Anulare act. Decizia 1434/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Completul 6
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1434
Ședința publică de la 29.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 3: Andreea Doris Tomescu
GREFIER - I -
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii G și, împotriva deciziei civile nr. 249 din 5.02.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele, și .
are ca obiect - contestație în anulare.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 22.10.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 29.10.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la data de 18.05.2009 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie sub nr-, contestatorii G și au solicitat desființarea deciziei civile nr.249 pronunțată la data de 05.02.2009 de Curtea de APEL BUCUREȘTI secția a III-a civilă, admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat de apelanta - reclamantă împotriva sentinței civile nr.4987/15.09.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul nr.7114/2003, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că în cadrul recursului au invocat mai multe motive de recurs, unul dintre acestea fiind prevăzut de art.304 pct.6 Cod procedură civilă ce vizează situațiile de plus petita și ultra petita.
Contestatorii au arătat că argumentația cu care a fost învestită instanța subsumat acestui motiv de recurs a constat în aceea că a fost anulat titlul executoriu în baza căruia s-a pronunțat ordonanța de adjudecare definitivă nr.1494/05.03.1997, fapt care conduce la anularea acesteia și, în baza principiuluiresoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis,și a contractelor de vânzare - cumpărare succesive. Pe tot parcursul primei faze procesuale, dezbaterile s-au purtat exclusiv în jurul acestei idei, iar toate probele au fost administrate exclusiv în aplicarea și demonstrarea acestei cauze juridice. Tot în dezvoltarea acestui motiv de recurs, contestatorii au arătat că pentru prima dată s-a adus în discuție ideea de cauză morală sau ilicită prin motivele de apel formulate de către reclamanta - apelantă. Așadar, cadrul procedural a fost extins omisso medio direct în apel, în condițiile în care art.294 prevede că "în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi".
Contestatorii au arătat în considerarea acestui motiv de recurs, că întreaga argumentație a instanței de judecată ce a stat la baza respingerii recursului a fost următoarea:
"Aceasta este expresia principiului disponibilității, iar așa cum este formulat în scris de recurenți, se referă mai mult la concluziile asupra cauzei imorale sau ilicite, ce ar fi fost puse în discuție în apel. Or, fără a arăta în concret care a fost cererea prin care s-a acordat mai mult decât s-a cerut, ci numai prin susținerea unui argument juridic, nu poate fi reținut ca motiv de recurs întemeiat și a fost respins ca nefondat".
Contestatorii au susținut că nu s-au rezumat la a susține un argument juridic,ci au arătat în concret care este cererea prin care s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Având în vedere aceste aspecte, contestatorii au susținut că instanța de recurs a respins motivul prevăzut de art.304 pct.6 Cod procedură civilă fără a-l judeca în fond, fără a analiza temeinicia acestui motiv. Ca urmare, au arătat aceștia, faptul că printr-o expunere superfluă, instanța a reținut că acest motiv de recurs este neîntemeiat, nu poate conduce la concluzia că în realitate s-a procedat la cercetarea pe fond a motivului de recurs invocat.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, contestatorii au arătat că au criticat decizia instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând faptul că motivarea instanței este superficială, fiind compusă din doar două fraze, din care una reprezentând practic o reluare a ceea ce s-a reținut prin sentința penală nr.135/13.03.2003, demonstrând astfel că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind străină de natura pricinii.
Contestatorii au precizat că întreaga motivare a instanței cu privire la acest motiv de recurs constă în: "este adevărat că în apel nu se mai face o amplă argumentație a fiecărui motiv de apel, dar acesta trebuie luat în tot contextul deciziei, iar în motivarea analizată în recurs se reține că deși nu este laborioasă este convingătoare, răspunde motivelor de apel și ca atare nici acest motiv de recurs nu este întemeiat și va fi respins ca nefondat".
S-a arătat de către contestatori că au precizat în cuprinsul motivelor de recurs că decizia instanței de apel este cel puțin insuficient motivată, fără indicarea temeiurilor de drept și cu reținerea unor motive de fapt străine de natura pricini. Contestatorii au arătat că a fost reținută insuficienta motivare, e drept în alți termeni de către instanța de recurs: "este adevărat că în apel nu se mai face o amplă argumentație a fiecărui motiv de apel". S-a susținut că această afirmație este oricum surprinzătoare, instanța de apel fiind obligată să își motiveze temeinic soluția la care s-a oprit, cu atât mai mult cu cât prin această decizie s-a constatat, pentru prima oară, nulitatea absolută a actelor indicate.
Reținerea instanței de recurs că motivarea deciziei apelate, deși nu este laborioasă este convingătoare, având în vedere cele de mai sus, nu poate conduce decât la concluzia - potrivit susținerilor contestatorilor - că instanța de recurs nu a cercetat temeinicia, fondul motivului de recurs invocat, mulțumindu-se să constate că motivarea deciziei apelate este convingătoare, deși această soluție nu putea fi primită.
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, contestatorii au învederat faptul că au arătat și justificat de ce instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale referitoare la cauza imorală ori ilegală a unui contract, în primul rând datorită faptului că potrivit normelor procedurale instanța de apel nu trebuia să se pronunțe asupra cauzei ilicite, ce a fost invocată prima oară în apel. Mai mult, decizia apelată era dată fără temei legal deoarece din redactarea deciziei apelate nu se poate stabili dacă legea a fost sau nu corect aplicată raportului juridic litigios, fiind în strânsă legătură cu insuficiența motivării instanței, prevăzută de art.304 pc.7 Cod procedură civilă.
Contestatorii au mai arătat, de asemenea, că decizia este fără temei/dată cu aplicare greșită a legii datorită faptului că instanța a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.479/9.07.2002 la BNP și respectiv, a contractului autentificat sub nr.3881/11.10.2002 la BNP întrucât nu a fost desființata ordonanța de adjudecare nr.1494/15.03.1997. Nefiind desființat actul ce a stat la baza contractelor de vânzare cumpărare, cu nesocotirea legii s-a constatat nulitatea absolută a unor acte subsecvente, în situația în care actul principal a rămas în vigoare.
Așadar contestatorii au învederat faptul că ei au arătat în concret în ce a constat lipsa temeiului legal, respectiv pronunțarea deciziei apelate cu aplicarea greșită a legii.
Contestatorii au arătat că instanța de recurs a reținut faptul că: "deși este amplu dezvoltat în motivele de recurs, nu se arată care este interpretarea greșită a textului de lege. neexistând un element concret sau o altă opinie, care să demonstreze cele susținute în drept, dar confuze în motivarea scrisă a recursului, nici acest motiv de recurs nu poate fi primit".
Au susținut contestatorii că din analiza considerentelor instanței de recurs rezultă cu ușurință că motivul de recurs invocat a fost respins fără a fi cercetat.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. 2 teza ultimă și art. 318 teza ultimă Cod procedură civilă.
Curtea, analizând contestația în anulare prin prisma criticilor formulate, constată următoarele:
Motivele de recurs în privința cărora se susține că instanța de recurs nu s-a pronunțat sunt întemeiate pe art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, astfel cum au fost dezvoltate și în cuprinsul contestației.
În privința primului motiv de recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, Curtea a arătat: "Aceasta este expresia principiului disponibilității, iar așa cum este formulat în scris de recurenți, se referă mai mult la concluziile asupra cauzei imorale sau ilicite, ce ar fi fost puse în discuție în apel. Or, fără a arăta în concret care a fost cererea prin care s-a acordat mai mult decât s-a cerut, ci numai prin susținerea unui argument juridic, nu poate fi reținut ca motiv de recurs întemeiat și a fost respins ca nefondat".
De asemenea, la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, instanța de recurs a răspuns prin următoarele considerente: "este adevărat că în apel nu se mai face o amplă argumentație a fiecărui motiv de apel, dar acesta trebuie luat în tot contextul deciziei, iar în motivarea analizată în recurs se reține că deși nu este laborioasă este convingătoare, răspunde motivelor de apel și ca atare nici acest motiv de recurs nu este întemeiat și va fi respins ca nefondat".
Cât privește motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța de recurs a arătat că: "deși este amplu dezvoltat în motivele de recurs, nu se arată care este interpretarea greșită a textului de lege, în concret, susținut cu argumente subiective ( ami ales că se referă și la probe, la temeinicie, ceea ce în faza de recurs nu poate fi analizat). De altfel la fiecare motiv de recurs se reiau aceleași argumente și practic se ajunge la un singur motiv de recurs care însă nu e clar conturat. Neexistând un element concret (nu argumentație subiectivă a aplicării unor dispoții din codul d e procedură civilă sau din codul civil) sau o altă opinie, care să demonstreze cele susținute în drept, dar confuze în motivarea scrisă a recursului, nici acest motiv de recurs nu poate fi primit".
Potrivit art. 318 Cod procedură civilă: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Prin raportare la textul de lege mai sus indicat, Curtea constată că nu este îndeplinită condiția impusă de această dispoziție legală, respectiv aceea ca instanța să fi "omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Din cele arătate mai sus, Curtea reține că instanța de recurs a analizat fiecare din cele trei motive de recurs și a prezentat în conținutul deciziei contestate considerentele avute în vedere pentru care a apreciat fiecare motiv de recurs ca nefondat.
În realitate, contestatorii pun în discuție modalitatea în care a fost soluționat recursul, prin constatarea ca nefondate a celor trei motive de recurs.
Curtea constată că motivele de recurs formulate de contestatori sunt amplu dezvoltate însă instanța de recurs nu este obligată să răspundă la fiecare dintre aceste argumente folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de recurs, ci este îndreptățită să grupeze aceste argumente, pentru a răspunde la motivul de recurs printr-un considerent comun.
Ca urmare, în raport de art. 318 Cod procedură civilă, Curtea, constatând că instanța de recurs a examinat cu ocazia judecării recursului toate motivele de recurs invocate de recurenți și s-a pronunțat asupra fiecăruia dintre acestea, respingându-le ca nefondate, având în vedere că nu mai pot fi repuse în discuție acele motive care au făcut obiectul analizei instanței de recurs, urmează să constate neîntemeiată contestația în anulate fundamentată de acest text de lege.
De asemenea, Curtea constată că nu este aplicabil în cauză art. 317 alin. 2 teza ultimă Cod procedură civilă, dat fiind faptul că subsumat acestui text de lege nu se invocă în cadrul contestației în anulare nici unul dintre motivele prevăzute la punctele 1 și 2 ale alineatului 1 al acestui articol, ci dimpotrivă se argumentează tot din perspectiva nesoluționării motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Mai mult, art. 317 alin. 2 teza a II -a Cod procedură civilă impune ca și condiție de admisibilitate respingerea recursului fără ca el să fi fost judecat în fond, or, în speță, recursul formulat de către contestatori a fost respins, prin decizia ce se atacă cu contestație, în urma judecării în fond.
În consecință, față de considerațiile expuse mai sus, Curtea, în temeiul art. 318 și art. 317 Cod procedură civilă, urmează să respingă contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorii G și, împotriva deciziei civile nr.249 din 05.02.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele, și.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI - - - - - -
GREFIER
I -
Red.
Tehnodact.S/
Ex.2/24.11.2009
Secția a III-a Civ. -
-
-
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ionelia Drăgan, Andreea Doris Tomescu
