Anulare act. Decizia 138/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 138/
Ședința publică din 04 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de GH., GH. G, GH., împotriva deciziei civile nr.597/R din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr.2085/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimatul, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.45/2008, emisă de Baroul A - Cabinet individual, care răspunde și pentru intimata lipsă, în baza aceleiași delegații de reprezentare, lipsind intimații, Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991 și Comisia Județeană de aplicare a Legii nr.18/1991
Procedura legal îndeplinită.
Contestația este legal timbrată, prin anularea timbrului judiciar în sumă de 0,15 lei și a chitanței nr.30790 din 5 februarie 2008, emisă de Primăria Municipiului Pitești, din care rezultă că s-a achitat suma de 10 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat, depune la dosar întâmpinare pentru intimații și.
Curtea constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Avocat, având cuvântul pentru intimații și, solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare și susținute oral în ședința publică, cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată la data de 29.09.2004 reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Gh. G, Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991 și Comisia Județeană de Aplicare Aa L egii nr.18/1991, pentru a se constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.-/2002, eliberat pe numele G pentru suprafața de 1 ha. extravilan, tarlaua 10 și a procesului verbal nr.132/1996, eliberat pe numele lor pentru un teren de 42 metri lățime în punctul "Dealul " și să le elibereze proces verbal de punere în posesie pentru suprafața de 1 ha. în acel punct.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că autorul lor a avut în punctul "Dealul " suprafața de 1 ha. iar ei în calitate de moștenitori au solicitat mai multe terenuri printre care și respectiva suprafață. Au mai arătat că pe terenul lor au fost puse în posesie alte persoane și anume pârâții, cărora li s-a eliberat titlul de proprietate.
Prin sentința civilă nr.2462 din 9.12.2004 pronunțată în dosarul civil nr.3256/2004 Judecătoria Câmpulunga admis în parte acțiunea, a dispus anularea titlului de proprietate nr.- eliberat de Comisia Județeană A de aplicare a Legii Fondului Funciar, pentru suprafața de 2.829 mp. în punctul "Dealul " așa cum a fost identificat în schița anexă și raportul de expertiză tehnică de către ing. exp..
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că pe numele Gaf ost eliberat la data de 18.02.2002 titlul de proprietate nr.- pentru suprafața de 2,880 ha. din care în punctul "Dealul " un hectar.
Mai rezultă că autorul reclamanților au avut înscrisă în registrul agricol în punctul "Dealul " suprafața de 1,5 ha. teren, iar G, autorul pârâților, în punctul "Dealul " a avut înscrisă suprafața de 0,98 ha.
S-a mai constatat că autorul reclamanților în anul 1920 a primit prin act dotal de la părinții lui un hectar teren în punctul "", iar în același autor s-a înscris cu 1,5 ha. în punctul "Dealul ".
Pârâta Comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991 la data de 25.04.1996 eliberează procesul verbal de punere în posesie nr.132, ocazie cu care a pus în posesie pe reclamanți în punctul "Dealul " pe un teren cu lățimea de 42 mp. fără a preciza suprafața.
Pârâții au depus la dosar actul de donație nr.994 prin care s-a donat autorului pârâților suprafața de 50 arii în punctul "Poșta Veche" teren ce se învecinează la sud cu proprietatea bisericii, actul de vânzare - cumpărare nr.1261/1947 prin care autorul pârâților a cumpărat 48 arii în continuarea terenului de 50 arii în punctul "Dealul " și care s-a învecinat la nord cu autorul reclamanților cât și titlul de proprietate nr.-/2002 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 28.800 mp. din care în punctul "Dealul " pentru un hectar.
La solicitarea instanței au fost înaintate de pârâta Comisia Locală de aplicare a Legii Fondului Funciar actele care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate a părților a terenului din punctul "Dealul ".
A fost efectuată o expertiză tehnică întocmită de ing. care a constatat că o parte din terenul ce a aparținut autorilor reclamanților și pârâților este ocupat de construcții ce au aparținut -ului, iar după anul 1991. În urma măsurătorilor a rezultat că a ocupat de la autorul pârâților suprafața de 3.231 mp.
Tot în urma măsurătorilor s-a constatat că titlul de proprietate al autorilor pârâților eliberat în anul 2002 care se suprapune pe suprafața de 2.849 mp. teren ce a aparținut autorilor reclamanților.
Instanța a constatat că potrivit actelor ce au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate al pârâților au avut în punctul "Dealul " suprafața de 0,98 ha. și nu 1 ha. pe cât s-a reconstituit dreptul de proprietate iar din cei 0,98 ha. s-a reținut suprafața de 4.231 mp. ocupată de construcțiile și curtea societății comerciale "".
Având în vedere cele arătate mai sus instanța în baza art.33 și 38 din Legea nr.1/2000 și art.44 din Legea nr.169/1997 a admis în parte acțiunea și a anulat titlul de proprietate al pârâților pentru suprafața ce s-a suprapus pe terenul reclamanților și anume 2.829 mp. în punctul "Dealul " așa cum a fost identificat în raportul de expertiză tehnică și schița anexă întocmită de expert.
Împotriva sentinței civile sus arătate au declarat apel reclamanții și pârâții și G criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului reclamanții au arătat că în mod nelegal, prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
La rândul lor pârâții au arătat în motivarea apelului că prima instanță a încălcat disp.art.8 și art.11 alin.III din Legea nr.18/1991, republicată atunci când a admis acțiunea, fără să observe că asupra terenului în litigiu reclamanții nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, de asemenea că au fost încălcate prev.art.14 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată fiind anulat greșit titlul de proprietate nr.-/2002, deși anterior cooperativizării, autorul Gad eținut teren pe același amplasament, în plus s-a arătat că prima instanță a încălcat disp.art.166 Cod pr.civilă, și a soluționat cauza, deși prin sentința penală nr.1985/2003 pronunțată de Judecătoria Piteștis -a stabilit că reclamantul a ocupat din terenul proprietatea pârâților așa încât în raport de actele dosarului nu s-a soluționat fondul cauzei.
Prin decizia civilă nr.449/18.04.2005 Tribunalul Argeșa admis apelul declarat de pârâții și Gh.G, a schimbat sentința în sensul că a respins acțiunea și a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții și. Au fost obligați reclamanții să plătească pârâților și G suma de 1.675.500 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut în esență în motivare că reclamanților nu le-a fost eliberat proces verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate pentru terenul în cauză, ci numai adeverință de reconstituire a dreptului de proprietate, deși actul vechi de proprietate, într-adevăr se suprapune peste acesta. În atare situație, reclamanții nu au un drept actual protejat de lege, pentru a solicita anularea actelor de individualizare a terenului în litigiu,fosta lor proprietate, în patrimoniul pârâților, aceștia neavând accesul decât la acțiunile de drept comun, în cadrul cărora să se compare titlurile, după ce eventual vor fi și ei puși în posesie.
Împotriva deciziei civile sus arătate au declarat recurs reclamanții și, criticând-o pentru greșita interpretare și aplicare a legii, atunci când instanța a considerat că nu ar avea interes legitim recunoscut, deoarece acțiunea lor este una fondată pe disp.art.III din Legea nr.169/1997, în sensul că interesul este același de a obține în identitate fosta proprietate.
Prin decizia civilă nr.1630/R/18 nov. 2005, Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul declarat de reclamanți a casat decizia tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal, reținând în motivare că, cererea reclamanților vizează modul de constituire a dreptului de proprietate în favoarea unei alte persoane pentru un teren pentru care pretind că ar deține ei înșiși îndreptățirea de a-l primi. S-a arătat că greșit s-a apreciat că nu există interes legitim apărat, pentru a fi atacat titlul de proprietate emis unei persoane, în cererea unui terț.
Curtea a reținut că, fosta proprietate a reclamanților a fost situată pe terenul în litigiu, or, potrivit Legii nr.18/1991, dar și a actelor normative ce au venit să completeze dispozițiile acesteia, restituirea proprietăților tinde a se face, pe cât posibil mai mult pe vechiul lor amplasament. Or, reținându-se că acest amplasament a aparținut autorului reclamanților, instanța era datoare să cerceteze dacă, la data formulării cererii de către ei terenul era susceptibil de restituire în identitate și nu era exceptat printr-una din dispozițiile legale. S-a menționat că este necesar să se verifice dacă era posibilă restituirea terenului pe vechiul amplasament către fostul proprietar sau au existat argumente legale pentru atribuirea către pârâți.
În rejudecare, Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.86 din 22 martie 2007, a admis apelul declarat de pârâți, a schimbat sentința, în sensul că a respins acțiunea și a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți, fiind obligați aceștia din urmă să plătească pârâților suma de 460 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În raport de limitele rejudecării stabilite prin decizia de casare s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de identificare a terenului în suprafață de 1 ha. situat în punctul "Dealul ", de transpunere în teren a actelor vechi de proprietate ale părților, respectiv titlul de proprietate și procesul verbal, atașate la dosar, de identificare a suprafețelor din actele primare și cele eliberate potrivit Legii nr.18/1991 urmând să se stabilească dacă există suprapunere între actele de proprietate ale părților, să o identifice distinct pe schiță, să cerceteze rolurile agricole ale părților și să precizeze la care este înscris terenul în litigiu, să precizeze cine a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru acest teren, dacă s-au pronunțat hotărâri de validare și pentru cine anume, să stabilească amplasamentul acestui teren, în sensul de a arăta dacă se află în zona colinară sau de câmpie și să se precizeze cine stăpânește în prezent acest teren, lucrare ce a fost efectuată de expert.
În lucrarea depusă la dosar, expertul cauzei răspunzând obiectivelor stabilite de tribunal a arătat că, din actele depuse de părți la dosar a rezultat că în ceea ce-i privește pe reclamanții-apelanți aceștia dețin actul dotal nr.2350/1.06.1920 prin care - și - donează fiicei lor la căsătoria cu 1 ha. teren din trupul cel mare cu vecinătățile N-, S- restul rămas donatorilor, E- și V- Iazul vechi. În registrul agricol din perioada 1956-1958 figurează cu 1,5 ha. teren în punctul "Dealul ", după care, se înscrie în 11 iunie, printre alte terenuri și cu 0,5 ha. arabil și pășune și 1 ha. arabil în același punct. Vecinătatea estică a celor două terenuri s-a stabilit de expert că este, iar suprafața de 0,5 ha. are ca vecin în partea de sud pe G-autorul pârâților apelanți. Prin Hotărârea nr.75/1991 reclamanților le-a fost stabilit dreptul de proprietate pentru 4,18 ha. în punctul în litigiu primind un teren arabil cu lățimea de 42 metri, fără a se preciza suprafața.
În ceea ce-i privește pe pârâții s-a constatat că prin actul de donație nr.994/1930 văduva - a donat nepotului de fiică G, suprafața de 5.000 mp. teren cu vecinătățile trecute în act, iar prin actul de vânzare-cumpărare nr.1261/1947 Gac umpărat de la suprafața de 4.800 mp. și râpă. În registrul agricol G figurează cu 0,98 ha. în punctul "Dealul ", prin Hotărârea nr.75/1991 a Comisiei Județene fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate pentru 1 ha. în acest punct, terenul făcând obiectul cererii de ieșire din indiviziune în urma căreia lui G i-a revenit 5.000 mp. - lotul 1- iar lui 5.000 mp. - lotul nr.2-acestea fiind și intabulate în nr.275/a localității.
Rezultă prin urmare că ambele părți ale procesului dețin în proprietate terenuri ce au făcut parte din fosta proprietate - și, care se întindea de la Iazul la vest, până la la est, lungimea acestei proprietăți fiind în partea nordică de cca.440 metri, iar în partea sudică de 410 mp. Expertul cauzei a menționat că atât terenul din partea estică dar și cel din partea vestică s-a redus ca urmare a construirii complexului, acest aspect nefiind avut în vedere la reconstituire astfel încât terenurile părților s-au redus de la 440 la 235 în partea nordică și de la 410 la 190 în partea sudică a amplasamentului, astfel că o punere în posesie pe vechile amplasamente nu mai este obiectiv posibilă. De altfel pe schița anexă a lucrării depusă la fila 72 dosar apel au fost evidențiate terenurile în raport de actele vechi de proprietate si de actele noi de reconstituire fiind evidențiat pe schiță și Complexul evidențiere din care rezultă clar că terenurile părților sunt vecine, prin urmare nu există suprapunere pe acte cu excepția terenului de 0,5 ha. evidențiat de expert în schița de la fila 73 la această situație ajungându-se ca urmare a nerespectării cu rigurozitate a vechilor amplasamente, operându-se la puneri în posesie pe suprafețele din registrele agricole deși cele disponibile erau mult mai mici. Prin urmare tribunalul, va constata că pârâții dețin terenul pentru care au acte vechi de proprietate și acte de reconstituire eliberate în condițiile Legii nr.18/1991, iar susținerile reclamanților cum că titlul pârâților este emis nelegal sunt neîntemeiate. De altfel expertul cauzei a arătat la fila 69 a dosarului că reclamanții puteau primi pe vechile amplasamente ca urmare a construirii complexului numai 5.400 mp. din cei 10.000 mp. deținuți de în partea nordică și cca.2.300 mp. în partea sudică, așadar în total 7.700 mp. iar pentru pârâții se putea face punerea în posesie numai pe 4.560 mp. pe vechiul amplasament. Rezultă așadar că atât reclamanții cât și pârâții au primit pe vechiul amplasament terenuri în suprafață mai mare decât cea la care erau îndreptățiți în acest punct.
Împotriva deciziei pronunțate de tribunal, în termen legal, au declarat recurs reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.7 Cod pr.civilă, în sensul că decizia pronunțată de tribunal cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii și art.304 pct.9 Cod pr.civilă, privind faptul că decizia pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, după cum urmează:
- decizia pronunțată de către tribunal cuprinde motive contradictorii, în sensul că, deși terenurile părților se suprapun și trebuiau analizate actele primare, instanța precizează în mod eronat că acestea nu se suprapun. În plus, tot ca un considerent străin se arată că atât recurenții cât și intimații au primit teren pe vechiul amplasament, situație neconformă cu realitatea.
- decizia pronunțată de tribunal a fost dată cu încălcarea esențială a legii, în sensul că au fost eludate dispozițiile imperative prevăzute în art.33 și 38 din Legea nr.1/2000, precum și art.III din Legea nr.169/1997, așa cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005, deoarece terenul a aparținut recurenților-reclamanți conform actelor vechi de proprietate, iar intimații-pârâți nu erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren.
Prin decizia civilă nr.597/R/22 noiembrie 2007, Curtea de APEL PITEȘTI, în opinie majoritară a admis recursul formulat de reclamanți, a modificat decizia în sensul că a admis apelurile și a schimbat în parte sentința instanței de fond, constatând nulitatea titlului de proprietate pentru suprafața de 2.280 mp. așa cum a fost identificată în raportul de expertiză tehnică efectuat în apel, conform schiței anexă. A fost menținută în rest sentința și obligați intimații-pârâți să plătească recurenților-reclamanți suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele:
Astfel, prin decizia civilă nr.1630/R din 18 noiembrie 2005 a Curții de APEL PITEȘTI, care a intrat în autoritatea de lucru judecat și care este obligatorie pentru instanțele inferioare în baza dispozițiilor art.315 Cod pr.civilă, s-a statuat irevocabil interesul legitim al recurenților-reclamanți privind acțiunea de față, prin prisma dispozițiilor imperative prevăzute de dispozițiile art.III din Legea nr.169/1997, așa cum a fost modificată ulterior.
În acest sens, tribunalul ca instanță inferioară, trebuia să intre în cercetarea fondului în sensul de a analiza cine a deținut terenul conform actelor vechi și primare de proprietate și, de asemenea, să ia în considerație regula de bază în legile speciale de reparație privind reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente.
Cu ocazia rejudecării, în mod legal s-a dispus efectuarea unei noi expertize care să lămurească aspectele precizate mai sus, însă instanța, în mod nelegal, nu a procedat la analiza actelor depuse în tot ciclul procesual.
S-a reținut de către curte că decizia pronunțată de tribunal are considerente străine de natura pricinii, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.7 Cod pr.civilă, deoarece s-a arătat că potrivit actelor vechi de proprietate, terenurile părților din litigiu nu s-ar suprapune și că în final, practic, nu ar exista interes în formularea prezentei acțiuni, (ignorându-se decizia civilă nr.1630/R/2005 a Curții de APEL PITEȘTI ), precizându-se că pârâții ar deține titlu de proprietate conform actelor vechi.
Dimpotrivă, din concluziile raportului de expertiză tehnică efectuată în apel a rezultat fără putință de tăgadă (fila 71) că există suprapunere, conform actelor vechi primare, pentru suprafața de 2.280, iar acest teren aparține în exclusivitate recurenților reclamanți, conform mențiunilor din registrul agricol, terenul fiind inclus în suprafața de 1,5 ha. ce a aparținut autorului acestora.
De altfel, aceeași situație a rezultat și din ansamblul probator efectuat la instanța de fond cât și din concluziile raportului de expertiză (filele 77-79) ale aceleiași instanțe, în sensul că terenul în litigiu a aparținut autorilor reclamanților și este inclus în titlul de proprietate emis în favoarea intimaților-pârâți.
Decizia pronunțată de tribunal a fost dată cu încălcarea esențială a legii, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, după cum urmează:
Spre deosebire de recurenții-reclamanți, care justifică cu acte primare dreptul de proprietate privind terenul în litigiu, intimaților-pârâți li s-a eliberat titlul de proprietate în mod nelegal prin încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de Legea nr.18/1991, în sensul că deși au făcut dovada cu înscrisuri că în punctul respectiv au deținut 0,98 ha. eliberarea titlului de proprietate s-a făcut pentru o suprafață mult mai mare, respectiv 2,88 ha. fiind inclus și terenul recurenților-reclamanți.
Astfel, prin eliberarea titlului de proprietate în favoarea intimaților-pârâți, în cauză sunt incidente dispozițiile art.III din Legea nr.169/1997, care sancționează cu nulitatea absolută încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr.18/1991, știut fiind că reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să se facă pe vechile amplasamente, cu această ocazie fiind incidente și dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 CEDO, privind încălcarea dreptului de proprietate al recurenților-reclamanți.
Prin încheierea din 26 noiembrie 2007, pronunțată în Camera de consiliu, Curtea din oficiu a îndreptat eroarea materială strecurată în minuta deciziei civile nr.597/R din 22 noiembrie 2007, în sensul că la aliniatul 2 din aceasta s-a trecut admite apelurile în loc de respinge apelul.
Împotriva acestei decizii, la data de 12 februarie 2008 au formulat contestație în anulare, pârâții, G și invocând dispozițiile art.318 pct.1 Cod procedură civilă, solicitând anularea deciziei pronunțată în recurs pentru următoarele considerente:
În mod greșit s-a pronunțat instanța de recurs, deoarece motivele de recurs nu puteau fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.7 și art.304 pct.9 Cod procedură civilă, așa cum au precizat recurenții-reclamanți pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește critica prevăzută de dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, aceasta trebuia încadrată de către instanța de recurs în dispozițiile art.304 pct.10 și 11 Cod procedură civilă care au fost abrogate potrivit nr.OUG138/2000 și Legea nr.219/2005.
Referitor la cea de-a doua critică în care se invoca de către recurenții-reclamanți aplicarea greșită a legii, pe considerentul că au fost încălcate în mod flagrant dispozițiile art.33 și art.38 din Legea nr.1/2000, art.44 din Legea nr.169/1997 și Legea nr.247/2005, și acest motiv de recurs trebuia să fie încadrat pe netemeinicie și nu nelegalitate, așa cum a precizat în mod corect magistratul care a formulat opinie separată.
Contestatorii au precizat că soluția este greșită, deoarece autorul acestora a deținut teren în punctul respectiv și anume "Dealul " și pe același amplasament, situație în care s-a eliberat și proces verbal de punere în posesie în favoarea contestatorilor, iar rapoartele de expertiză întocmite în cauză au demonstrat această susținere.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de contestatori în susținerea contestației în anulare, Curtea reține că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.318 alin.1, invocate de către contestatori, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Din motivarea contestației în anulare, contestatorii practic invocă faptul că decizia dată în recurs ar fi rezultatul unei greșeli materiale pe considerentul că instanța de recurs în mod greșit a clarificat criticile recurenților-reclamanți în dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, în loc să constate că acestea pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.10 și 11 Cod procedură civilă, respectiv că aceste critici ar fi reprezentat motive de netemeinicie abrogate în prezent prin intrarea în vigoare a Legii nr.219/2005 și nu de nelegalitate cum în mod eronat s-a susținut.
Potrivit dispozițiilor art.318 Cod procedură civilă, atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale, are în vedere erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Sunt greșeli materiale în sensul dispozițiilor legale arătate mai sus, respingerea unui recurs ca tardiv deși acesta era depus în termenul prevăzut de lege, anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea recipisa de plata taxei de timbru, anularea greșită a recursului ca fiind făcut de un mandatar fără calitate, deși la dosar se afla procura dată reprezentantului părții etc.
Textul vizează astfel, greșeli de fapt involuntare și nu de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe de modul în care a stabilit raporturile juridice dintre părți, cu alte cuvinte raportat la speța dedusă judecății de încadrarea juridică a instanței de recurs cu privire la motivele de recurs invocate de recurenții-reclamanți, ar însemna să se deschidă dreptul acestora de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare interpretarea dispozițiilor legale, încadrarea recursului în anumite motive, modul în care instanța de recurs a rezolvat anumite excepții pe care de altfel s-a pronunțat, în caz contrar ar fi eludate dispozițiile imperative privind puterea de lucru judecat.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art.320 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondată contestația în anulare și în baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă va obliga pe contestatori să plătească intimaților-reclamanți și suma de 150 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de pârâții GH., GH.G, GH., împotriva deciziei civile nr.597/R din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr.2085/2006, intimați fiind, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR și COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR
Obligă contestatorii-pârâți să plătească intimaților-reclamanți și, suma de 150 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./7 aprilie 2008
GM/2 ex.
Jud.recurs: -
-
-
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
