Anulare act. Decizia 1275/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1275/R/2009 | |
Ședința publică din 20 mai 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | --- - |
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor | --- - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și G, împotrivadeciziei civile nr. 711/A din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr-, privind și pe pârâții jr., și, având caobiect anulare act.
La apelul nominal se prezintă reclamanții-recurenți, și G, pârâții-intimați, și asistați de avocat, care-i reprezintă și pe pârâții-intimați jr. și -, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 6 lei taxă judiicară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 mai 2009, pârâții-intimați au depus la dosar prin registratura instanței, concluzii scrise.
Reclamantul-recurent expune în instanță conținutul unei discuții purtate cu intimații după terminarea dezbaterilor de la termenul anterior care ar putea conduce la finalizarea litigiului pe cale amiabilă, însă reprezentantul intimaților arată că discuții similare celei arătate de reclamantul-recurent s-au purtat încă de la începutul litigiului dar nu s-au finalizat prin nimic concret, și depune la dosar raportul de expertiză efectuat de ing. expert, din care un exemplar se înmânează și reclamantului-recurent.
Reclamantul-recurent consideră că acest raport de expertiză nu are nici o relevanță în cauză.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că nu s-au respectat îndrumările instanței de casare referitoare la audierea unor martori de către instanța de rejudecare. Cu ocazia susținerii recursului, reclamantul-recurent prezintă instanței spre vedere originalul actului nr. 160/06.07.1994 a Comisiei de lichidare a CAP, care se restituie. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților-intimați susține concluziile scrise depuse la dosar, și solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât motivele invocate prin acesta nu sunt temeinice, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.5840 din 17.07.2006 a Judecătoriei Cluj -N, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată introdusă de reclamanții, și G, împotriva pârâților junior, și.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepțiile inadmisibilității și a lipsei calității procesuale active a reclamanților, sunt nefondate.
Pe fondul cauzei, judecătoria a reținut că înscrisul defăimat ca fiind fals de către reclamanți, este procesul-verbal de licitație din 20.07.1991. Reclamanții au invocat că procesul-verbal este fals, sub trei aspecte: data redactării lui, pretinsa vânzare a terenului și a numărului persoanelor care s-au substituit și au semnat în locul comisiei de lichidare.
Compunerea comisiei de licitație nu este un element care să conducă la ideea falsității procesului-verbal, chiar dacă comisia a fost formată din alte persoane decât cele care au fost numite prin decizia prefecturii. Eventuala nelegală constituire a comisiei de licitație, putea fi sancționată prin anularea licitației sau aplicarea altor remedii procedurale, însă această neregularitate nu poate duce la concluzia falsității procesului-verbal. Din perspectiva art.184 pr.civ. prezintă relevanță faptul că persoanele care au compus comisia de licitație au semnat procesul-verbal în această calitate, așa cum s-a și întâmplat. Se putea vorbi ipotetic despre falsitatea înscrisului, în situația în care ar fi fost semnat de alte persoane decât cele care apar ca membri ai comisiei de licitație. Din probele administrate în cauză, a rezultat că unii membri ai comisiei de licitație au semnat procesul-verbal la domiciliul lor. Comisia a fost prezidată de G, care afirmă că nu a fost legal constituită, invocându-și propria-i culpă, ceea ce este inadmisibil.
Probele administrate în cauză nu au relevat că prima filă a procesului-verbal ar fi fost refăcută, prin includerea astfel și a terenului ca obiect al licitației. Pârâtul a mărturisit la interogatoriu că inițial s-a încheiat un proces-verbal scris de mână, iar ulterior, după constituirea unei comisii de măsurare a terenului, s-a încheiat procesul-verbal redactat la mașina de scris, în care a fost menționată suprafața terenului și care a fost semnat de persoanele care au participat la licitație ca membri ai comisiei.
Nesemnarea procesului-verbal pe prima pagină, nu reprezintă o dovadă a falsității acestuia. Reclamanții nu au făcut dovada că ar fi existat un alt proces-verbal inițial, semnat pe ambele pagini de membrii comisiei de licitație, după care ar fi fost refăcută prima pagină pentru a se include și terenul, fără a mai fi semnată.
Procesul-verbal a fost întocmit pe baza unui înscris redactat de mână și înregistrat la data de 29.07.1991. Nu s-a păstrat niciun exemplar din înscrisul redactat de mână.
Prin decizia civilă nr.862/A din 13.12.2006 a Tribunalului Cluj, s-a admis apelul reclamanților împotriva sentinței civile nr.5840/17.07.2006 a Judecătoriei Cluj -N, pe care a schimbat-o în parte, în sensul constatării că procesul-verbal de licitație nr.693/29 iulie 1991 este fals cu privire la vânzarea terenului.
Prin decizia civilă nr.715/R din 5.04.2007 a Curții de APEL CLUJ, s-a admis recursul declarat de pârâți împotriva deciziei civile nr.862/A din 13.12.2006 a Tribunalului Cluj care a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.
Prin decizia civilă nr.393/A din 27.06.2007 a Tribunalului Cluj, s-a admis apelul reclamanților împotriva sentinței civile nr.5840/17.07.2006 a Judecătoriei Cluj -N, pe care a schimbat-o în sensul constatării că procesul-verbal de licitație înregistrat sub nr.693/29.07.1991 la, este fals prin alterarea primei pagini și includerea terenului în obiectul licitației.
Prin decizia civilă nr.2073/R/2007 a Curții de APEL CLUJ, s-a admis apelul pârâților împotriva deciziei civile nr.393/A din 27.06.2007 a Tribunalului Cluj, care a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Prin decizia civilă nr.711/A din 17 decembrie 2008 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții, și G, împotriva sentinței civile nr.5860 din 17.07.2006 a Judecătoriei Cluj -
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că urmare a îndrumărilor date de instanța de casare, a întocmit adrese la toate instituțiile la care ar fi trebuit să existe exemplare din procesul-verbal de licitație, însă acestea au răspuns că nu dețin așa ceva.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice a scrisului, din concluziile căreia a rezultat că paginile 1 și 2 din procesul-verbal de licitație datat 20 iulie 1991, a fost probabil redactat în același timp; sub aspectul conținutului, nu există incongruențe care să permită stabilirea dacă între prima pagină și cea de-a doua au fost suprimate sau introduse porțiuni de text care să indice că pagina a doua nu ar fi urmarea firească a textului din pagina 1; pe fila 2 este vizibilă dezalinierea față de restul actului, a mențiunii "cumpărătorul nu are dreptul de revânzare a fermei, până la achitarea prețului de vânzare", expertul stabilind că textul actului a fost redactat de către aceeași persoană și la aceeași mașină de scris.
Adresele întocmite ulterior desfășurării licitației din data de 20.07.1991, de Comisia de lichidare a, nu sunt concludente în stabilirea faptului dacă s-a vândut sau nu și terenul.
În cauză au fost administrate probe scrise, testimoniale și cu interogatorii ale părților.
Deși reclamanții au susținut că terenul nu a fost vândut, din probele administrate a rezultat că terenul a fost măsurat. Potrivit procesului-verbal de licitație, suma la care a fost adjudecat imobilul a fost de 11.500.000 lei; în cartea funciară sub nr.5532/1992 s-a înscris dreptul de ipotecă pentru suma de 12.000.000 lei; ulterior, cu nr.21827/1993, s-a înscris dreptul de ipotecă pentru suma de 120.000.000 lei.
Explicația pentru care în lista de inventar a mijloacelor fixe vândute la licitație nu este cuprins și terenul, constă în faptul că în art.28 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr.18/1991, se menționa că se vând la licitație construcțiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică, mașinile, utilajele și alte asemenea mijloace fixe ce au aparținut cooperativei desființate, precum și terenurile de sub acestea, ca și cele necesare utilizării lor normale.
Împrejurarea că în cuprinsul procesului-verbal de licitație este inserat nr.de înregistrare 693/1991, rezultă din faptul că defășurarea licitației a fost consemnată într-un proces-verbal olograf întocmit la data de 20 iulie 1991, care a fost transcris ulterior în actul dactilografiat, înregistrat la data de 29 iulie sub nr.693/1991.
Prin urmare, reclamanții nu au dovedit că pârâții ar fi falsificat procesul-verbal de licitație nr.693/29.07.1991.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanții, și G, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, reclamanții au susținut că decizia atacată este nelegală, întrucât nu au fost respectate îndrumările date de instanța de casare, privind citarea martorei și a persoanelor care cunosc unde se află originalul procesului-verbal nr.693/1991, întrucât pârâții au prezentat spre vedere originalul procesului-verbal în baza căruia și-au întabulat terenul în suprafață de 6 ha, nesemnat pe prima pagină. Reclamanții au depus la dosar la data de 17 mai 2008 adresa de citare a persoanei care cunoaște unde se găsește arhiva, dar instanța de trimitere nu a respectat îndrumările date de instanța de casare, astfel că este prezent motivul prevăzut de art.304 pct.5 și art.315 pr.civ.
Recurenții au mai criticat decizia tribunalului și prin prisma dispozițiilor art.304 pct. 7,8, și 9 pr.civ. susținând că ar cuprinde motive contradictorii. Astfel, în pag.9 alin. (5) se face trimitere la adresa nr.824/20.12.1991 și nu la 29.07.1991 când a avut loc vânzarea, or în actul nr.824/20.12.1991 se arată aspectele în legătură cu terenul aferent fermei vândute.
Interpretarea instanței pe care o dă actului de control al Direcției Agricole și a Direcției Finanțelor, este contradictorie cu probele dosarului. -ul a sesizat prefectura în legătură cu refacerea paginii 1 a procesului-verbal de licitație, pentru ca persoanele fizice să fie repuse în drepturi; actul a fost înregistrat în 29 iulie 1991 și nu în 30 iulie 1991, iar reprezentanții foștilor membri CAP au prezentat copia CF nr.2323, în care pârâții s-au întabulat în baza procesului-verbal de licitație nr.693/1991.
actelor nu intra în sarcina membrilor comisiei de lichidare, ci a dactilografei cooperativei.
Președinta și membrii comisiei care au vândut în 6 mai 1991, au făcut parte și din comisia care a vândut la 20 iulie 1991.
Considerentele deciziei tribunalului sunt contrazise de faptul că a semnat procesul-verbal, constatând că și pagina 1 a procesului-verbal era semnată de membrii comisiei de lichidare.
C nu a participat la licitație, nu avea de unde să știe că au fost numite persoane pentru măsurarea terenului și nu avea de unde să știe ce teren s-a măsurat. Martorul este vecin cu, dar instanța nu a reținut că a semnat actul nr.160/1994; ceea ce a reținut instanța este complet eronat, pentru că ipoteca înscrisă este pentru 120.000.000 lei și nu pentru 12.000.000 lei.
Acceptând ceea ce a reținut instanța tribunalului, ar însemna că procesul-verbal de licitație nr.476/6 mai 1991 cu actul adiționat va fi desființat, deși în actul lor se prevede că au cumpărat gr.nr.V cu tot ce este necesar funcționării normele, respectiv cu terenul precizat în actul adițional. În opinia pârâților, reclamanții sunt aceia care trebuie să își demoleze grajdul și să elibereze terenul pentru că ei l-au întabulat.
Însăși comisia de lichidare care a vândut la 20 iulie 1991, a arătat expres la puțin timp după ce pârâții și-au întabulat terenul, că întabularea s-a făcut prin refacerea paginii nr.1; prin modificarea procesului-verbal de licitație comisia de lichidare fiind indusă în eroare, terenul nefăcând obiectul vânzării. "Ce altă probă concludentă era necesară ptr.desființarea pr.verbal din 20 iulie 1991, cu privire la teren.etc.", întreabă recurenții și concluzionează că "din punctul nostru de vedere acest act (nr.160/06.07.1994) are putere de lege, iar conținutul său trebuie respectat", altfel "per contrario, să înțelegem că toți semnatarii actului nr.160/1994, ar fi infractori, că au făcut declarații false în acte oficiale".
Intimații jr. -, -, și au depus concluzii scrise la dosar 31-40, prin care au solicitat în principal constatarea nulității recursului, iar în subsidiar respingerea lui ca nefondat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Potrivit art.3021lit.c) pr.civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
În actuala lui configurație, recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de art.304 pct. 1-9 pr.civ.
Reclamanții și-au motivat formal recursul în drept pe dispozițiile art.304 pct. 5,7,8 și 9 și ale art.315 pr.civ. În realitate însă, recurenții solicită reanalizarea probelor care au fost analizate de prima instanță, pentru ca pe cale de interpretare, instanța de recurs să ajungă la o altă soluție decât instanțele de fond, respectiv să constate că procesul-verbal de licitație înregistrat sub nr.693/29 iulie 1991, este fals.
În ceea ce privește solicitarea recurenților de casare a deciziei tribunalului cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, curtea reține că o asemenea soluție s-a mai pronunțat în cauză de două ori: prin decizia civilă nr.715/R/2007 a Curții de APEL CLUJ și prin decizia civilă nr.2073/R/2007 a Curții de APEL CLUJ.
Curtea reține că nu se mai impune casarea cu trimitere pentru a treia oară, deoarece apreciază că tribunalul ca instanță de trimitere, a respectat îndrumările instanței de casare, potrivit art.315 alin. (1) pr.civ.
Art.1169 civ. prevede că cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească. Instanțele de judecată și-au exercitat rolul activ, insistând în administrarea tuturor probelor legale, pertinente, utile și concludente, pentru lămurirea raporturilor juridice dintre părți deduse judecății și anume dacă procesul-verbal de licitație înregistrat sub nr.693/29.07.1991, este fals sau nu.
Or din ansamblul probelor scrise, testimoniale, cu interogatoriile părților și cu rapoartele de expertiză administrate în cauză, în cele trei cicluri procesuale, nu a rezultat că procesul-verbal de licitație înregistrat sub nr.693/29.07.1991, ar fi fals.
Instanțele de fond au făcut numeraose demersuri la instituțiile care ar fi trebuit să păstreze arhivele fostelor comisii de lichidare ale -urilor, pentru a descoperi originalul procesului-verbal pe care ar fi trebuit să îl dețină, însă fără niciun rezultat. Nu era necesară citarea ca martor a unei persoane pentru a aduce la cunoștința instanței unde se găsește arhiva cooperativei agricole de producție, deoarece acest aspect putea fi relatat direct de către reclamanții înșiși, dacă ar fi cunoscut această împrejurare.
Instanța de recurs nefiind instanță de fond, nu va reanaliza adresele la care fac referire recurenții, pentru a constata dacă între ele există contrarietate sau nu, în primul rând pentru că nu aceasta este menirea instanței de recurs, iar în al doilea rând, proba cea mai importantă în cauză o reprezintă raportul de expertiză criminalistică a scrisului.
Nu corespunde realității că decizia tribunalului ar conține motive contradictorii, sau că interpretarea dată de instanța de apel ar fi contradictorie cu probele administrate în cauză.
Mențiunile din cartea funciară referitoare la întabularea dreptului de proprietate al pârâților în baza procesului-verbal de licitație, nu au nicio relevanță în speță, întrucât sunt ulterioare rămânerii definitive a procesului-verbal de licitație. De asemenea, este lipsit de relevanță dacă procesul-verbal a fost dactilografiat efectiv de către dactilografa -ului, de secretarul comisiei, de un membru al comisiei sau de ansamblul comisiei, relevant fiind aspectul că procesul-verbal a fost semnat și însușit la momentul dresării lui în ciornă în data de 20 iulie 1991 și la cel al dactilografierii și înregistrării lui în data de 29 iulie 1991, de toți membrii comisiei de licitație. Membrii acelei comisii, inclusiv G, trebuie să își asume întreaga răspundere a actului lor și să nu caute în prezent subterfugii pentru a se deroba de răspunderea ce le revine.
Declarația martorei Caf ost administrată cu respectarea dispozițiilor legale, dar ea nu a fost hotărâtoare și nici unică în formarea convingerii instanțelor de fond că procesul-verbal de licitație nu este fals. Aceeași este situația și în cazul martorului.
Prima instanță nu a fost învestită cu analizarea procesului-verbal nr.476/06.05.1991, motiv pentru care în mod legal instanțele de fond nici nu s-au pronunțat cu privire la valabilitatea sau nevalabilitatea lui; instanțele nu judecă "per contrario" cum sugerează reclamanții, întrucât potrivit art.129 alin. (6) pr.civ. în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Fiind învestite de reclamanți să se pronunțe că procesul-verbal de licitație înregistrat sub nr.693/29 iulie 1991 este fals, instanțele în mod legal, pe baza ansamblului probelor administrate în cauză, au hotărât că procesul-verbal nu este fals.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct. 5,7,8,9, coroborat cu art.312 alin. (1) și 315 alin. (1) pr.civ. se va respinge recursul reclamanților împotriva deciziei tribunalului, ca nefondat.
Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și G, împotriva deciziei civile nr.711/A din 17 decembrie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - --- - - TARȚA
Red.DT:22.05.2009
Dact.CA:28.05.2009 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
