Speta Legea 10/2001. Decizia 89/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CXIVILĂ NR. 89/
Ședința publică din 04 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de contestatorul () - cu domiciliul ales la avocat, B, șoseaua nr.311-313, -B1,.B,.10,.68, sector 3, împotriva sentinței civile nr.913 din 01 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelantul-contestator () și intimata Primăria orașului.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a cerere de probatorii din partea contestatorului (), respectiv proba cu înscrisuri și proba cu expertiză.
Curtea, analizând cererea depusă la dosar, respinge suplimentarea probatoriului cu expertiză, iar în ceea ce privește proba cu înscrisuri, aceasta a fost încuviințată din oficiu la termenul din data de 22 februarie 2008, și, constatând apelul în stare de judecată, rămâne în pronunțare asupra acestuia.
CURTEA
Deliberând, asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 8 ianuarie 2007, contestatorul a formulat contestație împotriva Dispoziției nr.463/29 noiembrie 2006 emisă de Primarul Orașului, prin care s-a făcut propunere de despăgubiri în favoarea contestatorului pentru suprafața de 2300 situată pe raza acestei localități, imposibil de restituit în natură.
Contestatorul a solicitat anularea acestei dispoziții și obligarea Primarului să dispună restituirea în natură a unei suprafețe de 5788 sau a diferenței de 3858,67, rămasă în urma înstrăinării făcută de bunicul său.
În motivarea contestației s-a arătat că prin notificarea nr.331 din 7 noiembrie 2001, în calitate de moștenitor legal al bunicului său, contestatorul a solicitat restituirea în natură a întregului teren de 5788
Prin Dispoziția nr.463/29 noiembrie 2006, Primarul a propus despăgubiri echivalente pentru suprafața de 2300 cu motivarea că terenul nu poate fi restituit în natură, întrucât face parte din domeniul public al orașului, fiind afectat de Parcul " 20", atestat prin nr.HG1362/2001, anexa 5, poziția 5.
Contestatorul a susținut că trebuia să i se acorde o altă suprafață de teren în compensare, iar în cazul în care nu era de acord cu amplasamentul propus, să i se acorde despăgubiri bănești ori alte bunuri și servicii, conform art.25 și 26 din Legea nr.10/2001.
Pe de altă parte, contestatorul a mai susținut că dispoziția este nelegală și a fost dată cu încălcarea art.24 din Legea nr.10/2001, întrucât i s-au propus despăgubiri doar pentru 2300, deși în actul de proprietate al autorului său este prevăzută suprafața de 5788 Din acest teren bunicul său a înstrăinat prin actul de vânzare-cumpărare nr.4546/24.10.1934 o suprafață de 1929,33, astfel că i-a rămas în proprietate terenul de 3858,67 pentru care trebuia să i se propună despăgubiri sau să-i fie restituit în natură, întrucât nu s-a dovedit că autorul său ar mai fi înstrăinat și diferența de teren după anul 1934.
Prin întâmpinarea de la fila nr.20 dosar, intimatul Primarul Orașului a invocat dispozițiile art.1 alin.2, art.10 și art.26 din Legea nr.10/2001 ce reglementează situația imobilelor care nu pot fi restituite în natură, nr.HG1362/2001, anexa 5, poziția 5 privind cuprinderea Parcului " 20" în domeniul public de interes local, considerând că a aplicat corect dispozițiile art.24 din Legea nr.10/2001, în condițiile în care autorul contestatorului a făcut înstrăinări din terenul cumpărat inițial, iar suprafața de 2300 nu poate fi restituită în natură.
În absența unor probe concludente, intimatul consideră că întinderea dreptului de proprietate al autorului la data preluării în anul 1955 era de 2300, așa cum se arată în hotărârea judecătorească.
Prin sentința civilă nr.913 din 1 noiembrie 2007, Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă a respins ca neîntemeiată contestația, reținând că dispoziția atacată este legală și temeinică pentru următoarele considerente:
Prin expertiza tehnică întocmită în cauză de expertul ing. s-a identificat terenul de 5788 dobândit de autorul, menționându-se că întreaga suprafață este afectată de Parcul "ului 20" din orașul și este cuprinsă în domeniul public, reprezentând spații verzi și alei pietonale în cadrul parcului.
Datorită faptului că nici în contractul de vânzare-cumpărare nr.8773/1934 și nici în hotărârea judecătorească de preluare a suprafeței de 2300 din anul 1955 nu au fost prevăzute vecinătăți, iar configurația terenului s-a schimbat în mod radical, expertul nu a putut identifica pe teren amplasamentul suprafețelor vândute de autorul contestatorului, ori amplasamentul suprafeței rămase în proprietate în anul 1955 și preluată la stat.
Potrivit art.1169 Cod civil, aplicabil și în materia Legii nr.10/2001, contestatorul avea sarcina probei și trebuia să dovedească faptul că la data preluării, în anul 1955, autorul său deținea o suprafață mai mare decât cea prevăzută în hotărârea judecătorească de preluare.
Faptul că autorul a înstrăinat în 1934 din suprafața cumpărată în 1925, conduce la concluzia că acesta a mai făcut și alte înstrăinări, astfel că până la proba contrarie se prezumă că în 1955 nu deținea mai mult decât suprafața de 2300, preluată abuziv conform Decretului nr.111/1951.
Ca atare, în mod întemeiat Primarul Orașului a luat în considerare la stabilirea măsurilor reparatorii această suprafață și nu o suprafață mai mare, pe care contestatorul nu a dovedit-
S-a reținut astfel, că suprafața de 2300 fiind afectată de domeniul public de interes local nu poate fi restituită în natură, iar Legea nr.10/2001 nu-i oferă primarului localității posibilitatea restituirii unui alt teren echivalent, în condițiile în care celelalte terenuri de pe raza localității fac, la rândul lor, obiectul Legilor reparatorii nr.18/1991, respectiv nr.1/2000, privind fondul funciar.
Constatând că au fost aplicate corect dispozițiile art.24-26 din Legea nr.10/2001, prima instanță a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr.913/1 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă a declarat apel, în termen legal, contestatorul (), care a criticat hotărârea atacată pentru motive de netemeinicie și nelegalitate.
În esență, contestatorul a formulat următoarele motive de apel:
- în mod greșit instanța de fond i-a respins obiecțiunile la raportul de expertiză, fără să motiveze de ce a făcut-o și fără să aibă în vedere că expertul cauzei a stabilit valoarea unui metru pătrat pentru terenul în litigiu la 47,58 euro/, deși în conținutul raportului de expertiză prețul minim era de 50 euro/;
- tribunalul în mod nelegal a considerat că Primarul localității nu are posibilitatea să-i restituie contestatorului în natură un alt teren în echivalent, deși la dosarul cauzei nu există dovada că nu sunt terenuri disponibile pe raza localității, județul
Apelantul a solicitat probe cu înscrisuri, precum și cele solicitate în temeiul art.295 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
În drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art.282, 287 alin.1 pct.3 și alin.2 și art.296 din Codul d e procedură civilă.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate ca fiind nelegală și netemeinică și obligarea intimatei-pârâte la emiterea unei noi dispoziții privind restituirea în natură a suprafeței de teren de 3858,67 situată în orașul, de aceeași întindere și cu o poziție comparabilă cu cea pe care o are terenul apelantului, iar în subsidiar, dacă nu există teren disponibil să-i fie acordate despăgubiri bănești la valoarea reală a pieței.
Intimata Primăria Orașului - prin Primar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Verificând sentința civilă apelată prin prisma criticilor formulate și din ansamblul probelor administrate atât la fond cât și în apel, Curtea constată următoarele:
În cauza de față, Primăria Orașului are capacitate de folosință și calitate procesuală pasivă, întrucât aceasta a fost chemată în judecată prin Primar, astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive și a lipsei capacității de folosință invocată de intimată prin întâmpinare este nefondată.
Apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică este nefondată, întrucât în mod corect tribunalul a respins obiecțiunile la raportul de expertiză, deoarece expertul cauzei a răspuns la toate obiectivele fixate de instanța de judecată, iar cu privire la calculul metrului pătrat al terenului din litigiu, acesta a făcut evaluarea conform metodelor indicate în expertiză și anume metoda comparației prin bonitare, metoda indicială și metoda comparațiilor de piață, arătând și actele normative care reglementează aceste metode.
De asemenea nu s-a impus nici efectuarea unei alte expertize de specialitate, întrucât raportul de expertiză întocmit la fond a răspuns la toate obiectivele fixate de instanță și necesare pentru soluționarea litigiului.
A doua critică din motivele de apel este nefondată, întrucât din coroborarea raportului de expertiză efectuat la fond și din adresa nr.1769 din 07.03.2008 emisă de Primăria Orașului (fila 109 dosar apel), rezultă că terenul din litigiu este afectat de domeniul public de interes local și anume suprafața de 2.300 ce a fost preluată abuziv prin Decretul nr.111/1951 și nu poate fi restituită în natură și mai mult, numitul a vândut în anul 1934 o treime din suprafața de 5.788 domnului doctor. Această vânzare s-a făcut conform contractului de vânzare-cumpărare nr.8773/1934.
De asemenea trebuie precizat că Legea nr.10/2001 nu permite primarului restituirea unui alt teren echivalent în natură, în condițiile în care celelalte terenuri de pe raza localității fac obiectul celorlalte legi ale fondului funciar și anume Legea nr.18/1991 și Legea nr.1/2000 și nici să acorde despăgubiri bănești, ci doar are dreptul să stabilească dacă persoana care a notificat are dreptul la despăgubiri bănești, înaintând respectiva dispoziție către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Rezultă că tribunalul a statuat că terenul în litigiu este ocupat de domeniul public în raport de probele coroborate, raport de expertiză și înscrisuri și a aplicat corect Legea nr.10/2001, concluzionând că nu poate fi acordat teren în echivalent contestatorului și nici despăgubiri bănești, întrucât nu primarul este instituția legală care să stabilească aceste despăgubiri, ci așa cum s-a menționat mai sus, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.296 Cod procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat apelul declarat de contestatorul () împotriva sentinței civile nr.913 din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatorul (), cu domiciliul stabil în Statele Unite ale Americii, 1122, Pajaro Rd.Palm 92262 și cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în B, Șoseaua nr.311-313, - 1,.B, etaj 10,.68, sector 3, împotriva sentinței civile nr.913 din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă, intimată fiind PRIMĂRIA ORAȘULUI - PRIN PRIMAR, cu sediul în,-, județ
Definitivă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/29.04.2008.
Jud.fond: St.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache
