Anulare act. Decizia 1338/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1338/2008-
Ședința publică din 30 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Roman Florica | R - | - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena |
- - | - JUDECĂTOR 3: Pantea Viorel | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civilformulat derecurenții reclamanți -, toți cu domiciliul în nr. 24 județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți, cu domiciliul în S M- județul S M, -, cu domiciliul în - județul S M, împotriva deciziei civile nr. 21/Ap din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 5385 din 27 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: anulare act de vânzare-cumpărare,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă recurenții reclamanți, asistați de reprezentantul lor și al recurentei reclamant, lipsă, avocat, în substituirea avocatei în baza delegației de substituire din 03.06.2008 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet individual, lipsă fiind de asemenea intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 6 lei taxă judiciară de timbru și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Nefiind cereri sau excepții de formulate, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților reclamanți solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a deciziei atacate în sensul menținerii sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Se arată că autoturismul câștigat la loterie a fost vândut în baza unui contract de vânzare-cumpărare care nu a întrunit condițiile legale, prețul fiind imoral, acela de 1.500 eur, după care a fost revândut la scurt timp pentru prețul de 4.000 eur. astfel încât se impune constatarea nulității acestui contract și restabilirea situației anterioare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5385 din 27 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta asistată de și, în contradictoriu cu pârâții, și în consecință s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanta și pârâtul, având ca obiect autoturismul marca "Daewoo ", cu nr. de identificare - și a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții și, cu același obiect, dispunând restabilirea situației anterioare încheierii contractelor constatate nule, obligând pârâtul la restituirea autoturismului "Daewoo " cu nr. de identificare -, reclamantei, pârâtul fiind obligat să-i plătească reclamantei suma de 571,8 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii s-a reținut că la data de 16.12.1004 între minora asistată de mama sa și pârâtul, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect autoturismul marca "Daewoo ", proprietatea minorei, cu suma de 1500 euro, contract depus la fila 4 din dosar nr. 9908/2004. Înainte de încheierea contractului, la data de 15.12.2004, persoanele arătate mai sus s-au deplasat la Primăria comunei pentru a obține încuviințarea autorității tutelare în vederea vânzării autoturismului proprietatea minorei (cerere aflată la fila 36), dispoziția Primarului fiind emisă în aceeași zi (fila 30). Ulterior, la data de 21.12.2004, pârâtul a înstrăinat autoturismul pârâtului, în schimbul sumei de 3500 euro.
Față de starea de fapt reținută mai sus, prima instanță a apreciat acțiunea formulată de reclamantă ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 948 cod civil condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat și o cauză licită. În speță, convenția încheiată de reclamanta minoră cu pârâtul s-a încheiat pe o cauză ilicită. Astfel, minora și mama acesteia intenționau să vândă autoturismul pentru a-și procura o garsonieră, iar cumpărătorul a profitat de neștiința și ignoranța acestora, plătindu-le un preț inferior, spre a obține pentru sine avantaje disproporționate, dovada în acest sens constituind-o faptul că la 2-3 zile după cumpărarea autoturismului acesta l-a vândut pârâtului pentru un preț aproape dublu. Prin urmare, văzând și disp. art. 966, 968 Cod civil instanța a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamantă și pârâtul.
Prima instanță nu a reținut însă neîndeplinirea primelor două condiții de validitate a unei convenții prev. de art. 948 Cod civil. Astfel, minora în vârstă de 14 ani la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare avea capacitate de exercițiu restrânsă, conform art. 9 din Decretul-Lege 31/1954, putând încheia acte de dispoziție doar cu dubla încuviințare a ocrotitorului legal și a autorității tutelare. La încheierea actului minora a fost însoțită de mama acesteia, iar încuviințarea autorității tutelare există, dispoziția primarului fiind emisă la data de 15.12.2004, fiind fără relevanță faptul că nu a fost ridicată de mama minorei. . autorității tutelare a fost prevăzută de lege pentru ocrotirea intereselor minorului, însă în realitate este doar o formalitate, dat fiind modul în care se emit astfel de încuviințări (nu se verifică condițiile de întocmire a contractului pentru a se vedea dacă corespund interesului minorului), grăitoare în acest sens fiind declarațiile martorei.
În ce privește neîndeplinirea condiției unui consimțământ valabil al părții care se obligă, instanța a constatat că deși se face vorbire de obligarea mamei reclamante la semnarea unui contract de vânzare-cumpărare a autoturismului pentru suma de 2000 de euro, nu s-au făcut dovezi în acest sens.
Constatând nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanta și pârâtul în baza principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial, instanța a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat ulterior între și, reținând că în speța de față nu se regăsesc condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea art. 1909 alin. 1 Cod civil, referitoare la posesia de bună credință. De asemenea, dispozițiile art. 1898 alin. 2 Cod civil referitoare la buna credință invocate de pârâtul sunt aplicabile în materia prescripțiilor achizitive.
Conform principiului restitutio in integrum, ceea ce s-a executat în baza unui act declarat nul trebuie restituit, astfel încât părțile raporturi juridice trebuie să ajungă în situația în care acel act nu s-ar fi încheiat. În consecință, instanța a dispus restabilirea situației anterioare încheierii contractelor constatate nule, respectiv l-a obligat pe pârâtul să restituie reclamantei autoturismul "Daewoo " cu nr. de identificare -, seria cărții de identitate E -, pârâtul fiind obligat la achitarea cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții și.
În ședința publică din 17 decembrie 2007, calea de atac a recursului a fost recalificată în apel.
Prin decizia civilă nr. 21/Ap din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, au fost admise apelurile declarate de pârâții domiciliat în S M,- și domiciliat în -, împotriva Sentinței civile nr. 5385/27 sept. 2007, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în contradictoriu cu, și domiciliați în nr. 24.
A fost schimbată în tot sentința în sensul că s-a respins ca nefondată acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 19.12.2004 având ca obiect autoturismul DAEVOO -, precum și a actului subsecvent, acțiune promovată de, devenită majoră în cursul procesului, în contradictoriu cu și.
A fost obligată intimata să plătească apelantului 1433 lei cheltuieli de judecată, iar apelantului suma de 53 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Satu Marea reținut următoarele:
Instanța de fond a reținut ca temei la nulității absolute existența cauzei ilicite, iar celelalte motive de nulitate - lipsa încuviințării prealabile a autorității tutelare și lipsa consimțământului valabil - au fost apreciate în mod just ca neîntemeiate, astfel cum rezultă din considerentele sentinței. Reclamanta nu a declarat apel, achiesând astfel la hotărâre.
Cauza actului juridic civil reprezintă obiectivul urmărit la încheierea actului și, împreună cu consimțământul, formează voința juridică. În structura cauzei intră două elemente: scopul imediat sau scopul obligației și scopul mediat sau scopul actului juridic, respectiv motivul determinant al încheierii unui act juridic civil. Condițiile de valabilitate se raportează la scopul mediat. Astfel, pentru a fi valabilă, alături de alte condiții legale, cauza trebuie să fie licită, în sens contrar fiind lipsită de efect (art. 966.civil).
Potrivit art. 968.civil: "Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice". În speță, s-a apreciat că ilicitatea cauzei constă în aceea că pârâtul cumpărător a profitat de neștiința și ignoranța minorei și a mamei sale la stabilirea prețului, acestea având reprezentarea că din prețul obținut pot cumpăra o garsonieră. Concluzia primei instanțe nu este însă susținută de probele administrate, interferând nejustificat (actele anulabile pentru leziune fiind doar cele încheiate fără încuviințarea ocrotitorului legal) instituții de drept diferite - dol, leziune - pentru a se reține cauza ilicită.
În interogatoriul luat reclamantei la 12 mai 2005, aceasta declara că "Am dat mașina pentru garsonieră, nu ca să vândă el, m-a intimidat". Pârâtul cumpărător a achitat însă prețul prevăzut în contract, nedovedindu-se susținerea potrivit căreia mama reclamantei ar fi fost obligată sau intimidată să semneze contractul. Împrejurarea că vânzătoarea dorea să cumpere ulterior o garsonieră și prețul obținut nu asigura realizarea achiziției propuse nu poate fi opusă cumpărătorului ca temei de desființare a contractului, acesta având valoare de lege între părțile contractante în baza art. 969.civil. În sens contrar, ar însemna ca ori de câte ori vânzătorul unui bun consideră că putea obține un preț mai M, să poată solicita nulitatea contractului invocând în realitate propria culpă în gestionarea intereselor sale. Pe de altă parte, revânzarea bunului de către cumpărător la un preț superior celui de achiziție, în condițiile stabilirii acestui preț cu dobânditorul subsecvent, în baza relației cerere - ofertă, nu este prohibită de lege și nu aduce atingere bunelor moravuri sau ordinii publice. Obiectul contractului - vânzare cumpărare autoturism - este confirmat și prin conținutul dispoziției de instituire a curatelei (fila 31 în dosar nr. 9908/2004 atașat), susținerile potrivit cărora autoturismul ar fi constituit un avans la cumpărarea unei garsoniere rămânând fără suport probatoriu. Martorul, audiat în primul ciclu procesual, cunoaște asemenea împrejurări, dar numai din spusele reclamantei.
De altfel, reclamantele au avut o atitudine oscilantă cu privire la temeiul acțiunii lor, motiv pentru care li s-a și pus în vedere de către prima instanță să precizeze temeiul acțiunii, în ședința publică din 20 septembrie 2007. În consecință, nefiind dovedit caracterul ilicit al cauzei, acțiunea reclamantelor este nefondată.
Păstrarea contractului inițial de vânzare cumpărare lipsește de fundament cererea având ca obiect desființarea contractului subsecvent încheiat între și. De altfel, apelul acestuia din urmă este fondat și pentru că în mod greșit au fost apreciate probele pentru a se răsturna prezumția bunei credințe instituită prin lege. Apelantul a dobândit autoturismul cu titlu oneros, intrând în posesia acestuia fără a cunoaște la momentul intrării în posesie eventualele vicii ale titlului vânzătorului. La fel ca în situația imobilelor, buna credință se prezumă, iar posesia de bună credință valorează proprietate în cazul bunurilor mobile potrivit art. 1909.civil.
Judecătoria nu a motivat înlăturarea art. 1909.civil, nu a făcut trimitere la probe, probabil pentru că nu există dovezi pertinente în acest sens.
S-a apreciat că reclamantele nu au răsturnat prezumția legală prin probe, solicitând de altfel prin chiar precizarea acțiunii constatarea nulității actului subsecvent doar ca o consecință nemijlocită a desființării actului inițial (fila 14). Reclamantele au invocat în sprijinul capătului de cerere principiul resoluto iure dantis resolvitur ius accipientus, dar au omis faptul că de la regula exprimată prin principiul enunțat există excepții, aplicarea art. 1909.civil fiind una dintre acestea. Mai mult, regula instituită prin acest ultim text menționat cunoaște la rândul său excepții care nu se regăsesc în situația în speță, norma referindu-se la bunuri furate și respectiv, la bunuri pierdute.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat, au declarat recurs reclamanții -, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii apelurilor declarate împotriva sentinței civile nr. 5385/27.09.2007 a Judecătoriei Satu Mare.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că decizia atacată este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu interpretarea greșită a probelor de la dosar, ceea ce a dus la o greșită aplicare a legii.
Recurenții susțin că contractul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută, deoarece are o cauză ilicită, îi lipsește consimțământul valabil iar prețul este mai puțin decât modic.
Se susține că reclamantele recurente au fost pur și simplu înșelate la încheierea contractului și cu toate acestea instanța de apel îi consideră pe intimați cumpărători de bună credință.
Astfel, se arată că intimatul cumpără de la intimatul, un autoturism a cărui proprietară era o minoră în vârstă de 14 ani, pe care nici nu o cunoștea, iar prețul este la J din cel pe care ar fi trebuit să-l plătească în alte condiții.
În drept au fost invocate dispozițiile articolului 312 aliniatul 2 și 304 punctele 8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimații, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță.
Verificând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform articolului 306 sub aspectul tuturor nulităților prevăzute de articolul 304 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare depus în copie la fila 4 fond, încheiat la 16 decembrie 2004, reclamanta, minoră la acea dată, asistată de mama sa, a vândut intimatului autoturismul marca Daewoo, cu prețul de 1500 eur, prevăzut în act.
La 19 decembrie 2004 se încheie actul sub semnătură privată, depus în copie la fila 5 fond, prin care se face mențiunea că s-a predat prețul de 2000 eur, act semnat de ambele reclamante, după cum recunoaște la interogatoriul luat în fața instanței de fond (fila 22), cu precizarea că a vândut autoturismul cu 4000 eur, însă a primit efectiv suma de 1500 eur și trei milioane de lei.
Instanța de fond a apreciat că primele două condiții de valabilitate ale convenției evocată mai sus, respectiv cele care vizează capacitatea de a contracta și consimțământul valabil al părții ce se obligă, sunt îndeplinite. În acest sens s-a reținut că minora, în vârstă de 15 ani la data încheierii contractului, avea capacitatea de exercițiu restrânsă, conform articolului 9 din Decretul nr. 31/1954, ocazie cu care aceasta a fost asistată de mama sa ( ) și se obținuse și încuviințarea autorității tutelare, la data de 15 decembrie 2004 fiind emisă dispoziția nr. 567/2004 de către Primarul comunei, prin care mama minorei era numită curator pentru reprezentarea acesteia la vânzarea autoturismului din litigiu, cu condiția ca banii să fie depuși la CEC pe numele minorei, până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Este adevărat că recurenta nu s-a mai prezentat la autoritatea tutelară pentru a ridica dispoziția arătată mai sus, însă această împrejurare este lipsită de relevanță sub aspectul îndeplinirii condiției de validitate a încheierii contractului de către minoră și, oricum, nu poate să-și invoce propria sa culpă, cu atât mai mult cu cât nici nu a făcut dovada că ar fi depus banii pe numele fiicei minore, la acea dată.
De asemenea, instanța de fond a apreciat că în speță nu s-a făcut dovada lipsei consimțământului valabil, reținând ca temei al nulității absolute existența cauzei ilicite, hotărâre ce a fost apelată doar de către pârâți, reclamanta achiesând la cele reținute de către judecătorie, după cum rezultă și din considerentele deciziei recurate.
Potrivit articolului 966 Cod civil, "Obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect" iar articolul 968 Cod civil statuează "Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice".
Ilicitatea cauzei se referă la scopul mediat iar nu la cel imediat, care, prin ipoteză, nu poate fi ilicit ori imoral.
Codul civil consacră două reguli în articolul 967, "Convenția este valabilă, cu toate că, cauza nu este expresă. Cauza este prezumată până la dovada contrarie."
Primul aliniat stabilește valabilitatea cauzei nu numai când aceasta este exprimată expres, în actul constatator, ci și atunci când aceasta este subînțelesă, implicită, iar al doilea aliniat prezumă existența cauzei, ceea ce înseamnă, per a contrario, că sarcina probei revine celui care invocă lipsa ori nevalabilitatea cauzei.
Or, în speță, reclamantele recurente nu au făcut dovada caracterului ilicit al cauzei, iar concluziile primei instanțe referitoare la ilicitatea cauzei, nu sunt confirmate de probele administrate în cauză.
Pârâtul a achitat prețul prevăzut în contract, iar împrejurarea că mama vânzătoarei intenționa să cumpere o garsonieră din prețul obținut, este lipsită de relevanță sub aspectul validității contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului, câtă vreme susținerile acesteia referitoare intimidare sau exercitarea unor presiuni asupra sa, cu ocazia încheierii actului, nu s-au confirmat în cauză.
În condițiile în care primul contract de vânzare-cumpărare este păstrat, ca fiind valabil încheiat, cererea de desființare a actului subsecvent este lipsită de orice fundament.
În mod corect a apreciat instanța de apel că intimatul a dobândit autoturismul din litigiu cu titlu oneros, iar prezumția bunei credințe, instituită de articolul 1909 aliniatul 1 Cod civil, nu a fost răsturnată prin probele administrate.
Față de cele relevate mai sus, apreciind că nu subzistă nici una din criticile formulate, Curtea de Apel Oradea în temeiul articolului 312 aliniatul 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civildeclarat derecurenții reclamanți -, toți cu domiciliul în nr. 24 județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți, cu domiciliul în S M- județul S M, -, cu domiciliul în - județul S M, împotriva sentinței civile nr. 21 din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 30 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
R - - - - - - -
decizie: /28.10.2008
Complet fond: -
Complet apel:, -
în 2 ex.: /29.10.2008
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
