că, potrivit actului sub semnătură privată intitulat contract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 16.05.1989, prețul autoturismului a fost de 50.000 lei și nu de 30.000 lei, conform susținerilor nedovedite ale reclamantei apelante, sumă care în mod corect a fost avută în vedere de către prima instanță care a mai reținut că a fost folosită de antecesoarea părților, defuncta la cumpărarea imobilului situat în O,- A, împreună cu apelanta reclamantă și asupra căreia defuncta a avut înscris dreptul de uzufruct viager.
Cât privește contractul de întreținere autentificat sub nr. 2116/1997 de BNP, încheiat între defuncta, în calitate de întreținută, reclamanta apelantă și defuncta, în calitate de întreținătoare, corect s-a reținut de către prima instanță, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, că defuncta a prestat efectiv întreținere defunctei atât anterior încheierii contractului cât și ulterior acestuia, mai mult, sancțiunea care intervine în cazul neîndeplinirii obligației de întreținere este rezoluțiunea contractului și nu sancțiunea nulității absolute, cum corect a reținut și prima instanță.
În contextul tuturor acestor considerente, instanța de apel apreciază apelul formulat de reclamanta apelantă ca fiind nefondat, urmând a-l respinge ca atare.
Referitor la apelul declarat de apelantul, instanța de apel apreciază ca nefondate criticile formulate în principal de către apelant, cu privire la includerea în masa succesorală a defunctei, a cotei de parte din imobilul situat în O,- A și aceasta avându-se în vedere situația de CF 13162 O, din care rezultă că apelanta reclamantă a dobândit nuda proprietate asupra acestui imobil, iar defuncta dreptul de uzufruct viager.
De asemenea, din coroborarea răspunsurilor la interogatorii și declarațiile martorilor, rezultă că acest imobil s-a cumpărat cu banii obținuți din vânzarea autoturismului Skoda, suma de 50.000 lei la care reclamanta adăugat diferența de 100.000 lei. Prin stingerea dreptului de uzufruct viager constituit în favoarea defunctei, imobilul înscris în CF 13162 O, nr. top. 5006/19, a rămas în proprietatea reclamantei apelante liber se sarcini, situație în care, corect s-a opinat de către instanța de fond că apelantul are doar un drept de creanță, în situația în care cota de parte din contravaloarea autoturismului Skoda a fost inclusă în masa succesorală a defunctului său tată, acest autoturism fiind înstrăinat de către defuncta la data de 16.05.1989, astfel că nu mai exista în materialitatea lui la data dezbaterii succesiunii defunctului.
Prin urmare, instanța de apel, raportat la probațiunea administrată, a reținut un drept de creanță în favoarea apelantului în cotă de 3/8 parte și nu 3/16 parte, cum greșit a reținut prima instanță din suma de 25.000 lei, care reprezintă parte din valoarea autoturismului și a obligat reclamanta să plătească apelantului reclamant reconvențional contravaloarea acestei cote actualizate începând cu anul 1989 și până la data plății efective, considerente pentru care s-a admis apelul formulat de apelantul împotriva sentinței apelate, în condițiile art. 296 cod procedură civilă, a schimbat în parte sentința apelată conform celor mai sus arătate și a dispozitivului prezentei decizii și a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea acestora în sensul admiterii acțiunii principale și respingerii acțiunii reconvenționale.
În motivarea cererii sale, recurenta arată că din probele administrate nu rezultă sub nici o formă acceptarea de către pârât succesiunii părinților lor, astfel încât reținerea calității sale de moștenitor este nu numai neîntemeiată dar și nelegală.
În ceea ce privește imobilul dobândit în schimbul întreținerii prestate defunctei, recurenta apreciază că pârâtul nu este îndreptățit să emită pretenții în legătura cu acest bun, deoarece ea a fost singura care a executat obligațiile asumate prin contract, astfel încât i se cuvine întreaga cota transmisă prin actul juridic civil cu titlu de întreținere.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, dar prin concluziile formulate a solicitat respingerea recursului precizând că el nu numai că a acceptat succesiunea fiecăruia dintre părinții părților, dar a și administrat masa succesorală, administrare pe care nu o putea exercita decât în virtutea calității sale de moștenitor.
Cum este succesor rezervatar și sezinar apreciază, intimatul, că are vocație și la cota din imobilul înscris în CF 6665 O, deoarece transmiterea cotei de proprietate s-a făcut în favoarea recurentei și a mamei părților, iar cota transmisă defunctei face parte din masa succesorală a acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că după decesul tatălui părților - - pârâtul intimat a fost cel care a rămas cu mama și a administrat imobilul ce a constituit domiciliul părinților săi, astfel încât în mod corect instanțele au reținut calitatea lui de moștenitor alături de șotia supraviețuitoare și de fiica, precum și compunerea masei succesorale care este cea stabilită de Tribunalul Bihor,
O discuție a fost deschisă în legătura cu cota tatălui din autoturismul Skoda S 100, bun care nu mai exista la data decesului mamei părților, dar în mod corect au stabilit instanțele că această cotă intra în masa succesorală și se cuvine a se recunoaște creanța reclamantului reconvențional,câtă vreme nu se recunoaște că banii obținuți din vânzarea autoturismului ar fi fost utilizați pentru dobândirea imobilului situat in O,-/
Este de notorietate că la data întocmirii certificatului de moștenitor nr. 1456/1989 era în vigoare Decretul nr. 223/1974, astfel încât este de presupus că mama, respectiv surorile reclamantului reconvențional să fi ascuns cu bună știință existența fiului stabilit în străinătate în scopul de a salva cota sa succesorală de la o trecere sigură în proprietatea statului sau, pur și simplu să nu fi știut cu exactitate care îi este adresa, fiind de notorietate că anterior lunii decembrie 1989 cetățenii romani nu păstrau relații strânse cu rudele care și-au stabilit domiciliul în străinătate, din cauza regimului comunist.
Ulterior decesului mamei, pârâtul a venit în țară și a stat câteva luni și chiar dacă a declarat că nu a luat bunuri concrete din masa succesorală s-a comportat ca un moștenitor al antecesoarei sale, astfel încât calitatea sa de succesibil a fost confirmată tacit.
În compunerea masei succesorale a părinților părților intră fără putință de tăgada, imobilul înscris în CF 6677 și cota de din autoturismul Skoda, Curtea urmând a păstra soluția de admitere a acțiunii reconvenționale în aceste limite.
În ceea ce privește, însă, imobilul înscris în CF 6677 se reține că obligația de întreținere fiind solidară, chiar dacă s-ar aprecia că prestarea întreținerii ar fi fost făcută și de, după decesul acesteia ea a fost preluată și executată în întregime de recurentă, astfel încât aceasta este îndreptățita să-i revină întreaga cotă din imobil transmisă prin actul autentificat sub nr. 2116 din 17 septembrie 1997 de BNP, acest imobil neintrând în masa succesorală.
Din probele administrate rezultă că recurenta a fost cea care a prestat, în principal, întreținere,iar o perioadă de aproximativ 1 an situația a și fost destul de dificilă pentru că recurenta le-a întreținut concomitent și pe mama ei bolnavă, și pe creditoarea obligației de întreținere, sarcină pe care a executat-o în mod corespunzător.
Instanța apreciază că nu se impune anularea contractul de întreținere pentru a putea fi scos imobilul înscris în CF 6665 din masa succesorală, dobândirea bunului fiind în acest raport juridic condiționată de calitatea de întreținător și nu de cea de succesibil.
Față de cele reținute, făcând aplicarea dispozițiilor art. 304 pct 8 combinat cu 312 alin 1-3 cod procedură civilă, instanța va admite recursul și va modifica în parte hotărârile pronunțate în cauză în sensul excluderii din masa succesorală a defunctei a cotei vizând imobilul înscris în CF 6665 O, menținându-se restul dispozițiilor din hotărârea atacată.
Cheltuielile de judecată urmează a fi compensate potrivit dispozițiilor art. 276 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în O,- în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliat în O,- și, domiciliată în nr. 2, județul B N împotriva deciziei civile nr. 88/A din 20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în parte în sensul că:
ADMITE și apelul reclamantei, și în consecință:
MODIFICĂ sentința civilă nr. 2169 din 19 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, în sensul că:
EXCLUDE din masa succesorală a defunctei cota de părți din imobilul înscris în CF 6665
MENȚINE restul dispozițiilor deciziei atacate.
MENȚINE restul dispozițiilor sentinței atacate.
COMPENSEAZĂ cheltuielile de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător, Grefier
- - - - - - -
Red dcz.
22.10.2009
Jud fond
Jud apel,
Dact IC
5 ex/26.10.2009
3 com/
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Doina Măduța
