Pretentii civile. Speta. Decizia 1320/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1320/2009-
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,--reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE,cu sediul în O, strada -, nr.2/B, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, HG, -toți cu.procesual ales în Aleșd, nr.5, județul B și intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR, ambii cu sediul în O, P-cul nr. 10, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 1, P-ța - nr. 1-3 împotriva sentinței civile nr.348/LM din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect:litigiu de muncă, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de la plata taxei de timbru, recurentul pârât de rând 2, depus note de ședință, constatându-se că se solicită judecarea cauzei și în lipsă în baza art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.348/LM din 14 aprilie 2008, Tribunalul Bihora respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și HG în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe ultimii 3 ani, respectiv 1.04.2004 - 1.12.2007, actualizată, în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății respectivelor drepturi bănești.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, reclamanții își desfășoară activitatea la Judecătoria Alesd in funcții de personal auxiliar de specialitate. Potrivit art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996, grefierii ce participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor pentru acordarea cetățeniei, precum și cei ce sunt secretarii comisiei de cercetare a averilor, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat.
Astfel, legiuitorul a prevăzut acordarea acestui spor doar pentru anumite categorii de personal auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, fără ca în acest sens să se fi prevăzut o anumită diferențiere de vechime, studii, etc. toți având același statut, fișă a postului, creându-se în mod cert un tratament diferențiat.
S-a apreciat totodată că, potrivit art. 6 al. 2 din Codul muncii, este consacrat principiul conform căruia, toți salariații, pentru muncă egală și pregătire profesională egală trebuie să fie retribuiți în mod egal, principiu conform cu art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Art. 1 al. 2 din OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002 și modificată prin Legea nr. 27/2004, a stabilit principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală iar, art. 20 din Constituția României prevede faptul că, dispozițiile constituționale referitoare la drepturile și libertățile cetățenilor, vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Art. 53 al. 2 din Constituția României, prevede faptul că, restrângerea, referitor la exercițiul unor drepturi sau libertăți, poate fi dispusă doar dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația ce determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Potrivit art. 2 al. 1 din OG nr. 137/2000 prin discriminare se înțelege, orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de orice criteriu ce are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea, recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice iar, conform alineatului. 2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre ce dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la al. 1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare, ori, în speță, nu s-a invocat sau făcut dovada existenței unui scop legitim ce să justifice această discriminare.
Sigur că, nu se poate contesta faptul că, nu toți grefierii desfășoară activitățile prevăzute de art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996, dar, întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10% reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului referindu-se la art. 14 al CEDO a apreciat că diferența de tratament devine discriminatorie atunci când se induc distincții între situații analoage comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe justificare rezonabilă și obiectivă. Aceeași C în cauza Thilinimenos vs. din 06.04.2000 a concluzionat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de convenție, este încălcat nu doar atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage fără a oferi justificări rezonabile și subiective dar, și atunci când omit să trateze diferit fără justificări obiective, rezonabile persoane aflate în situații diferite, necomparabile. Tribunalul a reținut că, unitățile de justiție (instanțele judecătorești) desfășoară o activitate complexa, atât pe linie judiciara cat si pe linie conexa administrativă. Aceasta activitate complexa se reflecta in mod direct si asupra atribuțiilor personalului auxiliar de specialitate, care concura la îndeplinirea acestei întregi activități.
Fiecare grefier, conform art. 38 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești - aprobat prin Hotărârea nr. 287/2005 a Consiliului Superior al Magistratură este repartizat pe compartimente auxiliare de specialitate diferite, astfel că, are ca activitate principală și permanentă cea corespunzătoare compartimentului respectiv în care a fost repartizat sau delegat în toate situațiile însă, grefierii îndeplinesc una și aceeași muncă - de grefier- nu o alta, de natură juridică diferită, o muncă normală, normată pentru acest sector, iar nu o muncă suplimentară întrucât prin operațiunea de repartizare, delegare se realizează doar stabilirea grefierului într-un anumit compartiment determinat de activitatea pentru care îi este normată o muncă specifică, ceea ce exclude o muncă suplimentară, peste normă.
Nu este prevăzut pentru grefierii ce sunt repartizați la sectorul executări civile, penale, cercetarea averilor, exercitarea unei munci suplimentare, studii superioare, treaptă, grad profesional diferit față de ceilalți grefieri, astfel că, instanța de fond a apreciat că reclamanții sunt tratați diferențiat în funcție de criteriul discriminatoriu al sectorului, compartimentului în care sunt repartizați cu încălcarea principiului " pentru muncă egală și pregătire profesională, salariu egal", cu toate că îndeplinesc aceeași muncă, cea de grefier.
Cât privește actualizarea prejudiciului suferit, conform indicelui de inflație, raportat la dispozițiile art. 1082 Cod civil, art. 161 al. 4 din Codul muncii și acest capăt de cerere a fost admis de prima instanță, deoarece, conform acestor dispoziții, debitorul este osândit de se cuvine, la plata unor daune interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea sa, afară doar dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu-i poate fi imputată. Prin neacordarea indemnizației de 10% reclamanții sunt in mod evident si grav discriminați întrucât se află in aceeași situație juridica si faptica care fundamentează si generează acest adaos salarial si pentru restul personalului. De altfel, s-a apreciat că si doctrina juridica si practica judiciara au statuat in mod unanim si constant existenta discriminării in materie de munca,ori de cate ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific.
Culpa intimaților în speță fiind evidentă, reieșind din neacordarea sporurilor, neinițierea unor măsuri ce să ducă la eliminarea acestei discriminări.
Mai mult, conform art. 1084 Cod civil, daunele interese ce sunt debite creditorului, cuprind în genere pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit, în speță prima instanță a reținut că nu se poate contesta faptul că moneda națională a fost și este în continuă devalorizare, prejudiciul fiind evident, practica fiind constantă în sensul acordării sumelor solicitate actualizate conform indicelui de inflație.
Cât privește calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât deși între reclamanți și acesta nu există raporturi juridice directe de muncă, s-a apreciat de tribunal că acesta răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pa baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, de elaborarea proiectelor de rectificare bugetară, împrejurări din care reiese implicit calitatea procesuală pasivă acestuia, fiind respinsă excepția lipsei calitații procesuale pasive a Ministerul Finantelor Publice.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesual pasive invocata de paratul Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii tribunalul a respins-o întrucât potrivit art.21 din OG nr.137/2000 republicata judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a CNCD.
A 1 din actul normativ mai sus mentionat stipuleaza: persoana care se considera discriminata poate formula, in fata instantei de judecata, o cerere pentru acordarea de despagubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutita de taxa judiciara de timbru si nu este conditionata de sesizarea Consiliului. In ce priveste capatul de cerere referitor la acordarea pe viitor a indemnizatiei lunare de 10 % din salariul brut până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate, instanta urmeaza al respinge intrucat se refera la un drept pe viitor care nu s-a nascut inca.
Ținând cont de toate cele prezentate anterior, instanța de fond a admis în parte acțiunea, potrivit dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutite de la plata taxelor de timbru, au declarat recurs pârâții:Ministerul Justiției-solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței, respingerea acțiunii și Direcția Generală a Finanțelor Publice B în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de acest Minister.
Prin motivele de recurs, Ministerul Justiției a invocat că s-a dispus plata unor drepturi salariale neprevăzute în nr.OG8/2007, depășindu-se limitele puterii judecătorești, arogându-și instanța atribuții de legiferare pe care le are doar Parlamentul României, căruia de altfel îi revenea și calitatea procesuală pasivă în speță.
Nu are Ministerul Justiției calitatea procesuală pasivă, discriminarea la care se referă instanța de fond, reiese din lege nu din interpretarea și aplicarea ei.
Prin decizia din 12.05.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admis recursul în interesul legii și s-a statuat că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază, nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute în art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996, art.3 alin.8 din nr.OG8/2007, decizie obligatorie conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
De altfel, art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 a prevăzut acordarea sporului solicitat doar grefierilor ce participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală, civilă, unul din principiile de bază a sistemului de salarizare fiind cel al diferențierii salariilor în raport de studii, funcții, cantitatea, calitatea muncii, fără a fi o discriminare în sensul nr.OG137/2000, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a decis astfel prin hotărârea nr.333 din 8.10.2007.
În drept s-au invocat dispozițiile art.299, art.304 pct.4, 8, art.312 Cod procedură civilă.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bai nvocat prin motivele de recurs că, nr.OG22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, cuprinde dispoziții aplicabile pentru toate instituțiile publice, inclusiv pentru Ministerul Justiției, cu care de altfel reclamanții au raporturi juridice de muncă, nu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, care astfel nu are calitatea procesuală pasivă.
Deși legal citați intimații, nu s-au prezentat și nici nu și-au comunicat poziția.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Într-adevăr între reclamanți și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi juridice de muncă, dar, conform Legii nr.500/2002, nr.HG208/2005, nr.HG386/2007, acesta coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitățile Guvernului cu privire la sistemul bugetar, constând în pregătirea proiectelor legilor anuale de buget, a celor de rectificare bugetară, de aprobare a bugetului anual de execuție.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza propunerilor întocmite de ordonatorii principali de credite, iar, conform art.1 din nr.OG22/2007 aprobată prin Legea nr.288/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Neimplicarea acestui Minister în alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești cuvenite angajaților unor instituții publice, face ineficientă o hotărâre judecătorească și atrage implicit o încălcare a art.6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, a dreptului la un proces echitabil ce înglobează inclusiv punerea în executare a ceea ce s-a dispus astfel că, din cele expuse calitatea procesuală pasivă în speță a Ministerului Finanțelor Publice este evidentă, criticile în acest sens fiind nefondate, în mod corect instanța de fond respingând excepția invocată.
Referitor la recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților (Ministerul Justiției) se reține următoarele:
Intimații reclamanți au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Aleșd, iar, prin Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a stabilit un sistem unic de salarizare a magistraților și a personalului auxiliar de specialitate, din instanțele judecătorești și parchete, ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați prevăzute de constituție și de legea pentru organizarea judecătorească.
Personalul auxiliar de specialitate, conform acestui act normativ, beneficia de un spor de fidelitate iar potrivit art.19 alin.3 modificat prin art.1 pct.17 din nr.OG83/2000 grefierii ce participau la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală, civilă beneficiau de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază brut, calculată în raport de timpul efectiv lucrat în aceste activități.
A fost abrogată Legea nr.50/1996 prin art.30 lit.a din nr.OG8/2007 aprobată prin Legea nr.247/2005, iar conform art.3 alin.8 (abrogate prin art.1 pct.18 din Legea nr.97/2008) grefierii ce participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală, civilă, beneficiază de o indemnizația lunară de 10% din salariul de bază, calculată în raport de timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Deoarece, la nivelul instanțelor judecătorești aceste dispoziții legale au fost aplicate, interpretare în mod neunitar, unele acordând acest spor și celorlalți grefieri decât cei individualizați prin textul legal, iar altele nu, Înalta Curte de Casație și Justiție, în virtutea prerogativelor conferite de art.329 Cod procedură civilă, la sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a decis prin Decizia nr.24/12.05.2008-publicată în Monitorul Oficial din 30.12.2008 admiterea recursului în interesul legii, constatând că dispozițiile art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a art.3 alin.8 din nr.OG8/2007 că acestea se interpretează în sensul că, indemnizația de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele legal expuse, decizie ce conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă este obligatorie pentru instanță referitor la dezlegarea dată problemelor de drept judecate. Sigur că, această soluție nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate, însă în speță hotărârea recurată nu este irevocabilă iar instanța de recurs are obligația de-a face aplicarea art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
Ca urmare a considerentelor expuse, fiind aplicabile dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.329 alin.3 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1,3 Cod procedură civilă va admite ca fondate recursurile declarate de Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și în consecință va modifica în parte sentința, va respinge acțiunea formulată de reclamanții, și HG împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Vor fi menținute dispozițiile prin care s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice conform considerentelor expuse și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării B, acesta din urmă neformulând de altfel recurs.
Celelalte apărări formulate de către Ministerul Justiției, față de soluția pronunțată, nu vor mai fi analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR (FOST MINISTERUL JUSTIȚIEI), cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE (FOST MINISTERUL EXONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE)-cu sediul în B, sector 5,--reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE,cu sediul în O, strada -, nr.2/B, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, HG, -toți cu.procesual ales în Aleșd, nr.5, județul B și intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR, ambii cu sediul în O, P-cul nr. 10, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 1, P-ța - nr. 1-3 împotriva sentinței civile nr.348/LM din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
RESPINGE acțiunea formulată de reclamanții, HG, -toți cu.procesual ales în Aleșd, nr.5, județul B împotriva pârâților Ministerului Justiției și Libertăților (fost Ministerul Justiției), Ministerului Finanțelor Publice (Fost Ministerul Economiei și Finanțelor), Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor.
Menține celelalte dispoziții prin care s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:26.10.2009
Jud.fond / Fl.
Dact.
Data:28.10.2009
25 ex.
23 com.
Data:
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
