Anulare act. Decizia 1276/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1276/R/2009 | |
Ședința publică 20 mai 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | --- - |
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor | --- - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 38/A din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr-, privind și pe reclamanta, precum și pe pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI T, având caobiect anulare act - rectificare de carte funciară.
La apelul nominal se prezintă reclamanta-intimată -, asistată de avocat -, și reprezentantul pârâtului-recurent, avocat -, lipsă fiind reprezentantul pârâtului-intimat Primarul Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termenul legal, s-a comunicat doar reclamantei-intimate și este timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, casarea deciziei atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Reprezentantul reclamantei-intimate susține întâmpinarea așa cum a fost formulată în scris și pune concluzii în sensul respingerii recursului cu consecința menținerii ca temeinică și legală a deciziei recurate și obligarea pârâtului-recurent la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, potrivit chitanței depuse la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2743 din 15.05.2008 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Turda a fost respinsă excepția tardivității și lipsei calității procesuale active invocate de pârâtul, fiind admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților Primarul Municipiului T și, și, în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută a art. 1, 2 și 3 din Dispoziția Primarului Municipiului T nr. 311/14.02.2006.
S-a dispus rectificarea F nr. 14068 N T - - prin radierea dreptului de proprietate asupra terenului prev. cu nr.. 509/1/2, 65/1/2, 66/1/2, 67/1/2, 65/2/1/2, 66/2/1/2, 67/2/1/2, în suprafață de 216 mp. înscris în favoarea pârâtului și reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român.
Au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1722, 5 lei Ron, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Între reclamanta și Consilul Local al Municipiului T reprezentat prin Primar s-a încheiat Contractul de concesiune nr. 48/02.04.1993, prin care aceasta din urmă a concesionat în favoarea celei dintâi o suprafața de teren de 81 mp. situată în T,-- 13, dobândind totodată dreptul de a edifica pe terenul în cauză o construcție.
Prin Contractul de concesiune nr. 47/02.04.1993 un drept similar a dobândit și numita -, împreună cu care reclamanta a edificat pe terenul în discuție o construcție în baza autorizației de construire nr. 559/29.12.1993, construcție modificată ulterior în baza autorizației nr. 49/05.03.2001.
Așa cum a rezultat fără nici o urmă de echivoc din coroborarea înscrisurilor anexate la dosarul cauzei, construcția ridicată de reclamantă împreună cu numita -, a fost edificată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie și ocupă suprafața de teren de 216 mp. care se identifică în regim de carte funciară cu terenul prev. cu nr.. 509/1/2, 65/1/2, 66/1/2, 67/1/2, 65/2/1/2, 66/2/1/2, 67/2/1/2.
Prin Notificarea nr. 1358 din data de 26.04.2001 pârâtul a solicitat în baza Legii nr. 10/2001 restituirea terenului înscris în F nr. 14068 N T - - prev. cu nr.. 509/1/2, 65/1/2, 66/1/2, 67/1/2, 65/2/1/2, 66/2/1/2, 67/2/1/2, în suprafață de 216 mp. cerere ce i-a fost respinsă prin Dispoziția nr. 136/11.02.2002 emisă de Primarul Municipiului T, reținându-se că terenul este ocupat de construcții.
S-a menționat că pârâtul a formulat cerere de anulare a Dispoziției nr. 136/11.02.2002 emisă de Primarul Muncipiului T, cerere care a fost însă respinsă ca tardiv formulată prin Sentința Civilă nr. 955 pronunțată la data de 10.10.2003 de Tribunalul Cluj în dosar nr. 2296/2003, sentință menținută prin Decizia Civilă nr. 329/A/2004 pronunțată la data de 13.02.2004 de Curtea de APEL CLUJ în dosar nr. 31/2004.
Ulterior, prin Dispoziția nr. 311/14.02.2006 emisă de Primarului Municipiului T s-a dispus restituirea în natură a terenului mai sus identificat în favoarea pârâtului.
In ceea ce privește excepțiile invocate de pârât prin întâmpinarea sa acestea au fost respinse ca neîntemeiate, având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția tardivității acțiunii civile formulate, la punctul 6 din Dispoziția nr. 311/14.02.2006 emisă de Primarului Municipiului T se prevede într-adevăr că aceasta poate fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicare la secția civilă a Tribunalului Cluj.
De asemenea, potrivit disp. art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 (3) "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare."
Coroborând cele două texte rezultă fără nici o putință de tăgadă că acest termen de 30 zile pentru a formula cerere de anulare se adresează în mod exclusiv persoanei căreia i se comunică această decizie, deci persoanei îndreptățite la restituirea în natură.
Rezultă așadar că legiuitorul a înțeles să confere exclusiv persoanei îndreptățite posibilitatea de a ataca într-un anumit interval de timp o dispoziție de genul celei mai sus menționate.
In speță, reclamantei, care are doar calitatea de terță persoană față de Dispoziția Primarului nu i se poate aplica termenul de 30 zile mai sus menționat.
A fost găsită neîntemeiată și susținerea pârâtului privind lipsa calității procesuale active a reclamantei, atât timp cât ea este titulara unui drept de concesiune asupra terenului dispus a fi restituit în favoarea pârâtului. Aceasta cu atât mai mult cu cât autorizațiile de construcție mai sus menționate au fost eliberate pentru o singură construcție, care ocupă întregul teren restituit în favoarea pârâtului prin decizia menționată.
Pe fondul cauzei, s-a apreciat de netăgăduit împrejurarea că la data emiterii Dispoziției nr. 311/14.02.2006 de Primarului Municipiului T, imobilul - teren în litigiu era ocupat în întregime de o construcție, care, așa cum s-a arătat, a fost edificată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie, în baza autorizației de construire nr. 559/29.12.1993, construcție modificată ulterior în baza autorizației nr. 49/05.03.2001.
Ori, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 "în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent." La alin. (3) se menționează în continuare: "Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile."
Insă, așa cum s-a arătat, reclamanta a edificat construcțiile menționate în baza unui contract de concesiune legal încheiat cu proprietarul terenului Statul Român și în baza unor autorizații de construire valabile la momentul emiterii dispoziție de restituire.
S-a apreciat că nu poate fi ignorată nici împrejurarea consemnată în cuprinsul Dispoziției nr. 311/14.02.2006 emisă de Primarului Municipiului T prin care se arată că, "cu ocazia exproprierii, au fost acordate despăgubiri pentru imobilul teren în cuantum de 2,25 lei, așa cum rezultă din declarația notarială depusă de către petent.".
Ori, și în această situație, art. 11 din Legea 10/2001 prevede următoarele:" Dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare."
Față de cele reținute și în baza dispozițiilor legale invocate instanța a admis ca întemeiată acțiunea civilă.
Prin decizia civilă nr. 38/A/23.01.2009 Tribunalului Clujs -a respins ca nefondat apelul declarat de către pârâtul împotriva sentinței civile nr. 2743 din 15.05.2008 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Turda, care fost menținută în totul.
A fost obligat apelantul să plătească intimatei suma de 800 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că, așa cum s-a arătat de către instanța de fond, pârâtul a formulat în baza Legii nr. 10/2000, notificarea nr. 1358 din 26.04.2001 prin care a solicitat restituirea terenului înscris în CF nr. 14068 T în suprafață de 216. notificarea fiind soluționată prin Dispoziția nr. 136/11.02.2002 emisă de Primarul municipiului T, dispoziție care a rămas în ființă ca fiind legală în urma cercetării legalității acesteia de către instanțele judecătorești. Astfel, prin Sentința civilă nr. 955/2003 a Tribunalului Cluja fost respinsă ca tardiv formulată cererea de anulare a dispoziției, sentința fiind menținută prin Decizia civilă nr. 329/2004 a Curții de APEL CLUJ.
Cu toate acestea, în anul 2006, respectiv la data de 14.02.2006, a fost emisă o nouă dispoziție, cu nr. 311 de către Primarul municipiului T, prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului identificat mai sus, în favoarea pârâtului.
În condițiile în care această nouă dispoziție emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost emisă de către Primarul municipiului T în baza notificării formulate de către pârât în anul 2001 deși această notificare fusese soluționată anterior în anul 2002 prin emiterea Dispoziției nr. 136/2002, dispoziție care, așa cum s-a arătat mai sus a fost supusă controlului judiciar, fiind menținută ca legală, prin pronunțarea sentinței civile nr. 2296/2003 a Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă, este evident că această dispoziție, nr. 311/2006 este emisă în mod nelegal, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 10/2001, în condițiile în care pârâtul nu avea posibilitatea să formuleze o altă notificare care să poată fi soluționată din nou, prin emiterea unei noi dispoziții.
Raportat la cele reținute mai sus, nu mai prezintă relevanță în cauză dacă terenul retrocedat prin dispoziția atacată este sau nu ocupat de construcții și poate fi sau nu restituit în natură, pârâtul nemaiavând posibilitatea să obțină nici retrocedarea în natură și nici despăgubiri referitor la acest teren.
În ceea ce privește critica adusă sentinței în sensul că reclamanta nu are calitate procesuală activă în cauză decât eventual pentru suprafața de 81. teren, tribunalul a reținut că în mod corect această excepție a fost soluționată în sensul respingerii ei de către instanța de fond, având în vedere dreptul de concesiune al reclamantei asupra unei părți din terenul retrocedat și faptul că pe terenul concesionat de către aceasta și cel concesionat de către Regia Autonomă, a fost edificată de către cele două concesionare o construcție care ocupă cel puțin 162.
Având în vedere considerentele de mai sus, tribunalul, în temeiul art. 296.pr.civ. a respins ca nefondat apelul.
Împotriva acestei decizii declarat recurs în termen legal pârâtul, solicitând casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului s-au invocat următoarele aspecte:
Imobilul a fost expropriat în luna noiembrie 1989, construcția cu destinația casă familială a fost demolată, terenul a rămas liber, însă obiectivul public pentru care operat exproprierea nu mai fost realizat.
În aceste condiții, terenul era susceptibil de retrocedare în natură, însă în locul acestei măsuri a fost concesionat unor societăți cu capital privat, care au edificat o construcție cu destinația de spațiu comercial, însă cu depășirea limitelor autorizației.
Nefiind respectate condițiile autorizației, aceasta și-a pierdut valabilitatea, construcția urmând să fie demolată.
În mod greșit instanța dispus disjungerea cauzei, competența stabilirii nevalabilității unei autorizații de construire revenind instanței de drept civil și nu celei de contencios.
Întrucât se impune ca raporturile juridice deduse judecății să se judece împreună, fiind interdependente, singura soluție posibilă este casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.
Și anularea dispoziției de retrocedare este nelegală, în ultimă instanță fostul proprietar urmând să se subroge Statului Român, respectiv să preia contractul de concesiune.
Prin întâmpinarea formulată (9), intimata solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Deși singura solicitare formulată de recurent vizează casarea deciziei pronunțate în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, temeiul de drept invocat este cel prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Conform art. 312 alin. 3 Cod proc.civ. casarea hotărârii se pronunță pentru motivele prev. de art. 304 pct. 1-5 Cod proc.civ. precum și în toate cazurile în care instanța cărei hotărâre este recurată, soluționat procesul fără intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi.
Reiese din cele arătate că temeiul de drept invocat de recurent atrage modificarea hotărârii și nu casarea.
Motivul invocat privește lipsa de temei legal hotărârii, ori, faptul că aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Din considerentele recursului motivul de nelegalitate îl poate constitui greșita disjungere cauzei la instanța de fond.
La termenul de judecată din 8.05.2008, în dosar nr- al Judecătoriei Turdas -a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de reclamantul reconvențional de acțiunea principală, urmând ca acțiunea reconvențională având ca obiect constatarea nulității două autorizații de construire nr. 559/29.12.1993 și 49/5.03.2001 și a autorizației de luare în folosință nr. 51/20.09.2001, să fie declinată în favoarea instanței de contencios administrativ.
Deși recurentul afirmă că instanța civilă este competentă să analizeze legalitatea acestor acte, din perspectiva prev. art. 10 din Legea nr. 554/2004 această susținere nu este fondată, întrucât, conform acestei prevederi, competența soluționării revine instanței de contencios administrativ fiscal.
Cele trei acte cu privire la care pârâtul solicitat constatarea nulității sunt acte administrative, în sensul prev. de art. 2 lit. din Legea nr. 554/2004 și art. 2 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, legalitatea lor urmând fi analizată de instanța de contencios, așa cum corect s- reținut de către Judecătoria Turda.
Pe fondul cauzei, corect au reținut instanțele că notificarea formulată de pârât în baza Legii nr.10/2001 fost soluționată inițial prin dispoziția nr. 136/2002 a Primarului mun. T, acest act a fost supus controlului judiciar fiind menținut, astfel încât ulterior, o nouă soluționare aceleiași notificări printr-o altă dispoziție - nr. 311/2006 - constituie o procedură ce excede limitelor legale.
Pentru considerentele arătate, constatând că nu subzistă nici un temei pentru casarea hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ. recurentul va fi obligat să plătească intimatei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat ( 12).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 38/A din 23 ianuarie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER - - - - - - TARȚA
Red. dact. GC
2 ex/28.05.2009
jud.apel:,
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
