Anulare act. Decizia 1322/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1322/2009-
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulate de contestatorii, ambii cu domiciliul procesual la Cabinet Av., cu sediul în S M, str. -, nr. 2. județul S în contradictoriu cu intimații, ambii prin mandatar Av., cu domiciliul în S M,-,. 1, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 759/R din data de 23 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru contestatorii și -ambii lipsă, reprezentanta lor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.0890 din 21.10.2009, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual și pentru intimații și -ambii lipsă, reprezentanta lor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.64 din 10.09.2009, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că contestația în anulare este legal timbrată cu suma de 10 lei, și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, după care:
Reprezentanta contestatorilor, învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită acordarea cuvântului asupra contestației în anulare.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta contestatorilor, susține contestația în anulare și solicită admiterea ei așa cum a fost formulată și motivată în scris, retractarea și reformarea deciziei atacate ca nelegală și netemeinică și rejudecând recursul, respingerea acestuia ca nelegal, netemeinic și nefondat, menținerea deciziei pronunțată în apel ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, pentru considerentele din notele de ședință depuse la dosar. În esență, solicită a se constata că există o eroare materială trecută în decizia de îndrumare, raportat la ascultarea ca martor a unei persoane ce este parte în proces,cumnat, interesată de căderea contestatorilor în pretenții, persoană ce nu poate avea calitatea de martor, câtă vreme nu poate fi obiectivă, fiind o parte interesată, declarația acestuia fiind părtinitoare, în evidentă contradicție cu adevărul judiciar, persoana propusă încalcă tocmai principiul aflării adevărului, deoarece este parte în procese, cu atât mai mult cu cât, aceeași decizie atacată prevede necesitatea unei eventuale conexări la cauza dosar nr.3662/R/296/2005, unde este parte, este un subdobânditor, motiv pentru care solicită ca acesta să fie înlocuit cu o altă persoană, astfel, pentru eroarea procedurală strecurată în decizia instanței de apel, raportat la faptul că este parte, și pentru că nu îndeplinește condițiile procedurale de a fi ascultat ca martor, solicită admiterea contestației în anulare în temeiul art.317, art.318 Cod procedură civilă, teza I, în sensul că, persoana indicată a fi ascultată ca martor este în incompatibilitate de a avea această calitate, deci există o greșeală materială, determinantă pentru soluția pronunțată, coroborat și cu dispoziția privind eventuala conexare a pricinilor.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată justificate. În esență solicită a se constata că oral, contestația a primit o cu totul altă poziție, precizează că nu a primit aceste motive noi invocate verbal, însă, apreciază că, nemulțumirile contestatorilor vizează însăși soluția pronunțată în recurs, criticându-se practic soluția de admitere a recursului, invocând din nou argumentele ce le-au expus în apărare, ori aceste apărări, au fost avute în vedere de instanța de recurs, au fost analizate, dispunându-se rejudecarea cauzei tocmai ca în contradictoriu cu succesorii legali ai fostei proprietare tabulare, care sunt intimații, să se stabilească legalitatea înstrăinării terenurilor acesteia, astfel, partea contestatoare nu ar trebui să aibă nici un fel de emoție referitor la dreptul lor de proprietate, ce l-au dobândit de la un terț, titlul executoriu prin care această vânzătoare s-a întabulat a fost casat, tocmai pentru că a eludat normele de procedură, tinzând să dobândească drepturile patrimoniale ale bunicii intimaților, fără să se judece cu moștenitorii acesteia, dorind să se judece cu persoane ce nu sunt nici măcar rude, cum a procedat în procesul având ca obiect prestația tabulară contra bunicii intimaților, unde îl citează ca succesor în drepturi pe concubinul său, profitând de coincidența de nume. În concluzie, menționează că, motivele invocate nu se circumscriu celor limitativ prevăzute de art.318 Cod procedură civilă, nu se invocă p greșeală materială care să fi dus la o soluție greșită, instanța de recurs a analizat toate motivele de casare, recursul fiind admis în totalitate, nu doar în parte.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra contestației în anulare de față, instanța constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.759/R din 23 aprilie 2009, Curtea de APEL ORADEAa respins excepțiile invocate de recurenții și.
A admis ca fondat recursul civil introdus de, ambii prin mandatar Av., în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii cu domiciliul procesual la Cabinet Av., împotriva deciziei civile nr. 224/AP din data de 29.09.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare în apel la Tribunalul Satu Mare, ținându-se cont de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată, urmând a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele:
Potrivit art.88 alin.1 din Legea nr.36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor, pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor conform legii.
Intimații reclamanți au cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4988 din 21.07.2004 imobilul înscris în CF nr.278, nr.top.495/8 de la ce la rândul său, a dobândit dreptul de proprietate în urma unui litigiu în care s-a judecat cu un presupus succesor al proprietarei tabulare decedate, respectiv cu fiul acesteia ce nu s-a opus admiterii acțiunii -sentința civilă nr.3674/2004 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, întrucât recurenții au declarat recurs împotriva acestei sentințe invocând că ei nu au calitate de moștenitori, prin Decizia civilă nr.138/2005 a Tribunalului Satu Mare, sentința a fost casată cu trimitere spre rejudecare, pentru a fi introduși în cauză toți moștenitorii și a se verifica dacă au acceptat în termen succesiunea.
Datorită acestui aspect și faptului că din cele expuse, analiza actelor dosarului nr.3825/2005 al Judecătoriei Satu Mare, suspendat până la soluționarea prezentei cauze, atașat la acesta, instanța de recurs a reținut că s-a solicitat de către recurenți anularea actului în baza căruia intimații reclamanți au dobândit dreptul de proprietate al imobilului susmenționat, interesul legitim în promovarea prezentei cauze este evident cu atât mai mult cu cât celălalt moștenitor a fost de acord cu admiterea acțiunii în cadrul căreia antecesoarea lor a dobândit dreptul de proprietate iar ei se opun în acest sens.
Față de considerentele expuse, Curtea a apreciat că nu se poate accepta motivarea recurenților în ceea ce privește interesul legitim al intimaților reclamanți, mai mult, art.88 din Legea nr.36/1995 invocat mai sus se referă la posibilitatea atacării certificatului de moștenitor de către alți potențiali succesori și nu la imposibilitatea, interzicerea acțiunilor în constatarea nulității certificatului de moștenitor formulate de către terți ce justifică un interes, dacă le sunt vătămate drepturile prin emiterea lui cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie. Mai mult, s-a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor, aspect față de care orice persoană interesată putea promova acest gen de cerere, iar interesul reclamanților a fost expus mai sus.
Așadar, deși art.88 din Legea nr.36/1995 se referă la anularea certificatului de moștenitor, ce presupune existența unei nulități relative, certificatul de moștenitor este susceptibil de desființare și pentru cauza de nulitate absolută, de exemplu -frauda la lege, obiect sau cauză ilicită, ori, prin faptul că reclamanții au invocat că moștenitorii nu au acceptat în termenul legal succesiunea efectivă-motivul de nulitate poate fi încadrat ca frauda la lege, motiv de nulitate absolută ce face ca acțiunea să fie imprescriptibilă.
Chiar dacă s-ar fi acceptat ideea recurenților că ar fi incident doar un motiv de nulitate relativă a certificatului de moștenitor, termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 curge conform art.9 alin.2de la data la care cel îndreptățit a cunoscut cauza anulării, nu mai târziu de 18 luni de la încheierea actului, ori, în speță nu se poate concluziona că reclamanții au cunoscut faptul că nu au acceptat în termen recurenții moștenirea la data la care a fost încheiat actul. Mai mult, au aflat de existența lui doar după data la care au fost citați în dosarul atașat nr.3825/2005 al Judecătoriei Satu Mare astfel că, termenul de prescripție al dreptului la acțiune nu a expirat, ei promovând acțiunea în anul 2007 deci la maximum 2 ani de la data la care au aflat de existența actului a cărui nulitate s-a solicitat, iar, astfel cum s-a arătat mai sus, solicitându-se nulitatea absolută a acestuia, acțiunea în astfel de situații este imprescriptibilă, criticile în acest sens fiind nefondate. Faptul că instanța de apel a folosit o altă motivare, nu este de natură a schimba cele expuse.
Cât privește acceptarea în termenul legal a succesiunii, s-a reținut următoarele:
Potrivit art.700 alin.1 Cod procedură civilă, dreptul de-a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii, iar, conform alin.2, în cazul în care moștenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său, din motive de forță majoră, instanța judecătorească la cererea moștenitorului poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data la care a luat sfârșit împiedicarea.
Nu au susținut recurenții faptul că au acceptat succesiunea în termenul impus de art.700 alin.1 ci că nu au cunoscut decesul decât în toamna anului 2004, fiind plecați în Ungaria. Împrejurarea că aceștia au domiciliul în Ungaria, reiese într-adevăr din copiile actelor de identitate, depuse la dosarul de fond -fila 31, iar martorul -fila 105 din dosarul atașat a declarat că, locuind în localitatea de domiciliu a defunctei, nu i-a cunoscut pe recurenți ce de altfel nici nu au fost la înmormântarea acesteia și nici a tatălui lor.
Din cele expuse s-a reținut faptul că, recurenții locuind în Ungaria nu au fost anunțați de faptul că bunica lor a decedat, deci, datorită necunoașterii au fost împiedicați a-și manifesta opțiunea succesorală, singurul aspect ce nu a fost lămurit de către instanță a fost cel referitor la perioada în care au aflat totuși de acest fapt.
Cu ocazia soluționării cauzei în fond, singura probă ce a fost administrată a fost atașarea dosarului nr.3825/2005 al Judecătoriei Satu Mare din care însă nu se poate reține împrejurarea referitor la momentul în care recurenții ar fi aflat de faptul morții bunicii lor.
Potrivit art.129 alin.5 Cod procedură civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, ei putând astfel ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Față de faptul că din probațiunea administrată nu reieșea momentul în care recurenții au aflat despre deces, cu toate că au invocat că acesta ar fi toamna anului 2004, instanța de apel raportat la motivele de apel formulate de intimați, avea obligația de-a pune în discuție și a ordona administrarea probelor în acest sens, în virtutea rolului activ reglementat de art.129 alin.5 Cod procedură civilă, ori, nepunând în discuție acest aspect, s-a încălcat această dispoziție legală.
Mai mult, prin motivele de recurs s-a invocat că numitul i-a anunțat de faptul morții, ori, acesta nu a fost audiat, declarația lui fiind necesară în vederea stabilirii, aflării adevărului, și întrucât această probă nu poate fi administrată direct în recurs, instanța de recurs a admis ca fondat recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare în apel la Tribunalul Satu Mare, în vederea completării probațiunii conform considerentelor expuse, cheltuielile de judecată urmând a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Totodată, din verificarea dosarului atașat prezentei cauze și care este suspendat cu nr- al Tribunalului Satu Mare, se reținut că ar fi util și necesar ca instanța să analizeze și necesitatea unei conexări a cauzei, legătura dintre acestea fiind evidentă pentru că, în dosarul suspendat se reține calitatea de moștenitor a numitului și, iar în prezenta cauză, lipsa acestei calități.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu suma de 10 lei prin chitanță fiscală și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, au formulat contestație în anulare intimații și, solicitând admiterea acesteia, rejudecarea recursului, respingerea acestuia, menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Satu Mare, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele invocate s-a arătat că, au fost eludate dispoziții legale imperative. Nu există dovezi a celor susținute de către recurenți, chiar dacă hotărârea de admitere a acțiunii în prestație tabulară promovată de a fost casată. Realitatea este că defuncta a vândut un teren la care la rândul ei le-a vândut lor prin contract autentic, au plătit prețul, impozitul, taxele, lipsa posibilității de exercitare a atributelor dreptului de proprietate, nu poate atrage decât achitarea de către recurenți de despăgubiri, pe care nu vor întârzia să le solicite retroactiv.
Este evident că, persoane renunțătoare și străine de moștenire, după defuncta, întreținută de, nu au calitate procesuală activă în dosarele pe rol, toate argumentele sunt pentru casări superficiale, cu intenția de a-i văduvi de dreptul lor de proprietate.
Chiar dacă nu recunosc contractul dintre defunctă și, el există, nu sunt motive de nulitate absolută fiind o falsă impresie a bunei credințe.
În drept s-au invocat dispozițiile art.317-321 Cod procedură civilă, art.274 Cod procedură civilă.
Ulterior, s-au mai depus note de ședință -16.06.2009 prin care s-a făcut o recapitulare a litigiilor promovate de intimați cu domiciliul în Ungaria, modul de transmitere al proprietăților defunctei, iar, numitul, ce instanța de casare a dispus că trebuie audiat, este parte în alt dosar, interesat în cauză, fiind săvârșită o greșeală materială, existând o incompatibilitate.
Au solicitat intimații respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată.
Examinând decizia contestată, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, motivele pentru care părțile pot uza de această procedură, sunt strict și limitativ prevăzute de art.317-318 Cod procedură civilă.
Art.317 alin.1 pct.1-2 Cod procedură civilă se referă la neândeplinirea procedurii de citare pentru ziua când s-a judecat pricina și la pronunțarea hotărârii cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitor la competență.
Din analiza acelor dosarului de recurs, nu se poate reține incidența acestor dispoziții legale, contestatorii fiind legal citați, reprezentați de avocat, iar aspecte referitor la încălcarea unor dispoziții de ordine publică privitoare la competența instanței, nu au fost sesizate și oricum, trebuiau invocate conform alin.2 al art.317 Cod procedură civilă, prin cererea de recurs.
Articolul 318 Cod procedură civilă prevede că, hotărârile instanțelor de recurs, mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată, este rezultatul unei greșeli materiale ori, din analiza motivelor expuse mai sus, practic contestatorii critică modul în care instanța de recurs a ajuns la soluția de casare cu trimitere, dorindu-se efectiv o reanalizare a probelor, în concret un recurs la recurs.
Modul în care instanța de recurs a ajuns la pronunțarea deciziei contestate este un aspect de fond, de judecată, ce nu poate fi calificat ca o greșeală materială, în sensul art.318 Cod procedură civilă astfel încât, pentru toate considerentele expuse, instanța, nefiind aplicabile dispozițiile art.317-318 Cod procedură civilă, urmează a respinge ca nefondată contestația în anulare și în consecință, va menține în întregime decizia contestată, ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a contestatorilor, instanța, în baza art.274 Cod procedură civilă îi va obliga să le plătească intimaților 2000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial în această fază procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorii, ambii cu domiciliul procesual la Cabinet Av., cu sediul în S M, str. -, nr. 2. județul S în contradictoriu cu intimații, ambii prin mandatar Av., cu domiciliul în S M,-,. 1, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 759/R din data de 23 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în întregime.
Obligă partea contestatoare, să plătească părții intimate, suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în contestația în anulare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:26.10.2009
Jud. recurs - /- /-
Dact.
Data:29.10.2009
6 ex.
4 com.
Data:
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
